Constată că la data de 20.10.2014, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Braşov, sub nr. 560/64/2014, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B.A. în contradictoriu cu A.N.I., prin care s-a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. 38409/G/II/03.10.2014 că fiind netemeinic şi nelegal, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii introductive s-au invocat următoarele:
Pârâta, în raportul contestat, respectiv punctul V. “Concluzii”, în urma finalizării evaluării efectuate privindu-l pe B.A., director executiv la D.S.P. a Judeţului B. până la data de 16.01.2014, a stabilit că acesta nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interes. Se afirmă în raportul contestat că, în calitate de director coordonator al D.S.P. a Judeţului B., a semnat Autorizaţia Sanitară de Funcţionare nr. 0258CM/28.07.2010 pentru C.M.I. “Dr. B.A.”, fiind astfel încălcate prevederile art. 70 şi art. 79 alin 1 din Legea nr. 161/2003.
În perioada 18.12.2009-16.01.2014, reclamantul a deţinut calitatea de director coordonator/executiv al D.S.P. B..
În toată această perioadă, activităţile pe care reclamantul le-a desfăşurat în calitate de director al D.S.P. B., au fost în conformitate cu prevederile legale valabile respectând întocmai procedurile specifice activităţilor funcţiei pe care a deţinut-o.
Aşa cum reclamantul a informat şi pârâta, atât în scris cât şi personal, la data semnării, în calitate de director al D.S.P. B., a Autorizaţiei sanitare de funcţionare pentru C.M.I. „Dr. B.A.”, cabinetul medical era înfiinţat încă din anul 1998, conform Ordinului MS nr. 358/1997, înregistrat sub nr. 51 la D.S.J. B., dată la care reclamantul nu am avut nicio funcţie publică de conducere.
Reclamantul a obţinut codul de înregistrare fiscală de la D.G.F.P. B. în data de 03.11.1998, când, de asemenea, nu deţinea funcţie publică de conducere. Autorizaţia de liberă practică a obţinut-o de la D.S.J. B. la data de 15.06.1998, sub număr 671, iar la data de 19.09.2003 a fost eliberată de către D.S.P. B., o nouă autorizaţie de funcţionare, că urmare a schimbării sediului C.I.M.F. “dr. B. A.”.
Toate aceste documente, evidenţiază faptul că la data obţinerii tuturor avizelor necesare înfiinţării şi funcţionării C.I.M.F., reclamantul nu deţinea în cadrul D. S. P. B. nicio funcţie publică de conducere.
De la data la care reclamantul a îndeplinit funcţie de director coordonator al D.S.P. B., C.I.M.F. „Dr. B.A.” a fost coordonat de un alt medic generalist angajat, medic care nu are niciun grad de rudenie cu reclamantul.
În baza legislaţiei în vigoare la acea dată, cabinetele individuale de medicina familiei, nu intrau în relaţii contractuale cu D.S.P., activitatea desfăşurata la acest cabinet nefiind finanţată de D.S.P. şi existând doar un criteriu de subordonare tehnic, care nu presupune raporturi cu caracter patrimonial.
Spaţiul în care si-a desfăşurat activitatea C.I.M.F. „Dr. B.A.”, nu a aparţinut niciunei unităţi subordonate D.S.P. B..
Începând cu luna ianuarie 2014 activitatea C.I.M.F. „dr. B.A.” a încetat, acesta fiind radiat din R.U.C.M.
La data semnării Autorizaţiei de funcţionare pentru Cabinetul menţionat de către reclamant în calitate de director coordonator al D.S.P. B., cabinetul medical era de mult înfiinţat, iar activitatea acestuia era asigurată de un alt medic.
Autorizaţia sanitară de funcţionare semnată pentru Cabinet de către reclamant în calitate de director al D.S.P. B., nu a modificat nimic în structura organizatorică a cabinetului, nu a adus nicio îmbunătăţire sau folos patrimonial, pentru cabinetul medical sau acesta, soţia sau rudele sale de grad I şi nici nu a influenţat deciziile pe care a trebuit sa le ia în exercitarea funcţiei publice, întrucât activitatea cabinetelor individuale de medicina familiei sunt subordonate şi finanţate de C.A.S..
Mai mult, Autorizaţia sanitară de funcţionare nr. 0258CM/28.07.2010 reprezintă de fapt un duplicat. Aceasta a fost eliberată întrucât medicul generalist care ţinea locul reclamantului în cadrul C.I.M.F., nu a găsit autorizaţia de funcţionare iniţială nr. 2064/A/19.09.2003, în documentele cabinetului. Această din urmă autorizaţie este cea cu care reclamantul figurează înregistrat atât la C.A.S. a Judeţului B., cât şi la Ministerul Sănătăţii.
Până la momentul la care reclamantul urma să semneze autorizaţia sanitară de funcţionare nr. 0258CM/28.07.2010, aceasta trebuia să fie semnată şi de alţi angajaţi ai instituţiei, care au verificat îndeplinirea condiţiilor pentru eliberare acestui act.
S-a anexat la cererea de chemare în judecată răspunsul nr. 31705/15.10.2014 emis de C.A.S. a Judeţului B., la care această instituţie a anexat în copie Autorizaţia sanitară de funcţionare nr. 2064/A/19.09.2003, în baza căreia a fost evaluat cabinetul şi a fost încheiat contractul de furnizare de servicii medicale de asistenţă medicală primară de către C.A.S. a Judeţului B. cu Cabinetul medical de medicina familiei „Dr. B.A.”, în perioada 2009-2014.
În Raportul contestat, la punctul III A. Date şi informaţii solicitate de la instituţiile şi autorităţile publice, persoane de drept public şi privat, pagina 5, se menţionează că: „D.S.P. a Judeţului B., prin adresa nr. 2131/06.06.2014, a comunicat că în perioada 2009 – prezent nu a desfăşurat activităţi de control şi nu a emis acte administrative cu privire la C.M.I.M.F. „Dr. B.A.”.
Oficiul Registrului Comerţului, prin adresa nr. 880910/06.12.2012, a comunicat că nici reclamantul şi nici soţia acestuia nu a deţinut şi deţine calitatea de asociat/administrator în nicio societate comercială înregistrată la Registrul Comerţului.
S-a făcut referire la dispoziţiile art. 70 şi 79 alin. 1 din Legea nr. 161/2003, arătându-se că din cuprinsul acestor dispoziţii rezultă că pentru a se reţine existenţa conflictului de interese, trebuie îndeplinită condiţia referitoare la „interesul personal de natură patrimonială” sau „folosul material pentru sine, pentru soţul ori rudele sale de gradul I”.
În raportul de evaluare contestat nu s-a indicat care este concret folosul material generat de semnarea Autorizaţiei de funcţionare nr. 0258CM/28.07.2010 şi nici proba care să facă dovada folosului material al reclamantului, al soţiei sau al rudelor de grad I. Instituţia pe care o conducea nu avea relaţii contractuale sau de subordonare cu cabinetul medical, nefiind identificat nici interesul personal de natură patrimonială, care ar fi putut influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi reveneau potrivit Constituţiei şi altor acte normative.
Raportul contestat nu conţine decât trimiteri la articolele din lege, fără să facă vreo specificaţie concretă la vreo situaţie de fapt. Totodată, constatările afişate pe site-ul instituţiei în comunicatul de presă nu indică care este „ interesul personal de natură patrimonială” cu privire la semnarea de către reclamant, în calitate de director a autorizaţie de funcţionare nr. 0258CM/28.07.2010.
Reclamantul a depus în copie conform cu originalul, următoarele înscrisuri: certificat de înregistrare eliberat de D.S.P. B. nr. 561, certificat de înregistrare fiscală din 3.11.1998, autorizaţie de liberă practică nr. 671/15.06.1998, autorizaţie sanitară de funcţionare nr. 2064/A/19.09.2003, adeverinţa nr. 306/22/01/2014, adresa Colegiul Medicilor nr. 825/08.12.2008, răspuns al C.A.S.J. B. nr. 31706/15.10.2014, Raportul de evaluare nr. 38409/G/II/03.10.2014 şi dovada comunicării acestuia.
Pârâta A.N.I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamant, invocându-se următoarele:
La data de 30.10.2012, A.N.I., în temeiul art. 12 alin 1 din Legea nr. 176/2010, a fost sesizată de o persoană fizică în lucrarea nr. 48695/S/11/30.10.2012 cu privire la faptul că A. B., director executiv la D.S.P. a Judeţului B., nu a respectat regimul juridic al incompatibilităţilor, întrucât este titular al unui cabinet medical individual şi cadru didactic universitar.
În scopul verificării aspectelor semnalate, A.B. a fost informat în legătură cu declanşarea evaluării respectării regimului juridic al incompatibilităţilor, în perioada exercitării funcţiilor şi demnităţilor publice. Informarea, înregistrată sub nr. 49709/G/M/01.11.2012, a fost transmisă la domiciliul persoanei evaluate, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, scrisoare primită de persoana evaluată conform confirmării de primire din data de 05.11.2012, ataşată la dosar. Ulterior, la data de 23.05.2014, ca urmare a evaluării datelor şi informaţiilor primite, A.N.I. a extins evaluarea şi cu privire la respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, persoana evaluată fiind informată prin adresa nr. 22002/G/II/23.04.2014, primită de destinatar la data de 29.05.2014, potrivit confirmării de primire. La data de 01.07.2014, întrucât au fost identificate elemente privind nerespectarea regimului juridic al conflictelor de interese, a fost transmisă informarea cu nr. 27219/G/II/01.07.2014, prin care A.B. a fost invitat la sediul Agenţiei pentru a prezenta un punct de vedere, probe, date sau informaţii pe care le consideră necesare în cauză şi, totodată, a fost înştiinţat că are dreptul să fie asistat sau reprezentat de avocat.
A.N.I. este competentă să evalueze respectarea regimului juridic al conflictelor de interese şi al incompatibilităţilor de către reclamant întrucât acesta face parte din categoria de persoane prevăzută de art. 1 alin. 1 pct. 31 din Legea nr. 176/2010.
Activitatea de evaluare privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese s-a efectuat pentru perioada 18.12.2009 (data numirii în funcţia publică) – 16.01.2014 (data încetării raportului de serviciu).
Potrivit dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 176/2010, prevederile acestei legi se completează cu dispoziţiile altor acte normative, inclusiv ale celor care reglementează alte incompatibilităţi sau conflicte de interese, dacă acestea nu sunt contrare Legii nr. 176/2010 şi Legii nr. 161/2003.
În raport de cele susmenţionate rezultă că raportul de evaluare nr. 238409/G/II/03.10.2014 din data de 03.10.2014, a fost întocmit pe baza procedurii prevăzute de 21 alin 3 din Legea nr. 176/2010, în considerarea tuturor celorlalte dispoziţii legale incidente.
Raportul de evaluare întocmit are la bază documentaţia primită la A.N.I., în conformitate cu prevederile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 176/2010, ca urmare a solicitărilor transmise următoarelor instituţii: D.S.P. a Judeţului B. şi O.N.R.C..
Din analiza documentelor şi informaţiilor primite, pentru perioada supusă evaluării, rezultă următoarele:
A.B. a deţinut funcţia de director coordonator/executiv al D.S.P. a Judeţului B. în perioada 18.12.2009 – 16.01.2014 conform Ordinelor ministrului sănătăţii nr. 2516/17.12.2009 şi respectiv nr. 30/16.01.2014.
În exercitarea funcţiei de director coordonator al D.S.P. a Judeţului B. (funcţie publică de conducere), A.B. a semnat Autorizaţia sanitară de funcţionare nr. 0258CM/28.07.2010 pentru C.M.I. dr. B.A. – cod fiscal 20446815, în cadrul căruia deţine calitatea de medic titular.
În consecinţă, s-au identificat elemente în sensul încălcării de către A.B. a legislaţiei în materia conflictului de interese prevăzut de art. 70 şi 79 din Legea nr. 161/2003.
S-a expus cadrul legal aplicabil, avut în vedere de inspectorul de integritate la emiterea raportului de evaluare dedus judecăţii, respectiv art. 70, 71, 79 din Legea nr. 161/2003.
Nu are nicio relevantă faptul că, în speţă, C.M.I. dr. B.A. a fost înfiinţat la data de 1998 si nici că o nouă autorizaţie de înfiinţare a fost emisă la data de 19.03.2003.
Nu are nicio legătură cu speţa de faţă, raportat la art. 79 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 faptul că, aşa cum susţine reclamatul, de la data deţinerii de către acesta a funcţiei de director coordonator al D.S.P. a Judeţului B., C.I.M.F. B.A. a fost coordonat de un alt medic, fără legătură de rudenie cu reclamantul, întrucât, din probele depuse la dosar, reclamantul deţinea calitatea de titular al cabinetului.
În legătură cu susţinerile reclamantului potrivit cărora, prin semnarea Autorizaţiei sanitare de funcţionare nr. 0258CM/28.07.2010 pentru C.M.I. dr. B. A., nu s-ar fi obţinut un folos material în beneficiul său, pârâta a invocat dispoziţiile art. 2 din Ordinul nr. 1338 din 31/07/2007, art. 2 al 5 din Procedura din 28/02/2002 de reglementare sanitară pentru proiectele de amplasare, construcţie, amenajare şi reglementare sanitară a funcţionării obiectivelor si a activităţii în acestea, altele decât cele supuse înregistrării în registrul comerţului, arătând că fără viza anuală emisă de D.S.P. a Judeţului B., al cărei director coordonator a fost reclamantul, C.M.I. dr. B.A. nu îşi putea desfăşura activitatea, de aici rezultând si interesul patrimonial negat de reclamant.
De asemenea, susţinerile reclamatului conform cărora „până ca subsemnatul să semnez Autorizaţia (…) aceasta trebuia să fie semnată si de alţi angajaţi ai instituţiei, care au verificat îndeplinirea condiţiilor pentru eliberarea acestui act” nu au nicio relevanţă întrucât, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 176/2010, singura instituţie care are competenţa legală să evalueze situaţiile de incompatibilitate sau conflictele de interese pe baza unei proceduri reglementate prin lege organică, este A.N.I..
S-a concluzionat în sensul că raportul de evaluarea 38409/G/II/03.10.2014 întocmit de A.N.I. prin care s-a reţinut conflictul de interese în care s-a aflat reclamantul, a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale.
Pârâta a depus la dosar, în copie conform cu originalul, documentaţia care a stat la baza emiterii raportului de evaluare contestat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin Raportul de evaluare nr. 38409/G/II/03.10.2014, A.N.I. a constatat că reclamantul B.A. nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese întrucât, în calitate de director coordonator al D.S.P. a Judeţului B. (funcţie publică de conducere), a semnat Autorizaţia Sanitară de funcţionare nr. 0258CM/28.07.2010 pentru C.M.I. dr. B.A. în cadrul căruia deţinea calitatea de medic titular, încălcând prevederile art. 70 şi 79 al 1 din Legea nr. 161/2003.
În cursul procedurii desfăşurate în faţa A.N.I., reclamantul a comunicat printr-un punct de vedere, următoarele apărări:
La data semnării autorizaţiei, cabinetul medical era înfiinţat încă din anul 1998, codul de înregistrare fiscală a fost obţinut în acelaşi an, iar activitatea cabinetului era asigurată de un alt medic generalist.
Autorizaţia sanitară de funcţionare semnată în calitate de director coordonator, nu a modificat nimic în structura organizatorică a cabinetului, nu a adus nicio îmbunătăţire sau folos patrimonial.
De la data la care reclamantul a îndeplinit funcţia de director coordonator al D.S.P., C.I.M. a fost coordonat de un alt medic generalist cu care nu exista vreun grad de rudenie.
În baza legislaţiei din acea perioadă, C.I.M. nu intra în relaţii contractuale cu D.S.P., activitatea desfăşurată de acest cabinet nu era finanţată de D.S.P., existând criteriu de subordonare tehnic, care presupune raporturi cu caracter patrimonial.
Prin cererea de chemare în judecată s-a mai susţinut că autorizaţia sanitară de funcţionare nr. 0258CM/28.07.2010 reprezintă de fapt un duplicat care a fost eliberat întrucât medicul generalist care ţinea locul reclamantului în cadrul C.I.M.F. nu a găsit autorizaţia de funcţionare iniţială nr. 2065/A/19.09.2003 în documentele cabinetului, cu această ultimă autorizaţie, reclamantul figurând atât la C.A.S.J. B. cât şi la Ministerul Sănătăţii.
Autorizaţia a fost verificată şi semnată, până la semnarea de către reclamant, şi de către alţi angajaţi al instituţiei.
Prin întâmpinare, A.N.I. a justificat interesul patrimonial al reclamantului prin aceea că, fără viza anuală emisă de D.S.P. B., al cărei director coordonator era reclamantului, C.M.I. dr. B.A. nu îşi putea desfăşura activitatea. În acest sens, au fost invocate dispoziţiile art. 2 al 5 al Procedurii din 28.02.2002 publicată în M.O. nr. 181/18.03.2002, de reglementare sanitară pentru proiectele de amplasare, construcţie, amenajare şi reglementare sanitară a funcţionării obiectivelor şi a activităţilor desfăşurate în acestea, altele decât cele supuse înregistrării în registrul comerţului.
Faţă de dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 161/2003, prin raportul de evaluare nu s-a indicat în concret folosul material generat de semnarea autorizaţiei de funcţionare.
Raportul nu conţine decât trimiteri la articolele de lege, fără să facă vreo specificaţie concretă la vreo situaţie de fapt.
La fila 14 din dosar se află o adresă eliberată de Colegiul Medicilor B. la data de 08.12.2008 prin care se arată că, începând cu data de 01.01.2009, se acordă licenţă de înlocuire doamnei dr. M.I.A. pentru C.M.M.F. dr. B.A..
La filele 240-241, 244-245 din dosar se află copii ale convenţiilor de înlocuire, anexă la Contractul de furnizare de servicii medicale din asistenţa medicală încheiat între casa de asigurări de sănătate şi medicul înlocuitor M.I.A. pentru perioada 01.01.2009-30.04.2009.
În contractul de furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală primară încheiate de C.A.S.J. B. cu C.M.M.F. Dr. B.A. nr. F20/29.04.2009, figurează medic de familie B.A. şi medic de familie angajat M.I.A., fiind specificat şi programul de lucru al primului medic.
În contractele de furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală primară încheiate de C.A.S.J. B. cu C.M.M.F. Dr. B.A. nr. F20/30.04.2010, F20/22.06.2011 şi F20/29.04.2013 figurează de asemenea medic de familie B.A. şi medic de familie angajat M.I.A., respectiv M.S., toate aceste contracte fiind semnate, pentru C.M.M.F., de B.A..
În consecinţă, medicul B.A. a figurat în continuare în contractele de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală, la data semnării autorizaţiei din 28.07.2010, producându-şi efectele contractul nr. F20/30.04.2010.
Împrejurarea că un alt medic de familie a prestat serviciile medicale în locul titularului cabinetului medical, fie printr-o înlocuire ca urmare a primirii unei licenţe în acest sens de la Colegiul Medicilor din B., fie ca medic angajat, nu prezintă relevanţă sub aspectul persoanei care, în calitate de reprezentant legal al cabinetului, a încheiat contractele de furnizare servicii medicale în asistenţă medicală primară cu C.A.S.J. B..
Conform Normelor privind structura funcţională a cabinetelor medicale şi de medicină dentară, „în vederea funcţionării, cabinetele medicale şi de medicină dentară, înfiinţate şi organizate în condiţiile legii, trebuie să obţină autorizaţia sanitară de funcţionare” (art. 1), aceasta fiind eliberată „la cererea reprezentantului legal al cabinetului medical şi de medicină dentară” (art. 4).
Anexa 1 la Ordinul Ministerului Sănătăţii şi Familiei nr. 117/2002 cuprinde Procedurile de reglementare sanitară pentru proiectele de amplasare, construcţie, amenajare şi reglementare sanitară a funcţionării obiectivelor şi a activităţilor desfăşurate în acestea, altele decât cele supuse înregistrării în registrul comerţului.
Conform art. 2 alin 3-6 din această procedură,
„(3)Autorizarea sanitară reprezintă procesul de analiză şi investigaţie sanitară care condiţionează, din punct de vedere tehnic şi juridic, punerea în funcţiune şi desfăşurarea activităţii în obiective de interes public de conformarea la normele de igienă şi de sănătate publică.
(4) Autorizaţia sanitară reprezintă un act tehnic şi juridic eliberat în scris de către autoritatea locală de sănătate publică, prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare ai unei activităţi existente ori de punere în funcţiune a unei activităţi în obiective de interes public.
(5) Viza anuală reprezintă actul de constatare, eliberat în scris de către autoritatea locală de sănătate publică, privind respectarea conformităţii cu autorizarea sanitară eliberată anterior.
(6) Programul de conformare reprezintă un plan de măsuri cuprinzând etape care trebuie parcurse în intervale de timp precizate, prin prevederile autorizaţiei sanitare, de către titularul activităţii, sub controlul autorităţii de sănătate publică locală, în scopul respectării reglementărilor privind sănătatea publică.”
Faţă de toate aceste dispoziţii legale, se constată că titularul cabinetului medical are o seamă de responsabilităţi în reprezentarea cabinetului în faţa instituţiilor implicate în desfăşurarea activităţii sanitare, faptul că reclamantul a rămas în continuare titularul cabinetului individual de medicina familiei, inclusiv emiterea autorizaţiei sanitare de funcţionare în discuţie în prezenta cauză, având la bază cererea acestuia, dă conţinut interesului patrimonial pe care reclamantului, în calitate de reprezentant legal al cabinetului individual de medicina familiei l-a avut la solicitarea autorizaţiei sanitare de funcţionare.
Art. 14 din aceleaşi Proceduri mai sus menţionate, prevede chiar o interdicţie pentru persoana de specialitate din direcţiile de sănătate publică care acordă consultaţii de specialitate solicitanţilor de avize sau autorizaţii sanitare, pentru întocmirea documentaţiei necesare, de a semna referatul de evaluare pentru avizarea sau autorizarea sanitară a obiectivului/activităţii pentru care a prestat serviciul de consultanţă.
Ca atare, şi în cazul reclamantului sunt incidente dispoziţiile art. 79 al 1 lit. c din Legea nr. 161/2010, fiind vorba despre un interes patrimonial al reclamantului în calitate de reprezentant legal al Cabinetului individual de medicina familiei, legiuitorul reglementând, la alineatul al doilea al art. 79, obligaţia abţinerii de participarea la luarea deciziei de emitere a autorizaţiei sanitare de funcţionare.
Aspectele invocate de reclamant atât în punctul de vedere depus în procedura desfăşurată de A.N.I. şi prin cererea de chemare în judecată reprezintă circumstanţe ale stării de fapt fără a putea influenţa în vreun fel existenţa conflictului de interese la semnarea autorizaţiei sanitare de funcţionare care este conturat de elementele mai sus expuse.
Pentru toate aceste considerente, instanţa constată că raportul de evaluare a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale, iar acţiunea formulată de reclamant este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Raportul de evaluare întocmit de A.N.I.. Consecinţele încălcării dispoziţiilor art. 70 şi 79 alin. 1 din Legea nr. 161/2003. Contestarea raportului de evaluare.
Titularul unui cabinet medical are o seamă de responsabilităţi în reprezentarea cabinetului în faţa instituţiilor implicate în desfăşurarea activităţii sanitare, iar faptul că reclamantul a rămas în continuare titularul cabinetului individual de medicina familiei, inclusiv emiterea autorizaţiei sanitare de funcţionare în discuţie în prezenta cauză, având la bază cererea acestuia, dă conţinut interesului patrimonial pe care reclamantul, în calitate de reprezentant legal al cabinetului individual de medicina familiei l-a avut la solicitarea autorizaţiei sanitare de funcţionare, atrăgând incidenţa conflictului de interese prin semnarea autorizaţiei de funcţionare de aceeaşi persoană, însă în calitate de director executiv la D.S.P.
