R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.
Şedinţa publică din 30 Octombrie 2014
Completul constituit din:
Preşedinte
Judecător
Judecător
Grefier
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul pârât P I, împotriva sentinţei civile nr. pronunţată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr. în contradictoriu cu intimata reclamantă P V, având ca obiect revendicare imobiliară
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns recurentul pârât P I asistat de avocat R R L, lipsă fiind intimata reclamantă P V reprezentată de avocat C E.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care instanţa procedează la luarea unei declaraţii recurentului pârât de renunţare la calea de atac formulată, declaraţie care după citire şi semnare a fost ataşată la dosarul cauzei.
Avocat pentru recurentul pârât P I solicită a se lua act de renunţarea pârâtului la recurs.
Avocat C E solicită a se lua act de renunţarea pârâtului la recurs şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat R R L pentru recurentul pârât P I, în replică , apreciază ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată , întrucât renunţarea a avut loc după recalificarea căii de atac.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de faţă:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci, sub nr. ……….., la data de 11.10.2012, reclamanta P V a chemat în judecată pe pârâtul P I solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa, acesta să fie obligat să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie mai multe terenuri, respectiv terenul (fâneţe, păşune, vie) T32, P.1161,1162,1165,1165/1 situat în comuna Bumbeşti-Piţic, sat. Poienari în suprafaţă de 6196 mp cu vecinii:; terenul tufăriş T23, P.46 situat în comuna Bumbeşti-Piţic, sat. Poienari în suprafaţă de 2700 mp cu vecinii: hotar Baia de Fier, S rest proprietate, terenul arabil şi fâneţe, T158, P.8072,8073,8075/1,8074/1 situat în comuna Baia de Fier în suprafaţă de 4329 mp cu vecinii: N DN 75, S hotar Bumbeşti-Piţic, E, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În fapt, s-a arătat că pârâtul este nepot de frate al reclamantei, că reclamanta este beneficiara contractului de întreţinere autentificat sub nr.2673/10.09.2003 de BNP prin care mama sa P I – în schimbul întreţinerii i-a înstrăinat bunurile imobile revendicate prin prezenta acţiune şi că deşi pârâtul cunoaşte că este proprietara imobilelor, profitând de faptul că reclamanta are domiciliul în Arad, a ocupat terenurile, iar în această vară, la venirea reclamantei la Bumbeşti-Piţic a fost înlăturată de pe propria proprietate.
În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art.563 Cod. Civil.
Pentru dovada acţiunii a depus la dosar copie de pe certificatul de deces al mamei sale P I, contractul de întreţinere autentificat sub nr.2673/10.09.2003 de BNP N M, titlul de proprietate nr.1325381 din 19.12.1996 cu procesul verbal de punere în posesie şi a solicitat încuviinţarea probelor cu înscrisuri, testimonială şi expertiză tehnică judiciară.
La data de 20.11.2013 pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei şi cerere reconvenţională prin care a solicitat rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr.2673/10.09.2003 de BNP N M şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, având în vedere că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile de întreţinere faţă de defunctă.
Prin precizarea depusă la data de 04.12.2012, pârâtul a invocat şi o cauză de nulitate absolută a contractului de întreţinere, prin notele de şedinţă din 26.03.2013 arătând că la momentul încheierii acestuia, defuncta nu avea capacitatea de a contracta, nu a fost valabil exprimat consimţământul său iar cauza este imorală şi ilicită. De asemenea, s-a invocat lipsa cauzei, întrucât nu există şi riscul, ca element esenţial al actului juridic, întrucât reclamanta cunoştea că moartea întreţinutei este iminentă.
Cu privire la cererea reconvenţională vizând desfiinţarea contractului de întreţinere pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate, reclamanta a invocat, la data de 11.03.2013, excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtului-reclamant, întrucât contractul de întreţinere nu poate fi atacat cu acţiune în reziliere decât de creditorul întreţinerii şi nu de succesorii acestuia, ei putând doar continua procesul intentat de creditorul decedat.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, cu martori şi expertiză tehnico-judiciară specializarea topografie iar cu privire la proba cu interogatoriul reclamantei, încuviinţată iniţial, pârâtul prin apărător a renunţat la termenul din 12.02.2013.
Prin sentinţa civilă nr.625 din 23.04.2013, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtului reclamant reconvenţional P I.
A fost admisă în parte cererea reconvenţională aşa cum a fost precizată, formulată de pârâtul reclamant reconvenţional P I în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvenţional P V şi s-a dispus rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr.2673/10.09.2003 la BNP N M şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
A fost obligată reclamanta la 730 lei cheltuieli de judecată către pârât.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta P V, criticând-o pentru nelegalitate şi neteminicie, deoarece prima instanţă nu s-a pronunţat asupra cererii principale.
Prin decizia civilă nr.2032 din 18 octombrie 2013, Tribunalul Gorj a admis recursul declarat, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
S-a dat indicaţia ca, cu prilejul rejudecării cauzei a se pune în discuţia contradictorie a părţilor obiectul cererii reconvenţionale formulată de pârâtul – reclamant, având în vedere cererile acestuia formulate la data de 20 noiembrie 2012 şi 4 decembrie 2012 şi în raport de limitele investirii instanţei se va dispune administrarea probatoriului, urmând ca instanţa să se pronunţe potrivit dispoziţiilor art.129 Cod.Proc.C iv., doar în limitele învestirii sale.
La rejudecare, în data de 15 ianuarie 2014 reclamanta a depus la dosar o cerere de probatoriu privind cererea reconvenţională depusă la termenul din 9 ianuarie 2014.
În şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2014, instanţa a pus în discuţie cererea de probatorii formulată de avocat pentru reclamant/pârât reconvenţional , acesta din urmă, solicitând admiterea probelor solicitate prin cererea de probatorii ataşată la dosar.
Avocat ..pentru pârât/reclamant reconvenţional a solicitat respingerea probatoriului solicitat şi a învederat totodată că, probele solicitate prin cererea formulată nu sunt pertinente şi utile în soluţionarea cauzei, arătând că probele necesare au fost administrate, instanţa apreciind că se impune admiterea probei testimoniale cu câte un martor pentru fiecare parte pentru egalitate de tratament.
În şedinţa publică din data de 13 februarie 2014, au fost audiaţi sub prestare de jurământ martorii…, declaraţiile fiind consemnate în scris şi ataşate la dosarul cauzei.
La data de 8 aprilie 2014, prin serviciul registratură al acestei instanţei a fost înaintă adresa nr.804 din 4 aprilie 2014, reprezentând răspunsul solicitat la adresa emisă către Complexul de Îngrijire şi Asistenţă Suseni.
La data de 10 aprilie 2014, s-a depus de către reclamantă o cerere la care se află ataşată o foaie de observaţie clinică generală privitor pe numita P I, la data de 15 ianuarie 2014 o cerere formulată de reclamantă, iar la data de 17 ianuarie 2014 concluzii scrise.
Prin sentinţa civilă nr. 416 din 24.04.2014, pronunţată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr. a fost respinsă acţiunea în nulitatea contractului de întreţinere, formulată de pârâtul-reclamant reconvenţional P I, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvenţional P V.
A fost respinsă acţiunea în rezoluţiunea contractului de întreţinere formulată de pârâtul-reclamant reconvenţional P I în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvenţional P V.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că la data de 10.09.2003 între P I, în calitate de întreţinută, şi P V, în calitate de întreţinătoare, s-a încheiat contractul autentificat sub nr. 2673/2003 la BNP N M Tg. Jiu, prin care, în schimbul imobilelor arătate în cuprinsul acesteia, reclamanta se obliga să o întreţină pe tot timpul vieţii, asigurându-i locuinţă, hrană, îmbrăcăminte, tratament medicamentos şi tot ceea ce este necesar pentru un trai decent iar după deces să o înmormânteze după obiceiurile locului.
Prin acţiunea principală, reclamanta a solicitat ca pârâtul să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie mai multe terenuri ce au făcut obiectul acelui contract de întreţinere.
La data de 20.11.2013 pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei şi cerere reconvenţională prin care a solicitat rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr.2673/10.09.2003 de BNP N M şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, având în vedere că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile de întreţinere faţă de defunctă.
Prin precizarea depusă la data de 04.12.2012, pârâtul a invocat şi o cauză de nulitate absolută a contractului de întreţinere, prin notele de şedinţă din 26.03.2013 arătând că la momentul încheierii acestuia, defuncta nu avea capacitatea de a contracta, nu a fost valabil exprimat consimţământul său iar cauza este imorală şi ilicită. De asemenea, s-a invocat lipsa cauzei, întrucât nu există şi riscul, ca element esenţial al actului juridic, întrucât reclamanta cunoştea că moartea întreţinutei este iminentă.
Având în vedere limitele impuse prin decizia de casare, ca urmare a aspectelor invocate cu ocazia recursului formulat de reclamanta P V, instanţa a analizat în rejudecare doar aspectul legat de rezoluţiunea contractului de întreţinere şi nulitatea acestuia.
Cu privire la acţiunea în nulitatea contractului de întreţinere instanţa a reţinut că motivele invocate de pârâtul – reclamant reconvenţional P I, sunt neîntemeiate din înscrisurile depuse la dosar şi din declaraţiile martorilor nerezultând că autoarea P I, ar fi fost lipsită de discernământ sau ar fi avut alte tulburări mentale care să o determine să încheie contractul de întreţinere cu fiica sa reclamanta P V, în necunoştinţă de cauză.
Scopul încheierii contractului a fost unul licit în sensul de a i se oferii îngrijire şi asistenţă socială, autoarei P I de către fiica sa neputându-se reţine existenţa unei cauze false chiar dacă la puţin timp după încheierea contractului defuncta a fost internată la Centru de Îngrijire Bătrâni Suseni.
Lipsa cauzei invocată de pârâtul –reclamant reconvenţional, pe fondul lipsei scopului imediat şi inexistenţa riscului, moartea autoarei fiind iminentă, este neîntemeiată atâta timp cât după internare autoarea a mai trăit aproximativ 2 ani de zile, cauza fiind una morală mai ales pe perioada internării fiica autoarei interesându-se în mod constant de sănătatea acesteia, iar după moartea ei s-a ocupat de organizarea pomenilor conform obiceiului.
A fost audiată martora G D, angajată a Centrului de recuperare, iar din declaraţia acesteia rezultă că, internarea autoarei P I era una absolut necesară având în vedere starea sa de sănătate, cu toate că era lucidă din punct de vedere mintal, având în special probleme de deplasare.
Reclamanta P V venea şi o vizita pe o perioadă lungă de timp atunci când se afla în ţară, aproximativ 5-6 luni pe an, iar din adresa cu nr. 804/04.04.2014 a Centrului de Îngrijire Suseni rezultă că în perioada 2003-2005 numita P I a fost internată în acest centru şi nu au fost percepute sume de bani de la reclamanta P V.
Pentru a opera rezoluţiunea contractului de întreţinere este necesar ca debitorul întreţinerii să nu-şi fi executat obligaţiile ce-i revin şi neexecutarea să-i fie imputabilă.
Din probele administrate rezultă că reclamanta, fiica autoarei P I, a depus diligenţele necesare pentru a îmbunătăţii traiul acesteia, luând măsuri pentru internarea acesteia, a vizitat-o în mod constant pe perioada cât reclamanta se afla în ţară, iar pe perioada cât era plecată la domiciliul său din afara ţării se interesa în mod constant de starea de sănătate a mamei sale ce era internată la Centrul de recuperare.
Mai mult, fiica acesteia este singura care s-a ocupat de starea de sănătate a autoarei şi de efectuarea rânduielilor cuvenite după decesul acesteia conform obiceiului locului.
Având în vedere aceste aspecte în sensul că din probele administrate nu a existat existenţa unor cauze care să conducă la nulitatea contractului de întreţinere şi nici la rezoluţiunea acestuia instanţa a respins cererea reconvenţională.
Fiind partea căzută în pretenţii, pârâtul-reclamant reconvenţional, în temeiul 274 vechiul cod de procedură civilă, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în prezenta cauză în cuantum de 2000 lei, reprezentând onorariu apărători, apreciat de instanţă ca fiind suficient raportat la natura pricini, eforturile depuse de aceştia chiar dacă la dosar se regăsesc chitanţele cu nr. 3534676/1 ( f 51 dosar fond) şi chitanţa nr. 33/24/01/2014 (f 33 dosar rejudecare) în cuantum total de 2700 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul P I, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinţei atacate, iar pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi precizată ulterior.
A criticat sentinţa sub aspectul interpretării greşite a probelor existente la dosar, precum şi legii.
În motivarea apelului a arătat că rezoluţiunea contractului de întreţinere în litigiu presupune verificarea de către instanţă a modului de îndeplinire de către intimata pârâtă a obligaţiei de întreţinere asumată prin contract, în limitele în care această obligaţie a fost stabilită de părţi, însă analiza realizată de instanţa de fond asupra acestui contract şi a modului de îndeplinire a obligaţiilor asumate de întreţinătoare este lapidară şi superficială, încălcând principiul pacta sunt servanda şi necesitatea executării întocmai a obligaţiilor asumate.
A arătat că pârâta nu şi-a executat nici una din obligaţiile asumate prin contract, obţinând practic gratis imobilul proprietate defunctei, aşadar fără nici o contraprestaţie, şi anume cheltuielile de întreţinere, cheltuielile alimentare şi cu medicamentele fiind suportate de defunctă, iar interpretarea la azilul de bătrâni fiind acoperită în întregime de pensia defunctei, astfel că sancţiunea rezoluţiunii fiind corectă, justă şi în acelaşi timp şi morală.
De asemenea, a mai arătat că în mod greşit instanţa i-a respins cererea prin care a solicitat să se trimită o adresă către acel azil de bătrâni prin care să comunice instanţei actele care au stat la baza internării, întrucât pe lângă ancheta socială, pârâta a completat o declaraţie prin care a menţionat motivele pentru care nu o poate îngrijii personal pe bătrână.
În ceea ce priveşte nulitatea contractului de întreţinere, acesta nu este perfect valabil, întrucât la momentul încheierii defuncta P I, nu avea capacitatea de a contracta, nu a fost valabil exprimat consimţământul său, iar cauza contractului este imorală şi ilicită.
Cu privire la cheltuielile de judecată arată că instanţa de fond în mod greşit a stabilit în sarcina sa cheltuieli în cuantum de 2000 lei, întrucât acţiunea principală era acţiune în revendicare, iar aprecierea şi stabilirea acestora trebuie făcute raportat la obiectul cauzei şi la munca prestată în dosar.
La data de 21.07.2014 intimata reclamantă P V a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de apelantul pârât şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei instanţei de fond.
Prin încheierea de şedinţă din data de 16.10.2014 s-a dispus recalificarea căii de atac din apel în recurs în raport de dispoziţiile art. 2821 C.pr.civ. şi de decizia civilă nr. pronunţată de Tribunalul Gorj prin care a fost admis în parte recursul şi casată sentinţa civilă nr. pronunţată de Judecătoria Novaci, cu trimitere spre rejudecare, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 99 alin. 3 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanţelor Judecătoreşti s-a acordat un nou termen de judecată pentru constituirea legală a completului de judecată.
În şedinţa publică din data de 30.01.2014 recurentul pârât P I a dat o declaraţie conform căreia înţelege să renunţe la calea de atac formulată în cauză şi a solicitat instanţei să ia act în acest sens.
Tribunalul constată că în şedinţa publică recurentul pârât P I a renunţat verbal la calea de atac promovată împotriva sentinţei civile nr. 416 din 24.04.2014, pronunţată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr. , înainte de a intra în dezbaterile asupra fondului, fiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 246 C.Pr.Civ. potrivit cărora reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă, considerente în raport de care urmează să ia act de renunţarea acestuia la calea de atac.
Potrivit art. 246 alin. 3 C.Pr.Civ. , dacă renunţarea se face după comunicarea cererii de chemare în judecată , instanţa, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli de judecată.
În speţă, reclamantul a declarat apel, cererea sa fiind comunicată intimatului , care la data de 21.07.2014 a formulat întâmpinare, invocând apărări la criticile aduse de reclamant sentinţei.
Nu poate fi reţinută apărarea reclamantului recurent că renunţarea la judecarea recursului s-a făcut după calificarea căii de atac din apel în recurs, pe de o parte pentru că raţiunea textului art.246 alin 3 Cod Procedură Civilă este determinată de generarea de cheltuieli pentru partea adversă din momentul aducerii la cunoștința sa a cererii prin care s-a declarat calea de atac, pe de altă parte pentru că au existat mai multe termene de judecată , iar renunţarea la calea de atac a avut loc nu imediat după calificarea căii de atac, ci la primul termen de judecată după acest moment, termen la care în cauză erau întrunite toate cerinţele pentru a se proceda la judecată.
În consecinţă va fi obligat recurentul pârât P I la 1500 lei cheltuieli de judecată faţă de intimata reclamantă P V.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunţarea recurentului pârât P I la cererea de recurs formulată împotriva sentinţei civile nr., pronunţată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr. .
Obligă recurentul pârât P I la 1500 lei cheltuieli de judecată faţă de intimata reclamantă P V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 30 Octombrie 2014, la Tribunalul Gorj.
