Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare decizie de impunere emisa de C.A.S. Contributie la fondul de sanatate


SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare decizie de impunere emisa de C.A.S. Contributie la fondul de sanatate

– Art. 215 din Legea nr. 95/ 2006
– Art. 51 alin. 2 din O.U.G. nr. 150/ 2002
– Art. 257 si 261 din Legea nr. 95/ 2006
– Art. 49 alin. 2 si art. 21 din Legea nr. 571/ 2003
– Art. 51 din Legea nr. 571/ 2003

Instanta de fond a retinut corect ca în conformitate cu dispozitiile art. 215 din Legea 95/2006, persoanele care exercita profesii libere sau cele care sunt autorizate potrivit legii sa desfasoare activitati independente, au obligatia sa depuna declaratii cu veniturile realizate si sa achite contributiile la fondul de sanatate asupra veniturilor realizate. Aceeasi obligatie legala este inserata în art. 51 alin. 2 din OUG 150/2002 cu modificarile si completarile ulterioare si art. 257 si 261 din Legea 95/2006.
Prin urmare, obligatia de plata la fondului de sanatate îi revine reclamantului si ca urmare a desfasurarii activitatii independente, iar lipsa unui contract între parti care sa materializeze aceasta obligatie, este lipsita de relevanta câta vreme obligatiile de plata îi incuba reclamantei în temeiul legii.
În ceea ce priveste critica recurentului în sensul ca fondul cauzei vizeaza gresita stabilire a normei de venit la care trebuia sa fie calculata contributia de sanatate, respectiv ca a avut o norma de venit stabilita de finante, el realizând jumatate din venit având capacitatea redusa de munca, instanta a apreciat-o ca fiind neîntemeiata.
Într-adevar, potrivit prevederilor art. 49 alin. 2 si 2 ind. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Directiile generale regionale ale finantelor publice au obligatia stabilirii nivelului normelor de venit, norma de venit pentru fiecare activitate independenta desfasurata de contribuabilul care genereaza venit comercial neputând fi mai mica decât salariul de baza minim brut pe tara garantat în plata, în vigoare la momentul stabilirii acesteia, înmultit cu 12.
Apararile reclamantului sunt însa irelevante, deoarece stabilirea normei de venit este atributul Directiei Generale Regionale a Finantelor Publice si nu al CAS B., institutie care a determinat corect, în conformitate cu prevederile art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006 contributia la sanatate sub forma unei cote de 6,5%, care se aplica asupra veniturilor impozabile, al caror cuantum a rezultat din deciziile de impunere pentru plati anticipate cu titlu de impozit emise de A.F.P. B. în perioada 2007-2010, din care a rezultat ca reclamantul recurent a fost înregistrat la norma de venit pentru activitatea de instructor auto.
De asemenea, instanta a retinut si ca recurentul, desi potrivit prevederilor art. 51 din Legea nr. 571/2003 avea dreptul sa opteze pentru determinarea venitului net în sistem real, potrivit art. 48 din acelasi cod, utilizându-se datele din contabilitatea în partida simpla, nu a optat la A.F.P. B. pâna la data de 31 ianuarie a anului respectiv, pentru stabilirea venitului net anual, astfel ca nu poate ulterior realizarii veniturilor sa opteze pentru modificarea normei de venit.

Decizia nr. 3905/CA/28.11.2014 a Curtii de Apel Oradea – Sectia a II – a civila, de contencios administrativ si fiscal
Dosar 14104/111/CA/2011**/a1**

Prin Sentinta nr. 6022/ CA/ 2. 07. 2014 Tribunalul B. a respins ca nefondata actiunea exercitata de catre L. V., în contradictoriu cu pârâtele CASA DE ASIGURARI DE SANATATE B. si ANAF prin DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE CLUJ NAPOCA PRIN ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE B.
A constatat ca s-a luat act de precizarile de actiune si s-a renuntat la capatul de cerere privind suspendarea actului administrativ.
A respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Pârâta a emis decizia de impunere nr. xxxx/2011 privind obligatiile la fondul de asigurari sociale de sanatate pentru veniturile din activitati comerciale realizate de reclamant, transmise prin fisier de la A.N.A.F. conform prevederilor art. 35 din Ordinul nr. 617/2007. S-a stabilit în sarcina petentului un debit reprezentând contributii la C.A.S. pentru anii 2007, 2008, 2009, 2010 în cuantum de 3.089 lei.
Prin adresa nr. xxxxx/ 06.12.2011 emisa de catre C.N.A.S. B. s-a adus la cunostinta numitului L. V. ca pe baza deciziilor de impunere anticipate datoreaza contributie de sanatate calculata asupra venitului stabilit de catre Administratia Financiara O. conform art. 257 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 95/2006 inclusiv majorari si penalitati pentru neplata la scadenta. Ramân în vigoare actele administrative emise (fila 18 dosar nr. 14.104/ 111/ 2011* *a1*).
Pe fondul cauzei, instanta a constatat ca potrivit art.7 alin.3 din Ordinul nr. 617/2007, persoanele care desfasoara activitati independente au obligatia de a vira trimestrial contributia aplicata asupra veniturilor din activitati independente, contributia se plateste de catre persoana care le realizeaza, iar potrivit art.8 din OUG 50/2002, „1) obligatia virarii contributiei pentru asigurarile sociale de sanatate revine persoanei juridice sau fizice care angajeaza persoane pe baza de contract individual de munca sau în baza unui statut special prevazut de lege, precum si persoanelor fizice, dupa caz. 2) Persoanele juridice sau fizice la care îsi desfasoara activitatea asiguratii sunt obligate sa depuna lunar la casele de asigurari alese în mod liber de asigurati declaratii nominale privind obligatiile ce le revin fata de fond si dovada platii contributiilor. 3) Prevederile alin.1 si 2 se aplica si persoanelor care executa profesii liberale sau celor care sunt autorizate potrivit legii sa desfasoare activitati independente”.
Instanta a mai retinut ca, în conformitate cu dispozitiile art. 215 din Legea 95/2006, persoanele care exercita profesii libere sau cele care sunt autorizate potrivit legii sa desfasoare activitati independente, au obligatia sa depuna declaratii cu veniturile realizate si sa achite contributiile la fondul de sanatate asupra veniturilor realizate. Aceeasi obligatie legala este inserata în art. 51 alin. 2 din OUG 150/2002 cu modificarile si completarile ulterioare si art. 257 si 261 din Legea 95/2006.
Potrivit prevederilor art.46 alin.1 din Legea nr.571/2003, „veniturile din activitati independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere si veniturile din drepturi de proprietate intelectuala realizate în mod individual si/sau într-o forma de asociere, inclusiv din activitati adiacente”.
Prin urmare, obligatia de plata la fondul de sanatate îi revine reclamantului si ca urmare a desfasurarii activitatii independente, iar lipsa unui contract între parti care sa materializeze aceasta obligatie, este lipsita de relevanta câta vreme obligatiile de plata îi incuba reclamantei în temeiul legii.
În ceea ce priveste sustinerile reclamantului referitor la neaducerea la cunostinta a obligatiei de plata, instanta a apreciat ca reclamantul este obligat sa depuna lunar la C.A.S. declaratiile nominale privind obligatiile ce-i revin, sa plateasca contributia la fondul de sanatate, obligatia fiind prevazuta de O.U.G. nr. 150/2002, art. 8 si 55, neputându-se retine buna credinta a reclamantului în neonorarea obligatiilor sale fata de fondul de sanatate, pentru faptul ca C.A.S. B. nu l-ar fi înstiintat anual asupra obligatiilor de plata, de vreme ce pârâta nu avea datele necesare stabilirii obligatiei de plata, tocmai datorita culpei reclamantului, care nu i-a depus actele necesare în acest scop.
Fata de aceste considerente, vazând în drept si dispozitiile Legii 95/2006 si ale OG 92/2003, instanta a respins ca nefondata actiunea si a mentinut ca legale si temeinice deciziile atacate.
În baza art. 274 Cod de procedura civila a respins ca nefondata cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecata, întrucât reclamantul a pierdut procesul.
Împotriva acestei sentinte, în termen si scutit de plata taxei de timbru, a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia, casarea sentintei recurate si pe fond admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
Considera ca instanta a gresit atunci când a respins actiunea având în vedere împrejurarea ca reclamantul a avut norma de venit deci o suma fixa stabilita de finante, suma care nu se actualizeaza la finele perioadei fiscale. Sumele de plata ca si contributie i s-au luat în calcul la norma de venit întreaga desi el a depus la casa dovada faptului ca este cu jumatate de norma, ca atare apreciaza ca si aceasta contributie trebuia redusa la jumatate. Calculul cuantumului cotei se face în procente la venitul realizat. Din moment ce reclamantul a realizat doar jumatate din venitul normal si normat, având certificat privind capacitatea redusa de munca, deci orice perioada lucrata peste cele patru ore fiind ilicita, si cota de contributie trebuia redusa la aceasta jumatate.
Solicita instantei de control sa aiba în vedere împrejurarea ca în motivarea sentintei nu s-a facut referire la aceste argumente ci s-a rezumat sa enumere actele normative care sunt în vigoare si ce obligatii prevad aceste acte normative. Ori fondul cauzei priveste gresita stabilire a normei de venit la care trebuie sa fie calculata obligatia reclamantului, ceea ce instanta nu a facut.
Prin concluziile scrise înregistrate la instanta la data de 11. 11. 2014, intimata C.A.S. B. solicita respingerea recursului ca nefondat si mentinerea in totalitate a Sentintei nr. 6022/CA/2014, fara cheltuieli de judecata.
În motivare arata ca instanta de fond a respins in mod corect actiunea reclamantului recurent. Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta a retinut ca potrivit prevederilor art. 215 din Legea nr. 95/2006, persoanele care exercita profesii libere sau cele care sunt autorizate potrivit legii sa desfasoare activitati independente, au obligatia sa depuna declaratii cu veniturile realizate si sa achite contributia de sanatate asupra veniturilor realizate. Aceeasi obligatie legala era inserata în art. 51 alin 2 din O.U.G. nr. 150/2002 cu modificarile si completarile ulterioare si art. 257 si 261 din Legea nr. 95/2006.
Recurentul sustine ca fondul cauzei vizeaza gresita stabilire a normei de venit, la care trebuia sa fie calculata contributia de sanatate. De asemenea sustine ca a avut o norma de venit stabilita de finante si ca a realizat jumatate din venit având capacitatea redusa de munca.
Reclamantul a prestat activitate timp de 4 ani in perioada 2007-2010, a achitat impozit aferent venitului realizat si declarat la A.N.A.F., iar asupra aceluiasi venit nu mai este de acord sa achite contributia de sanatate deoarece sustine ca a realizat jumatate din venit.
Aceste aparari nu au relevanta în speta, deoarece stabilirea normei de venit nu este atributul C.A.S. B., Directia Regionala a Finantelor având obligatia de a stabili nivelul normelor de venit, potrivit prevederilor art. 49 alin. 2 din Legea nr.571/2003.
C.A.S. B. a determinat corect si in conformitate cu art.257 alin. 2 lit. b) din Legea nr.95/2006 contributia de sanatate sub forma unei cote de 6,5%, care se aplica asupra veniturilor impozabile.
Cuantumul veniturilor impozabile realizate de reclamant sunt cele din deciziile de impunere pentru plati anticipate cu titlu de impozit emise de A.F.P. B. in perioada 2007-2010, din care rezulta ca reclamantul a fost înregistrat la norma de venit pentru activitatea de instructor auto.
Potrivit prevederilor art. 49 din Legea nr. 571/ 2003 privind Codul fiscal pentru stabilirea venitului net anual pe baza normelor de venit
(1) In cazul contribuabililor care realizeaza venituri comerciale
definite la art. 46 alin. (2), venitul net anual se determina pe baza
normelor de venit de la locul desfasurarii activitatii.
(2) Ministerul Finantelor Publice elaboreaza nomenclatorul
activitatilor pentru care venitul net se poate determina pe baza normelor
anuale de venit, care se aproba prin ordin al ministrului finantelor
publice, în conformitate cu activitatile din Clasificarea activitatilor din
economia nationala – CAEN, aprobata prin Hotarârea Guvernului nr.
656/1997, cu modificarile ulterioare. Directiile generale regionale ale
finantelor publice au urmatoarele obligatii:
a) stabilirea nivelului normelor de venit; art. 49 alin 21) Norma de venit pentru fiecare activitate independenta desfasurata de contribuabil care genereaza venit comercial nu poate fi mai mica decât salariul de baza minim brut pe tara garantat în plata, în vigoare la momentul stabilirii acesteia, înmultit cu 12.
Mai mult reclamantul potrivit prevederilor art. 51 din Legea nr.571/2003 avea optiunea de a stabili venitul net anual, utilizându-se datele din contabilitatea în partida simpla, însa reclamantul recurent nu a optat pentru determinarea venitului net in sistem real.
Potrivit prevederilor art. 51(1) contribuabilii care obtin venituri din activitati independente, impusi pe baza de norme de venit, precum si cei care obtin venituri din drepturi de proprietate intelectuala au dreptul sa opteze pentru determinarea venitului net în sistem real, potrivit art. 48.
(3) Optiunea pentru determinarea venitului net în sistem real se
exercita prin completarea declaratiei privind venitul estimat/norma de
venit cu informatii privind determinarea venitului net anual în sistem real
si depunerea formularului la organul fiscal competent pâna la data de 31
ianuarie inclusiv, în cazul contribuabililor care au desfasurat activitate
în anul precedent, respectiv în termen de 15 zile de la începerea
activitatii, în cazul contribuabililor care încep activitatea în cursul anului
fiscal.
Având in vedere ca reclamantul nu a optat la A.F.P. B. pâna la data de 31 ianuarie a anului respectiv, pentru determinarea venitului net în sistem real, nu poate ulterior realizarii veniturilor sa opteze pentru modificarea normei de venit.
Examinând sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, instanta a apreciat recursul declarat de recurentul L. V. ca fiind nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Instanta de fond a retinut corect ca în conformitate cu dispozitiile art. 215 din Legea 95/2006, persoanele care exercita profesii libere sau cele care sunt autorizate potrivit legii sa desfasoare activitati independente, au obligatia sa depuna declaratii cu veniturile realizate si sa achite contributiile la fondul de sanatate asupra veniturilor realizate. Aceeasi obligatie legala este inserata în art. 51 alin. 2 din OUG 150/2002 cu modificarile si completarile ulterioare si art. 257 si 261 din Legea 95/2006.
Prin urmare, obligatia de plata la fondului de sanatate îi revine reclamantului si ca urmare a desfasurarii activitatii independente, iar lipsa unui contract între parti care sa materializeze aceasta obligatie, este lipsita de relevanta câta vreme obligatiile de plata îi incuba reclamantei în temeiul legii.
În ceea ce priveste critica recurentului în sensul ca fondul cauzei vizeaza gresita stabilire a normei de venit la care trebuia sa fie calculata contributia de sanatate, respectiv ca a avut o norma de venit stabilita de finante, el realizând jumatate din venit având capacitatea redusa de munca, instanta a apreciat-o ca fiind neîntemeiata.
Într-adevar, potrivit prevederilor art. 49 alin. 2 si 2 ind. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Directiile generale regionale ale finantelor publice au obligatia stabilirii nivelului normelor de venit, norma de venit pentru fiecare activitate independenta desfasurata de contribuabilul care genereaza venit comercial neputând fi mai mica decât salariul de baza minim brut pe tara garantat în plata, în vigoare la momentul stabilirii acesteia, înmultit cu 12.
Apararile reclamantului sunt însa irelevante, deoarece stabilirea normei de venit este atributul Directiei Generale Regionale a Finantelor Publice si nu al CAS B., institutie care a determinat corect, în conformitate cu prevederile art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006 contributia la sanatate sub forma unei cote de 6,5%, care se aplica asupra veniturilor impozabile, al caror cuantum a rezultat din deciziile de impunere pentru plati anticipate cu titlu de impozit emise de A.F.P. B. în perioada 2007-2010, din care a rezultat ca reclamantul recurent a fost înregistrat la norma de venit pentru activitatea de instructor auto.
De asemenea, instanta a retinut si ca recurentul, desi potrivit prevederilor art. 51 din Legea nr. 571/2003 avea dreptul sa opteze pentru determinarea venitului net în sistem real, potrivit art. 48 din acelasi cod, utilizându-se datele din contabilitatea în partida simpla, nu a optat la A.F.P. B. pâna la data de 31 ianuarie a anului respectiv, pentru stabilirea venitului net anual, astfel ca nu poate ulterior realizarii veniturilor sa opteze pentru modificarea normei de venit.
În consecinta, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 312 Cod procedura civila, cu raportare la dispozitiile art. 51 alin. 2 din OUG 150/2002 cu modificarile si completarile ulterioare si art. 257 si 261 din Legea 95/2006 si ale art. 49 alin. 2, art. 2 ind. 1 si art. 51 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea de Apel O. a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul L. V., fara cheltuieli de judecata în recurs.