Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

pretenţii – prescripţie; respingere pretenţii, penalităţi şi evacuare pentru că pârâtul este proprietarul imobilului


Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. 44250/299/2014 la data de 26.09.2014, reclamanta CONSILIUL GENERAL AL MUNICPIULUI BUCURESTI – ADMINISTRATIA FONDULUI IMOBILIAR PRIN SC R.V. SA  a solicitat obligarea pârâtului B.A. la plata sumei de 10 932.18 lei reprezentând contravaloarea chiriei restante şi a penalităţilor aferente perioadei decembrie 2009-februarie 2014, rezilierea contractului de închiriere nr. 32206/01.11.1973/26.04.2001, precum şi evacuarea pârâtului din imobilul situat în …, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat contractul de închiriere pentru suprafeţele locative cu destinaţie de locuinţă nr. 32206/01.11.1973/26.04.2001, iar începând cu anul 2009, pârâtul a încetat să mai achite chiria, acumulând astfel debitul restant şi penalităţile de întârziere aferente de 0.5% pe zi de întârziere.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1817, 1830 alin. 1 C.civ.
Pentru dovedirea cererii a fost solicitată administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
La data de 16.10.2014, pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei extinctive cu privire la primul capăt de cerere, solicitând respingerea celorlalte capete de cerere întrucât este proprietarul cotei de ½ din imobilul menţionat.
Având în vedere că excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune invocată de pârât constituie o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, de natură a face de prisos cercetarea fondului, instanţa, în temeiul art. 248 alin. (1) C.proc.civ., o va cerceta cu prioritate.
În acest sens, instanţa reţine că, între părţi s-a încheiat contractul de închiriere pentru suprafeţele locative cu destinaţie de locuinţă nr. 32206/01.11.1973/26.04.2001 (filele 6-12), reclamantul solicitând obligarea pârâtului la plata chiriei aferente perioadei decembrie 2009-februarie 2014,, precum şi faptul că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 25.09.2014.
Având în vedere că obiectul cererii îl constituie executarea unui drept de creanţă, cererea având astfel un obiect patrimonial, supus deci prescripţiei extinctive conform art. 1 alin. (1) în termenul general de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă (dispoziţii în vigoare la momentul începerii curgerii termenului de prescripţie şi aplicabile potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011), rezultă că termenele de prescripţie aferente dreptului de a obţine plata chiriei aferente perioadei decembrie 2009-25.09.2011 s-au împlinit anterior datei introducerii cererii de chemare în judecată.
Prin urmare, instanţa, în temeiul art. 18 din Decretul nr. 167/1958 care instituie obligaţia instanţei de a verifica dacă dreptul la acţiune este prescris, va admite excepţia invocată şi va respinge cererea de obligare a pârâtului la plata debitului principal reprezentând chiria aferentă perioadei decembrie 2009-25.09.2011ca prescrisă.
In ceea ce priveşte capătul de cerere privind penalităţile, în temeiul principiului accesorium sequitur principale reglementat de art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 conform căruia odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii, având în vedere caracterul de drept de creanţă accesoriu al dreptului izvorât din clauza penală, instanţa va respinge şi acest capăt de cerere ca prescris.
Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:
In fapt, instanţa reţine că prin sentinţa civilă nr. 227/22.02.2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a IV-a civilă, modificată şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 221 A/01.03.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti Secţia a IV-a civilă (filele 35-38), Municipiul Bucureşti prin Primarul General a fost obligat să emită dispoziţia de restituire în natură pentru cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în …, compus din teren de 1050 mp şi construcţiile aflate pe acesta, precum şi la emiterea unei propuneri de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de ½ din cota de 450 mp teren ce nu poate fi restituit în natură.
In executarea acestor hotărâri judecătoreşti a fost emisă dispoziţia Primarului General nr. 15706/01.03.2012 (fila 33) prin care au fost restituite în natură cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în …, compus din teren de 1050 mp şi construcţiile aflate pe acesta, prevăzându-se în mod expres la art. 4 că ,,contractele de închiriere privind imobilul în cauză, dintre chiriaşi şi SA R.V. SA încetează de drept pe data punerii în posesie a proprietarului, aceasta având loc potrivit protocolului nr. MS/9943/31.10.2012 (fila 32).
In drept, se constată aplicabilitatea dispoziţiilor Codului civil din 1864 referitoare la contractul de locaţiune, conform art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.
Cu privire la restul pretenţiilor din primul capăt de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata chiriei aferente perioadei 26.09.2011- februarie 2014, instanţa reţine că acestea sunt neîntemeiate întrucât pârâtului i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului cu titlu retroactiv. Prin urmare, acesta nu putea cumula atât calitatea de proprietar, cât şi pe aceea de chiriaş cu privire la acelaşi imobil, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiat primul capăt de cerere.
Referitor la penalităţile de întârziere, având în vedere caracterul accesoriu al penalităţilor de întârziere, precum şi soluţia ce urmează a fi dată debitului principal, instanţa va respinge şi acest capăt ca neîntemeiat.
In ceea ce priveşte capătul de cerere privind rezilierea contractului, se constată că nu poate fi dispusă rezilierea în primul rând pentru că contractul de închiriere a încetat de drept pe data punerii în posesie a proprietarului, aceasta având loc potrivit protocolului nr. MS/9943/31.10.2012 (fila 32), pârâtul neputând cumula atât calitatea de proprietar, cât şi pe aceea de chiriaş astfel încât instanţa va respinge şi acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Având în vedere calitatea pârâtului de proprietar al imobilului, rezultă că acesta nu poate fi evacuat din propriul imobil, astfel încât se va respinge şi capătul de cerere privind evacuarea acestuia ca neîntemeiat.
Referitor la cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere soluţia ce va fi dispusă în prezenta cauză, prin raportare la culpa procesuală ce incumbă reclamantei, instanţa, în temeiul art. 453 alin. (1) C.proc.civ., va respinge această cerere ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia prescripţiei extinctive cu privire la chiria şi penalităţile aferente perioadei decembrie 2009-25.09.2011.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata chiriei şi a penalităţilor aferente perioadei decembrie 2009-25.09.2011 privind pe reclamant CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCURESTI – ADMINISTRAŢIA FONDULUI IMOBILIAR PRIN S.C. R.V. S.A., cu sediul în …, şi pe pârât B.A., cu domiciliul în …, ca prescris.
Respinge celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Respinge cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14.01.2015.