– Legea nr. 85/2006, art. 64 alin. 6 şi art. 132 alin. 1
Creanţa reprezentând obligaţii născute în sarcina debitoarei ulterior deschiderii procedurii insolvenţei va fi plătită, potrivit disp. art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, conform documentelor din care rezultă nefiind necesară înscrierea la masa credală. Recurenta creditoare nu este astfel prejudiciată prin sentinţa de închidere a procedurii insolvenţei în temeiul disp. art. 132 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 întrucât s-a procedat la reorganizarea activităţii debitoarei în vederea continuării activităţii acesteia, nefiind aplicabile dispoziţiile legale privind radierea debitoarei şi nici privind descărcare acesteia de obligaţii, astfel încât după închiderea procedurii, debitoarea este supusă urmăririi silite pentru stingerea obligaţiilor de plată către creditori.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1318 din 14.06.2013)
Prin sentinţa civilă nr.11291/05.11.2012 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă, în conformitate cu dispoziţiile art.101 alin.5 din Legea nr.85/2006, s-a confirmat planul de reorganizare modificat şi aprobat în cadrul adunării creditorilor de la 14.08.2012 şi s-a închis procedura insolvenţei faţă de debitoarea SC G D SRL.
În motivare s-a reţinut că societatea debitoare a achitat integral creanţele cuprinse în tabelul definitiv al obligaţiilor, conform graficului de plăţi cuprins în planul de reorganizare.
Cu referire la suma de 8.743 lei solicitată de DGFPMB, nu reprezintă creanţa cuprinsă în tabelul obligaţiilor, respectiv în planul de plăţi confirmat, astfel încât nu are relevanţă asupra închiderii procedurii (urmează a fi achitată de către debitoare ca şi creanţă curentă, conform OG nr.92/2003).
Fiind îndeplinite toate obligaţiile de plată asumate în planul confirmat, sunt aplicabile dispoziţiile art.132 alin.1 din Legea nr.85/2006 privind închiderea procedurii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs DGFPMB, solicitându-se admiterea recursului şi casarea sentinţei, în subsidiar, modificarea acesteia, ca urmare a faptului că în mod nelegal s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei.
În susţinerea recursului se arată că hotărârea a fost dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă).
La termenul de judecată din 22.10.2012, administratorul judiciar a solicitat judecătorului sindic confirmarea planului de reorganizare prin achitarea tuturor creanţelor prevăzute în plan şi închiderea procedurii insolvenţei, conform art.132 alin.1 din Legea nr.85/2006.
La termen au fost depuse ordine de plată privind plăţile efectuate în contul obligaţiilor datorate la bugetul general consolidat, nefiind timp suficient pentru verificarea acestora, motiv pentru care recurenta nu a fost de acord cu închiderea procedurii.
A rezultat ulterior că debitoarea nu şi-a achitat în totalitate obligaţiile fiscale născute în perioada de reorganizare, astfel încât figura cu obligaţii fiscale curente de 8.743 lei.
Potrivit art.64 alin.6 din Legea nr.85/2006, în ce priveşte creanţele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare, vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală.
Administratorul judiciar nu a prezentat o situaţie reală, determinând pronunţarea unei hotărâri de închidere a procedurii care a prejudiciat recurenta în calitate de creditor bugetar şi care înregistra creanţe de încasat în cuantum de 8.743 lei.
Recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru şi a fost declarat în termen legal.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Intimaţii, deşi legal citaţi, nu s-au prezentat în şedinţă publică şi nu au formulat nicio cerere.
Analizând actele dosarului în conformitate cu dispoziţiile art.3041 Cod procedură civilă, Curtea constată şi reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art.64 alin.6 din Legea nr.85/2006, creanţele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare, vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală.
Recurenta creditor bugetar s-a opus închiderii procedurii insolvenţei, întrucât nu şi-a recuperat debitul curent în sumă de 8.743, reprezentând obligaţii fiscale născute în sarcina debitoarei ulterior deschiderii procedurii de insolvenţă, după intrarea debitoarei în perioada de reorganizare.
Nefiind cazul unei creanţe incluse în planul de reorganizare, rezultă deci că neachitarea acesteia nu împiedică aplicarea de către judecătorul sindic a dispoziţiilor art.132 alin.1 din Legea nr.85/2006, care prevăd cu claritate că procedura de reorganizare va fi închisă, prin sentinţă, în urma îndeplinirii tuturor obligaţiilor de plată asumate în planul confirmat.
Recurenta nu este prejudiciată prin sentinţa de închidere a procedurii, întrucât, în speţă, s-a procedat la reorganizarea debitoarei în vederea continuării activităţii acesteia, nefiind deci aplicabile nici dispoziţiile legale privind radierea debitoarei şi nici privind descărcarea acesteia de obligaţii, astfel încât după închiderea procedurii, debitoarea este supusă urmăririi silite pentru stingerea obligaţiilor de plată către creditori.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.3041 şi art.312 Cod procedură civilă, recursul a fost respins ca nefondat.
