– art. 61 lit. a) din Legea nr. 53/2003
– art. 100 alin. 2 lit. f) din contractul Colectiv de Munca al R.N.P. ROMSILVA
– art. 252 alin. 2 din Legea nr. 53/2003
– art. 425 alin. 1 lit. b) Cod de procedura civila
Prin Decizia nr. 61/29.04.2014, recurentului-reclamant, sef de district la Ocolul Silvic S., i s-a aplicat sanctiunea disciplinara – desfacerea contractului individual de munca – în baza art. 61 lit. a) din Legea 53/ 2003 cu modificarile si completarile ulterioare, art. 100 alin (2) lit. g) din Contractul Colectiv de Munca al R.N.P.- R., pentru urmatoarele motive: a) nu a respectat prevederile normelor tehnice la efectuarea lucrarilor de punere în valoare, în ceea ce priveste: alegerea arborilor de extras la lucrarile de igiena/accidentale, masurarea diametrelor, masurarea înaltimilor; b) a efectuat reprimiri ale parchetelor cu încalcarea dispozitiilor O.M. nr. 1540/2011, în special la partizile 1038/SR si 1130/SR în care s-a identificat un numar mare de arbori ramasi pe picior dintre cei destinati exploatarii;
c) nu a luat masurile legale de identificare si sanctionare a persoanelor care se fac vinovate pentru amenajarea ilegala a drumurilor de tractor din UA 92C si 103B în vederea efectuarii operatiunii de scos-apropiatul masei lemnoase din partizile constituite în aceste suprafete, desi a efectuat reprimirile parchetelor respective; d) neconcordante între înscrisurile din rapoartele privind folosirea dispozitivelor speciale de marcat si realitatea din teren; e) nu a semnalat cazurile de folosire ilegala a dispozitivelor speciale de marcat cu amprenta circulara din fondul forestier administrat, aflat în raza sa de competenta; f) nu a asigurat integritatea si paza fondului forestier administrat din raza sa de competenta; g) a predat spre exploatare masa lemnoasa în baza unor contracte de vânzare-cumparare masa lemnoasa pe picior, fara a fi asigurata plata acesteia; h) nu a urmarit si nu a verificat modul de completare a avizelor de însotire a materialelor lemnoase de catre personalul din subordine, împuternicit sa emita astfel de documente.
Împrejurarea ce a condus la aplicarea acestei masuri, consta în faptul ca în perioada august-octombrie 2013, Ocolul Silvic S., subunitate a R.N.P. – R., Directia Silvica B., a facut obiectul unor ample actiuni de control, vizând verificarea activitatii de fond forestier si paza a fondului forestier. Aspectele constatate cu ocazia controalelor efectuate si concluziile acestora sunt prezentate detaliat în rapoartele nr. 12571/20.11.2013 si 7948/02.12.2013, rapoarte ce au stat la baza aplicarii sanctiunii disciplinare.
Recurentului-reclamant i s-a imputat în principal faptul ca, la inspectiile partiale efectuate în cantonul 2 A., a subdimensionat la masuratori diametrele cioatelor taiate ilegal si nu a dublat valoarea prejudiciului în padurile cu rol deosebit de protectie, nu a coordonat si controlat activitatile de paza a fondului forestier în districtul aflat sub conducerea sa, fapte ce au determinat posibilitatea producerii unui prejudiciu evaluat la peste 500.000 lei.
Curtea a constatat ca recurentul reclamant a criticat sentinta atacata sub trei aspecte, respectiv: gresita interpretare a prevederilor art. 252 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, sub aspectul neacordarii eficientei sanctiunii prevazuta de text, de anulare a deciziei pentru lipsa descrierii a faptei si a motivelor pentru care s-au înlaturat apararile salariatului; gresita apreciere facuta de prima instanta asupra materialului probator administrat în cauza si faptul ca prima instanta nu a analizat si nu s-a pronuntat punctual pe cele trei capete de cerere ale actiunii.
Dintre acestea, Curtea a analizat doar primul si al treilea motiv de recurs, întrucât cel care se refera la gresita apreciere facuta de prima instanta asupra materialului probator administrat în cauza, nu poate fi încadrat în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevazute de art. 488 Cod de procedura civila.
Trebuie observat ca prin intermediul recursului se realizeaza doar un control de legalitate, de aplicare a regulilor de drept în limitele stabilite de lege, în conditii restrictive si exclusiv pentru motive de nelegalitate.
Prin urmare, pentru argumentele prezentate, temeinicia hotarârii, care include modul de apreciere a probelor de catre prima instanta nu poate face obiectul analizei în recurs.
Cât priveste motivul de recurs constând în gresita interpretare a prevederilor art. 252 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, sub aspectul neacordarii eficientei sanctiunii prevazuta de text, de anulare a deciziei pentru lipsa descrierii faptei si a motivelor pentru care s-au înlaturat apararile salariatului, Curtea a apreciat ca este neîntemeiat.
Potrivit art. 252 alin. 2 din Legea nr. 53/2003: “Sub sanctiunea nulitatii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
c) motivele pentru care au fost înlaturate apararile formulate de salariat în timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în conditiile prevazute la art. 251 alin. 3, nu a fost efectuata cercetarea.
În mod corect instanta de fond nu a aplicat sanctiunea nulitatii absolute prevazuta de art. 252 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 în conditiile în care, în decizia atacata, se arata expres care au fost motivele pentru care s-a aplicat recurentului sanctiunea, fiind enumerate abaterile ce i se imputa, cât si faptul ca apararile formulate de acesta în fata Consiliului de Disciplina, potrivit carora nu a avut cunostinta despre modificarile legislative survenite cu privire la modalitatea de evaluare a prejudiciilor, nu sunt în masura sa înlature raspunderea.
Or, în aceste conditii nu se poate sustine ca actului administrativ atacat îi lipsesc cele doua mentiuni impuse de lege sub sanctiunea nulitatii. Faptul ca nu sunt precizate detaliat toate argumentele invocate în aparare de catre recurent si nici de ce nu au fost apreciate ca temeinice de catre intimata nu echivaleaza cu nemotivarea actului administrativ, în sensul reglementat de prevederile art. 252 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 53/2003.
Cât priveste motivul de recurs prin care se critica faptul ca prima instanta nu a analizat si nu s-a pronuntat punctual asupra tuturor celor trei capete de cerere din actiunea formulata de recurentul reclamant, ce poate fi încadrat în motivul de nelegalitate prevazut de art. 488 pct. 6 Cod procedura civila, Curtea a constatat ca nici acesta nu este întemeiat.
Potrivit art. 425 alin. 1 lit. b) Cod procedura civila, în considerentele hotarârii judecatorul trebuie sa arate motivele de fapt si drept pe care se întemeiaza solutia, aratându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât si motivele pentru care s-au respins cererile partilor. Motivarea este de esenta hotarârilor si este necesara pentru a o face înteleasa si acceptata de parti si pentru a permite instantei de control sa verifice starea de fapt si aplicarea legii, sau numai aplicarea legii.
Trebuie însa retinut ca judecatorul este obligat sa motiveze solutia data fiecarui capat de cerere, nu sa raspunda separat argumentelor partilor care sprijina fiecare capat de cerere.
Or, instanta de fond a motivat solutia fiecarui capat de cerere, chiar daca nu în forma dorita de recurent.
Mai mult, în ce priveste capatul de cerere prin care recurentul reclamant solicita înlocuirea sanctiunii aplicate, a desfacerii contractului de munca cu cea a suspendarii din functie pe o perioada de 3 luni sau 6 luni, Curtea a constatat ca, raportat la prejudiciul creat prin îndeplinirea necorespunzatoare de catre recurent a atributiilor de serviciu, de peste 500.000 lei, o astfel de solutie nu se justifica.
Decizia nr. 436 din 26.02.2016 a Curtii de Apel Oradea – Sectia a II – a civila, de contencios administrativ si fiscal
Dosar nr. 4510/111/CA/2014*
Prin Sentinta nr. 1764/10.06.2015, pronuntata în dosar nr. 4510/111/2014*, Tribunalul Bihor a respins ca nefondata actiunea formulata de catre reclamantul V. V., în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA SILVICA B., având ca obiect anulare act administrativ si a constatat ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut ca decizia nr. 61/29.04.2014 este legala si temeinica, reclamantul încalcând Regulamentul de paza a fondului forestier aprobat prin HG nr. 1076/2009, Ordinul Ministrului nr. 1540/2011, pentru aprobarea instructiunilor, termenele, modalitatile si perioadele de colectare, scoatere si transport al materialului lemnos, Contractul colectiv de munca al R.N.P. R., Regulamentul intern al R.N.P. R., atributiile din fisa postului.
Împotriva acestei sentinte a formulat recurs recurentul-reclamant V. V., solicitând admiterea recursului, casarea sentintei atacate si, în rejudecare, admiterea actiunii:
– în principal, în sensul constatarii nulitatii absolute a Deciziei nr. 61 din 29.04.2014 emisa de Directorul Directiei Silvice B. – Regia Nationala a Padurilor prin care s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, pentru ca este netemeinica si nelegala, raportat la prevederile art. 252 al. 2 din Legea nr. 53/2003;
– în subsidiar, în sensul anularii Deciziei nr. 61 din 29.04.2014 emisa de Directorul Directiei Silvice B. – Regia Nationala a Padurilor R. si în consecinta, reîncadrarea pe postul detinut anterior, cu calcularea si plata drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate, respectiv a tuturor drepturilor de care ar fi trebuit sa se beneficieze în aceasta perioada, calculate pâna la reîncadrarea efectiva.
– în mod cu totul subsidiar – înlocuirea sanctiunii disciplinare aplicate, cu sanctiunea disciplinara a suspendarii din functie pe o perioada de 3 luni, astfel cum este mentionat si propus în Raportul nr. 26262/2013 sau cu sanctiunea disciplinara a suspendarii din functie pe o perioada de 6 luni, conform Raportului privind controlul tematic desfasurat în Ocolul Silvic S. nr. 7984/02.12.2013.
Apreciaza recurentul ca aplicarea sanctiunilor disciplinare sunt permise cu respectarea unor conditii de fond si de forma, riguros reglementate de legislatia muncii, în scopul prevenirii eventualelor conduite abuzive ale angajatorului. În decizia de sanctionare nr. 61/2014, nu au fost respectate conditiile de fond si de forma, prevazute de art. 252 alin. 2 din Codul muncii.
Sustine recurentul ca lipseste cu desavârsire o descriere a faptei care constituie abaterea disciplinara din Decizia nr. 61/2014, impusa de art. 252 alin. 2 din Codul muncii. Nu se specifica care au fost deficientele la care se refera, nu se specifica ce fel de control s-a efectuat, modalitatea în care s-a efectuat controlul si obiectivele avute în vedere, situatie în care se impune în baza art. 252 alin. 2 lit. a) din Codul muncii sanctionarea deciziei cu nulitatea absoluta.
Sustine de asemenea ca lipsesc cu desavârsire si motivele pentru care s-au înlaturat apararile salariatului, impuse de art. 252 alin. 2 Codul muncii, în conditiile în care cercetarea prealabila administrativa nu trebuie sa fie pur formala, limitându-se doar la descrierea faptei ce constituie abatere disciplinara, ci trebuie sa respecte si dispozitiile imperative ale Codului muncii privind motivele pentru care au fost înlaturate apararile lui în calitate de salariat.
Apreciaza ca si în baza art. 252 alin. 2 lit. c) din Codul muncii se impune sanctionarea cu nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare.
Referitor la conditiile de fond, recurentul arata ca a fost sanctionat cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca în mod nejustificat.
Critica punctual existenta deficientelor care i se imputa, care au stat la baza întocmirii deciziei atacate si care au fost constatate în activitatea sa.
a) nu a respectat prevederile normelor tehnice la efectuarea lucrarilor de punere în valoare, în ceea ce priveste: alegerea arborilor de extras la lucrarile de igiena/accidentale, masurarea diametrelor, masurarea înaltimilor.
Învedereaza ca a respectat prevederile normelor tehnice la efectuarea lucrarilor de punere în valoare, în ceea ce priveste: alegerea arborilor de extras la lucrarile de igiena/accidentale, masurarea diametrelor, masurarea înaltimilor. La inspectiile partiale efectuate în cantonul 2 A. nu a subdimensionat la masuratori diametrele cioatelor taiate ilegal, în mod intentionat, ci a folosit dimensionarile prevazute de O.U.G. nr. 85/08.11.2006 în art. 3 alin. 6. Între timp, a intrat în vigoare Legea nr. 84/02.04.2007, care aproba O.U.G. nr. 85/08.11.2006, dar care modifica art. 3 alin. 6 în sensul ca în loc de „înscris” se modifica în „circumscris”. Aceasta modificare legislativa nu i-a fost adusa la cunostinta de Directia Silvica B., cum se proceda de regula, prin adrese scrise la orice modificari legislative. De asemenea, nu avea cunostinta ca s-a schimbat grupa functionala a padurilor din cantonul nr. 2 A., respectiv includerea acestora în grupa I functionala, deoarece acolo se facea si productie, iar înainte zona respectiva era inclusa în grupa a II-a, fiind în zona tampon a Parcului Natural A.. Precizeaza recurentul ca în aceste zone trebuia sa se faca o dublare a valorilor, dupa cum rezulta si din actele de control de fond, depuse la dosar, din care se poate observa ca nici la inspectiile anterioare nu s-a dublat în zonele respective valoarea prejudiciului. Referitor la dublare, arata ca a demonstrat ca nu este vorba despre o conservare speciala, si ca acolo unde a fost vorba de o conservare speciala s-a dublat valoarea, conform Actului de control nr. 953/19.04.2013 întocmit de Ocolul Silvic S., prin care s-a stabilit un prejudiciu în suma de 606,72 lei, dupa ce s-a procedat la dublarea valorilor, suma care a fost achitata în integralitate de padurarul V. C. A.
Referitor la subdimensionarea cioatelor, precizeaza ca aceasta masurare a cioatelor se face de catre o echipa de marcare-inventariere, care semneaza în carnetele de inventariere, iar recurentul, cu toate acestea, a fost singurul tras la raspundere, nu si ceilalti membri ai echipei de inventariere; mentioneaza de asemenea, ca nu au existat obiectiuni din partea nimanui, nici macar din partea delegatilor Parcului Natural A., care au fost prezenti la masuratori, facând si ei parte din echipa de marcare-inventariere.
Cât priveste efectuarea de reprimiri ale parchetelor cu încalcarea dispozitiilor OM. nr. 1540/2011, în special la partizile 1038/SR si 1130/SR, în care s-a identificat un numar mare de arbori ramasi pe picior dintre cei destinati exploatarii, precizeaza ca arborii ramasi pe picior au avut volumul foarte mic si sunt situati în zona foarte greu accesibila, iar cumparatorul a hotarât ca nu-i mai scoata. Subliniaza ca acesti arbori exista fizic si astazi în locatia respectiva, iar prin acest fapt nu s-a creat niciun prejudiciu.
Cât priveste nerespectarea normelor legale de identificare si sanctionare a persoanelor care se fac vinovate pentru amenajarea ilegala a drumurilor de tractor din UA 92C si 103B, arata ca drumurile de tractor sunt vechi si apar pe schitele partidelor.
Abaterea constând în neconcordante între înscrisurile din rapoartele privind folosirea dispozitivelor speciale de marcat si realitatea din teren nu i se aplica, deoarece nu se retine în Raportul nr. 26262/2013, care a stat la baza emiterii decizii de desfacere disciplinara a contractului individual de munca.
Sustine ca nu au existat astfel de cazuri de folosire ilegala a dispozitivelor speciale de marcat cu amprenta circulara.
Cât priveste abaterea de a nu fi asigurat integritatea si paza fondului forestier administrat din raza sa de competenta, recurentul arata ca aceasta acuza nu i se aplica, deoarece nu el avea în gestiune fondul forestier, ci padurarul.
Predarea spre exploatare a masei lemnoase în baza unor contracte de vânzare-cumparare masa lemnoasa pe picior, fara a fi asigurata plata acesteia, nu este reala, cumparatorii garantând cu file CEC plata masei lemnoase care a facut obiectul vânzarii-cumpararii, chiar daca ulterior s-a constatat ca nu a existat disponibil în cont.
Acuza de a nu fi urmarit si verificat modul de completare a avizelor de însotire a materialelor lemnoase de catre personalul din subordine, împuternicit sa emita astfel de documente nu i se aplica, deoarece nu i se retine în Raportul nr. 26262/2013, raport care a stat la baza emiterii deciziei de desfacere disciplinara a contractului individual de munca. Arata ca din eroare a fost inserata în Decizia nr. 61/29.04.2014.
Considera ca prima instanta nu a facut o apreciere justa a întregului material probator administrat în dosar si nu a facut o individualizare a activitatii recurentului.
Cât priveste temeinicia, instanta nu a avut în vedere la pronuntarea hotarârii întregul material probator administrat în cauza, în conditiile în care recurentul a depus în probatiune o multitudine de înscrisuri, atât odata cu contestatia formulata, cât si la urmatoarele termene de judecata, formulând în acest sens si un Opis al înscrisurilor depuse la dosar.
Recurentul considera ca în mod gresit instanta a retinut ca singura aparare formulata a fost proba testimoniala cu cei doi martori, în conditiile în care, din înscrisurile depuse la dosar rezulta în mod cert ca mai multe din acuzele care se aduc nu au o legatura directa cu recurentul.
Recurentul considera ca a demonstrat în fata primei instante de judecata inexistenta cazurilor de folosire ilegala a dispozitivelor speciale de marcat cu amprenta circulara, dar si a celorlalte abateri retinute în sarcina sa.
Un alt motiv de casare a sentintei pronuntate consta în faptul ca prima instanta nu a analizat si nu s-a pronuntat punctual pe cele trei capete de cerere formulate de recurent.
În drept, invoca dispozitiile art. 488 alin. 1 pct. 6 si 8 din Cod de procedura civila.
Intimata-pârâta Directia Silvica B. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, având în vedere urmatoarele motive:
Sustine în esenta ca instanta de fond în mod temeinic a retinut ca actul atacat a fost emis cu respectarea întocmai a conditiilor de forma si de fond.
De asemenea, arata intimata, este întemeiata aprecierea instantei conform careia, apararile formulate de recurentul reclamant în fata Consiliului de disciplina, raportat la functia detinuta si responsabilitatile ce reveneau în virtutea functiei detinute, în mod corect au fost înlaturate, pe considerentul ca acestea nu sunt de natura a-i înlatura vinovatia.
În concret, necunoasterea modificarilor legislative survenite cu privire la modalitatea de evaluare a prejudiciilor nu este în masura sa înlature raspunderea sa.
Nici justificarea ca nu avea cunostinta despre schimbarea grupei functionale a padurilor din cantonul 2 A., respectiv includerea acestora în grupa I functionala, nu putea fi primita, deoarece amenajamentul actual este în vigoare din anul 2004.
În drept, intimata invoca art. 205 Cod de procedura civila.
Analizând sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor legale aplicabile, instanta a constatat ca recursul este nefondat, bazat pe considerentele ce urmeaza a fi expuse.
Prin Decizia nr. 61/29.04.2014, recurentului-reclamant, sef de district la Ocolul Silvic S., i s-a aplicat sanctiunea disciplinara – desfacerea contractului individual de munca – în baza art. 61 lit. a) din Legea 53/ 2003 cu modificarile si completarile ulterioare, art. 100 alin (2) lit. g) din Contractul Colectiv de Munca al R.N.P.- R., pentru urmatoarele motive: a) nu a respectat prevederile normelor tehnice la efectuarea lucrarilor de punere în valoare, în ceea ce priveste: alegerea arborilor de extras la lucrarile de igiena/accidentale, masurarea diametrelor, masurarea înaltimilor; b) a efectuat reprimiri ale parchetelor cu încalcarea dispozitiilor O.M. nr. 1540/2011, în special la partizile 1038/SR si 1130/SR în care s-a identificat un numar mare de arbori ramasi pe picior dintre cei destinati exploatarii;
c) nu a luat masurile legale de identificare si sanctionare a persoanelor care se fac vinovate pentru amenajarea ilegala a drumurilor de tractor din UA 92C si 103B în vederea efectuarii operatiunii de scos-apropiatul masei lemnoase din partizile constituite în aceste suprafete, desi a efectuat reprimirile parchetelor respective; d) neconcordante între înscrisurile din rapoartele privind folosirea dispozitivelor speciale de marcat si realitatea din teren; e) nu a semnalat cazurile de folosire ilegala a dispozitivelor speciale de marcat cu amprenta circulara din fondul forestier administrat, aflat în raza sa de competenta; f) nu a asigurat integritatea si paza fondului forestier administrat din raza sa de competenta; g) a predat spre exploatare masa lemnoasa în baza unor contracte de vânzare-cumparare masa lemnoasa pe picior, fara a fi asigurata plata acesteia; h) nu a urmarit si nu a verificat modul de completare a avizelor de însotire a materialelor lemnoase de catre personalul din subordine, împuternicit sa emita astfel de documente.
Împrejurarea ce a condus la aplicarea acestei masuri, consta în faptul ca în perioada august-octombrie 2013, Ocolul Silvic S., subunitate a R.N.P. – R., Directia Silvica B., a facut obiectul unor ample actiuni de control, vizând verificarea activitatii de fond forestier si paza a fondului forestier. Aspectele constatate cu ocazia controalelor efectuate si concluziile acestora sunt prezentate detaliat în rapoartele nr. 12571/20.11.2013 si 7948/02.12.2013, rapoarte ce au stat la baza aplicarii sanctiunii disciplinare.
Recurentului-reclamant i s-a imputat în principal faptul ca, la inspectiile partiale efectuate în cantonul 2 A., a subdimensionat la masuratori diametrele cioatelor taiate ilegal si nu a dublat valoarea prejudiciului în padurile cu rol deosebit de protectie, nu a coordonat si controlat activitatile de paza a fondului forestier în districtul aflat sub conducerea sa, fapte ce au determinat posibilitatea producerii unui prejudiciu evaluat la peste 500.000 lei.
Curtea a constatat ca recurentul reclamant a criticat sentinta atacata sub trei aspecte, respectiv: gresita interpretare a prevederilor art. 252 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, sub aspectul neacordarii eficientei sanctiunii prevazuta de text, de anulare a deciziei pentru lipsa descrierii a faptei si a motivelor pentru care s-au înlaturat apararile salariatului; gresita apreciere facuta de prima instanta asupra materialului probator administrat în cauza si faptul ca prima instanta nu a analizat si nu s-a pronuntat punctual pe cele trei capete de cerere ale actiunii.
Dintre acestea, Curtea a analizat doar primul si al treilea motiv de recurs, întrucât cel care se refera la gresita apreciere facuta de prima instanta asupra materialului probator administrat în cauza, nu poate fi încadrat în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevazute de art. 488 Cod de procedura civila.
Trebuie observat ca prin intermediul recursului se realizeaza doar un control de legalitate, de aplicare a regulilor de drept în limitele stabilite de lege, în conditii restrictive si exclusiv pentru motive de nelegalitate.
Prin urmare, pentru argumentele prezentate, temeinicia hotarârii, care include modul de apreciere a probelor de catre prima instanta nu poate face obiectul analizei în recurs.
Cât priveste motivul de recurs constând în gresita interpretare a prevederilor art. 252 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, sub aspectul neacordarii eficientei sanctiunii prevazuta de text, de anulare a deciziei pentru lipsa descrierii faptei si a motivelor pentru care s-au înlaturat apararile salariatului, Curtea a apreciat ca este neîntemeiat.
Potrivit art. 252 alin. 2 din Legea nr. 53/2003: “Sub sanctiunea nulitatii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
c) motivele pentru care au fost înlaturate apararile formulate de salariat în timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în conditiile prevazute la art. 251 alin. 3, nu a fost efectuata cercetarea.
În mod corect instanta de fond nu a aplicat sanctiunea nulitatii absolute prevazuta de art. 252 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 în conditiile în care, în decizia atacata, se arata expres care au fost motivele pentru care s-a aplicat recurentului sanctiunea, fiind enumerate abaterile ce i se imputa, cât si faptul ca apararile formulate de acesta în fata Consiliului de Disciplina, potrivit carora nu a avut cunostinta despre modificarile legislative survenite cu privire la modalitatea de evaluare a prejudiciilor, nu sunt în masura sa înlature raspunderea.
Or, în aceste conditii nu se poate sustine ca actului administrativ atacat îi lipsesc cele doua mentiuni impuse de lege sub sanctiunea nulitatii. Faptul ca nu sunt precizate detaliat toate argumentele invocate în aparare de catre recurent si nici de ce nu au fost apreciate ca temeinice de catre intimata nu echivaleaza cu nemotivarea actului administrativ, în sensul reglementat de prevederile art. 252 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 53/2003.
Cât priveste motivul de recurs prin care se critica faptul ca prima instanta nu a analizat si nu s-a pronuntat punctual asupra tuturor celor trei capete de cerere din actiunea formulata de recurentul reclamant, ce poate fi încadrat în motivul de nelegalitate prevazut de art. 488 pct. 6 Cod procedura civila, Curtea a constatat ca nici acesta nu este întemeiat.
Potrivit art. 425 alin. 1 lit. b) Cod procedura civila, în considerentele hotarârii judecatorul trebuie sa arate motivele de fapt si drept pe care se întemeiaza solutia, aratându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât si motivele pentru care s-au respins cererile partilor. Motivarea este de esenta hotarârilor si este necesara pentru a o face înteleasa si acceptata de parti si pentru a permite instantei de control sa verifice starea de fapt si aplicarea legii, sau numai aplicarea legii.
Trebuie însa retinut ca judecatorul este obligat sa motiveze solutia data fiecarui capat de cerere, nu sa raspunda separat argumentelor partilor care sprijina fiecare capat de cerere.
Or, instanta de fond a motivat solutia fiecarui capat de cerere, chiar daca nu în forma dorita de recurent.
Mai mult, în ce priveste capatul de cerere prin care recurentul reclamant solicita înlocuirea sanctiunii aplicate, a desfacerii contractului de munca cu cea a suspendarii din functie pe o perioada de 3 luni sau 6 luni, Curtea a constatat ca, raportat la prejudiciul creat prin îndeplinirea necorespunzatoare de catre recurent a atributiilor de serviciu, de peste 500.000 lei, o astfel de solutie nu se justifica.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 Cod procedura civila, Curtea a respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant V. V., împotriva sentintei nr. 1764/10.06.2015, pronuntata de Tribunalul B., pe care a mentinut-o în totul.
