Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Procedura insolvenţei. Cerere de anulare a hotărârii adunării creditorilor prin care a fost aprobat planul de reorganizare. Condiţii


– Legea nr. 85/2006 – art. 14, art. 15

Hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic numai pentru nelegalitate. În realitate, criticile contestatoarei reprezintă doar nemulţumirile sale faţă de maniera în care societatea debitoare a înţeles să propună creditorilor aprobarea restructurării activităţii sale economice prin continuarea activităţii comerciale, concomitent cu acoperirea pasivului potrivit programului de plată al creanţelor aprobat de creditori.
Aceste aprecieri negative cu privire la posibilitatea debitoarei de a conduce, implementa şi finaliza planul de reorganizare au fost deja „valorificate” de parte, prin votul negativ dat cu ocazia şedinţei adunării generale a creditorilor, când recurenta a votat împotriva planului de reorganizare, ele vizând, de fapt, partea comercială a planului.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a civilă,
Decizia civilă nr. 431 din 13 martie 2013

Prin sentinţa civilă nr. 903/CC din 19 noiembrie 2012 pronunţată în dosarul nr. 5383/108/2011/a6 judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad a respins cererea formulată de creditoarea S.C. N. S.R.L. Bucureşti în contradictoriu cu debitoarea intimată S.C. L. S.A. Lipova, reprezentantă prin administratorul judiciar K S.P.R.L. Bucureşti, şi creditorii debitoarei având ca obiect anularea hotărârii adunării creditorilor din 4 octombrie 2012.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea S.C. N. S.R.L. Bucureşti, solicitând modificarea ei în tot, în sensul admiterii cererii sale de anulare a hotărârii adunării creditorilor din data de 4 octombrie 2012.
Prin decizia civilă nr. 431 din 13 martie 2013 Curtea de Apel Timişoara a respins recursul declarat de creditoarea S.C. N. S.R.L. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 903/CC din 19 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 5383/108/2011/a6.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că, în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 85/2006, modificată, convocarea creditorilor va trebui să cuprindă ordinea de zi a şedinţei, orice deliberare asupra unei chestiuni necuprinse în convocare fiind nulă, cu excepţia cazului în care la şedinţă participă titularii tuturor creanţelor. Creditorii pot fi reprezentaţi în adunare prin împuterniciţi cu procură specială autentică sau, în cazul creditorilor bugetari şi al celorlalte persoane juridice, cu delegaţie semnată de conducătorul unităţii. Dacă legea nu interzice în mod expres, creditorii vor putea vota şi prin corespondenţă. Scrisoarea prin care îşi exprimă votul, semnată de creditor, sau înscrisul în format electronic căruia i s-a încorporat, ataşat ori asociat semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat valabil, poate fi comunicat prin orice mijloace, până în ziua fixată pentru exprimarea votului, administratorului judiciar sau lichidatorului. La şedinţele adunărilor creditorilor, salariaţii debitorului vor putea fi reprezentaţi de un delegat din rândul acestora, care va vota pentru întreaga valoare a creanţelor reprezentând salariile şi alte drepturi băneşti ce li se cuvin.
Deliberările şi hotărârile adunării creditorilor vor fi cuprinse într-un proces-verbal, care va fi semnat de preşedintele şedinţei, membrii comitetului creditorilor, precum şi de administratorul judiciar sau de lichidator, după caz. Procesul-verbal va fi depus, prin grija administratorului judiciar/lichidatorului, la dosarul cauzei, în termen de două zile lucrătoare de la data adunării creditorilor. Hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor.
Prin contestaţia formulată în 8 octombrie 2012 creditoarea S.C. N. S.R.L. Bucureşti a solicitat anularea hotărârii adunării creditorilor din data de 4 octombrie 2012, hotărâre prin care aceştia şi-au exprimat votul cu privire la planurile de reorganizare depuse de creditorii Banca C. S.A. şi E Bank A.G., în colaborare cu administratorul judiciar al debitoarei S.C. L. S.A. Lipova, K S.P.R.L. Bucureşti, precum şi de creditoarea S.C. A. Netherlands BV.
Administratorul judiciar a constatat că această adunare este legal întrunită, fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 15 alin. 1 şi 2, fiind prezenţi creditorii reprezentând 90,37% din valoarea totală a creanţelor. Articolul menţionat prevede următoarele: cu excepţia cazurilor în care legea cere o majoritate specială, şedinţele adunării creditorilor vor avea loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente. Calculul valorii totale a creanţelor prevăzute la alin. 1 împotriva averii debitorului se va determina prin raportare la următoarele criterii: a) ulterior afişării tabelului preliminar şi până la afişarea tabelului definitiv, valoarea creanţelor verificate şi acceptate de administratorul judiciar, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului preliminar; b) ulterior afişării tabelului definitiv şi până la confirmarea unui plan de reorganizare, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului definitiv; c) ulterior confirmării planului de reorganizare şi până la afişarea tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din planul de reorganizare confirmat; d) ulterior afişării tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din cuprinsul acestuia. Planul de reorganizare va fi supus votului adunării creditorilor, în condiţiile prevăzute la art. 101.
Având în vedere că creditoarea intimată S.C. A Netherlands BV a renunţat la planul de reorganizare pe care l-a propus în dosarul nr. 5383/108/2011 al Tribunalului Arad, practicianul în insolvenţă K S.P.R.L. Bucureşti a considerat că se impune supunerea la vot doar a celuilalt plan, depus de creditorii Banca C S.A. şi E Bank A.G., în colaborare cu administratorul judiciar al debitoarei S.C. L S.A. Lipova.
În urma exprimării voturilor de către creditorii interesaţi, s-a constatat că acest din urmă plan de reorganizare, publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 13571/03.10.2012, a fost aprobat de 73,67% din creanţele prezente, respectiv de trei categorii de creanţe, după cum urmează: a) creditorii garantaţi – 100%; b) creditorii bugetari – 100%, consideraţi că au acceptat planul în conformitate cu art. 101 alin. 1 lit. D din Legea nr. 85/2006 (vor fi considerate creanţe nedefavorizate şi vor fi considerate că au acceptat planul creanţele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului); c) creditorii chirografari – 94,79% au votat pentru acceptarea planului, doar 1,7% respingându-l.
Aşadar, raportat la dispoziţiile art. 101 alin. (1) lit. A din lege, planul de reorganizare propus de creditorii Banca C S.A. şi E Bank A.G., în colaborare cu administratorul judiciar al debitoarei S.C. L S.A. Lipova a fost aprobat de jumătate plus unu din categoriile de creanţe menţionate în programul de plată şi participante la vot, iar categoria de creanţe defavorizate, care a respins planul, este supusă unui tratament corect şi echitabil, fiind respectată prevederea de la art. 101 alin. (2). Tratament corect şi echitabil există atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) niciuna dintre categoriile care resping planul şi nicio creanţă care respinge planul nu primesc mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului; b) nicio categorie sau nicio creanţă aparţinând unei categorii nu primeşte mai mult decât valoarea totală a creanţei sale; c) în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nicio categorie de creanţe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptate, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la art. 100 alin. (3), nu primeşte mai mult decât ar primi în cazul falimentului.
În esenţă, recursul formulat de creditoarea contestatoare vizează chestiuni de oportunitate şi nu aspecte de nelegalitate. Or, este cunoscut faptul că, noua Lege a insolvenţei, prin alin. (2) al art. 11, prevede în mod expres că atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. Atribuţiile manageriale aparţin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepţional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea, deciziile manageriale putând fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin organele acestora.
Criticile creditoarei reprezintă doar nemulţumirile acesteia faţă de maniera în care societatea debitoare a înţeles să propună creditorilor aprobarea restructurării activităţii sale economice prin continuarea activităţii comerciale, concomitent cu acoperirea pasivului potrivit programului de plată al creanţelor aprobat de adunarea generală a creditorilor, scopul mediat al procedurii reorganizării judiciare constituindu-l salvarea debitorului insolvent, dacă este posibilă, şi menţinerea lui în câmpul activităţii economice. Într-adevăr, pct. 20 al art. 3 din Legea nr. 85/2006, modificată, statuează că reorganizarea judiciară este procedura ce se aplică debitorului, persoană juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creanţelor. Procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, implementarea şi respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate să prevadă, împreună sau separat: a) restructurarea operaţională şi/sau financiară a debitorului; b) restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social; c) restrângerea activităţii prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului.
Prin motivele de recurs, societatea creditoare susţine că planul de reorganizare votat în adunarea creditorilor nu prevede nicio sursă de finanţare pentru plata sumelor datorate creditorilor bugetari (de altfel, recurenta nici nu ar avea interes să conteste acest aspect, singurii în măsură să o facă fiind creditorii în cauză), că se face vorbire doar despre sumele reprezentând cheltuieli de procedură, făcându-se trimitere la situaţia fluxurilor de numerar previzionate (cheltuielile pentru primul trimestru fiind în cuantum de 691.067 lei, această sumă incluzând şi creanţa bugetară), că judecătorul-sindic a omis să arate care sunt sursele de venit concrete, reţinând doar cuantumul cheltuielilor, că deşi nu a criticat hotărârea adunării creditorilor sub aspectul nivelului cheltuielilor de procedură, ci pe lipsa vădită de disponibil, în motivarea sentinţei atacate nu se vorbeşte despre cuantumul sumelor de bani rezultate din activitatea curentă, ci doar despre nivelul cheltuielilor, că în plan nu se indică cuantumul sumelor provenite din creditarea de la posibili investitori, contractele în derulare, gradul de plată şi care sunt aceşti „investitori”, nefiind indicate nici sumele necesare reorganizării şi dacă ele sunt certe că vor fi depuse în contul debitoarei cu scopul de a fi folosite pentru restructurarea activităţii. Însă, toate aceste aprecieri negative cu privire la posibilitatea debitoarei de a conduce, implementa şi finaliza planul de reorganizare au fost deja „valorificate” de parte, prin votul negativ dat cu ocazia şedinţei adunării generale a creditorilor convocată pentru data de 4 octombrie 2012, când recurenta a votat împotriva planului de reorganizare propus de creditorii Banca C S.A. şi E Bank A.G., în colaborare cu administratorul judiciar al debitoarei S.C. L S.A. Lipova, ele vizând, în realitate, partea comercială a planului, nerelevând aspecte de nelegalitate.
De altfel, însăşi creditoarea S.C. N S.R.L. Bucureşti, prin cererea de recurs, a arătat că „criticile sale au fost în sensul că, în lipsa arătării în concret a sumelor rezultate din activitatea curentă şi cele avansate de potenţialii investitori ce ar urma să fie identificaţi, nu se poate aprecia că planul de reorganizare votat este unul viabil şi întruneşte condiţiile impuse de lege privind legalitatea şi oportunitatea acestuia”.
Netemeinicia recursului rezultă şi din împrejurarea că, contrar celor susţinute de contestatoare, în sensul că este de natura evidenţei că prin metoda propusă în plan nu vor putea fi procurate sumele de bani necesare plăţii creanţelor bugetare în termenul prevăzut de lege şi de plan, pentru a putea considera categoria creditorilor bugetari a fi o categorie nedefavorizată, în 7 ianuarie 2013, adică în intervalul de 30 de zile de la confirmarea planului de reorganizare prin sentinţa civilă nr. 3222/10.12.2012 a Tribunalului Arad, creditorii bugetari au fost plătiţi în totalitate, astfel cu rezultă din extrasul de cont al debitoarei şi tabelul de creanţe rectificat, depuse la dosar de administratorul judiciar.
Nici ultima critică referitoare la greşita reţinere a tribunalului că în cauză, conform art. 101 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, comparaţiile de tratament se fac doar în cadrul aceleaşi categorii de creditori şi nu cu creanţe din alte categorii, nu este întemeiată. Astfel, întrucât cererea creditoarei S.C. N S.R.L. Bucureşti este formulată în temeiul alin. 7 al art. 14 din lege, reprezentând, aşadar, o contestaţie împotriva hotărârii adunării creditorilor prin care s-a supus aprobării un plan de reorganizare al societăţii debitoare, posibilitatea instanţei de a desfiinţa o asemenea hotărâre este circumstanţiată strict la ipoteza identificării unor motive de nelegalitate a hotărârii creditorilor. În alte cuvinte, contestaţia recurentei nu poate viza aspecte de pretinsă nelegalitate a planului aprobat de creditori, ca de altfel, nici modalitatea în care au votat creditorii şi considerentele pentru care unii dintre aceştia au aprobat planul propus, pentru că ne aflăm în prezenţa unor chestiuni de oportunitate şi nu de nelegalitate, doar acestea din urmă putând fi cenzurate de judecătorul-sindic.
Apărările administratorului judiciar şi ale creditoarelor intimate E Bank A.G. şi S.C. A Netherlands BV cu privire la lipsa de obiect a recursului nu pot fi primite, deoarece, pe de o parte, dat fiind faptul că orice acţiune civilă, deci, şi cererea de recurs, se individualizează prin elementele sale structurale (părţi, obiect şi cauză), iar obiectul acţiunii este ceea ce se cere prin acţiune, pretenţia concretă a reclamantului, este evident că obiectul recursului pendinte este ca în urma modificării sentinţei tribunalului, să se dispună anularea hotărârii adunării creditorilor din 4 octombrie 2012; pe de altă parte, lipsa de obiect a recursului este susţinută de intimaţi prin prisma faptului că plata creanţelor bugetare s-a efectuat conform celor prevăzute în planul de reorganizare, ceea ce, în niciun caz, nu poate determina lipsa sau dispariţia obiectului recursului.