Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Renunțarea la  pretențiile civile. Imposibilitatea constituirii ca parte civilă


În cursul urmăririi penale persoana vătămată I.C. a dat o declaraţie notarială arătând că nu are pretenţii faţă de inculpat și nu înțelege să se constituie parte civilă în cauză.
Conform art. 22 alin. 3 Cod procedură penală, partea civilă nu poate reveni asupra renunţării şi nu poate introduce acţiune la instanţa civilă pentru aceleaşi pretenţii.
Prin urmare, odată ce a renunțat la pretențiile civile încă din faza de urmărire penală, partea civilă I.C. nu mai putea să revină asupra renunțării la aceste pretenții, astfel că nu mai putea să solicite obligarea inculpatului la plata de daune morale în faza de judecată.

                 Decizia penală nr. 1229/A/04.11.2015 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr.334/28.08.2015 a Tribunalului Galaţi, în baza art.386 Cod procedură penală, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului, din infracţiunea prev. de art.32 alin.1 Cod penal raportat la art.188 alin.1 Cod penal, în infracţiunea prev. de art.194 alin.1 lit. e) Cod penal, ca nefondată.
A fost condamnă inculpatul D.I.G. (fost G.) la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare şi îi aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal  pe o perioadă de 2 ani,  pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor  prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal,  cu aplicarea art.  374 alin. 4 Cod procedură penală, în referire la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (faptă din 22.02.2015, persoană vătămată I.C.).
În baza art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpatului D.I.G. (fost G.) pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b  Cod penal.  
În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului D.I.G. (fost G.).
În baza art.72 alin.1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa de executat durata reţinerii – 24 ore – aferentă zilei de 14.05.2015 şi a arestării preventive de la 15.05.2015 la zi.
În baza art.112 alin.1 lit. b Cod penal, s-a confiscat de la inculpat cuţitul, folosit la săvârşirea infracţiunii, aflat la Camera de Corpuri delicte a IPJ Galaţi, conform dovezii seria … nr. …
În temeiul art. 7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus  prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 25 Cod procedură penală şi art. 397 Cod procedură penală în ref. la art. 1349 Cod Civil şi art. 1357 Cod civil, a fost obligat inculpatul D.I.G. (fost G.) la plata sumei de 6174,19 lei cu titlu de despăgubiri civile (cheltuieli de spitalizare acordată persoanei vătămate I.C.) către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă ”Sf. Apostol Andrei” Galaţi şi la plata sumei de 4800 lei către partea civilă I.C. cu titlu de daune morale. 
În motivarea hotărârii s-a arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi nr. 145/P/2015 din 03.06.2015 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.I.G. (fost G.), pentru săvârşirea infracţiunii tentativă la omor prevăzută de art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art.188 alin.1 Cod penal.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:        
Persoana vătămată I.C. şi inculpatul D.I.G. locuiau cu chirie împreună cu martorul U.M., precum şi cu alte persoane, într-un imobil situat în municipiul Galaţi. În virtutea relaţiilor dintre aceştia, persoana vătămată a fost împrumutată cu o sumă de bani de către inculpat, suma rămasă de restituit fiind de 150 de lei.
La data de 22.05.2015, persoana vătămată a plecat în vizită la sora sa, numita P.D., şi la întoarcere a mers la un bar situat în cartierul I.C. Frimu, unde a consumat alcool. În acest interval de timp, persoana vătămată I.C. a fost contactată telefonic de către inculpat, care i-a cerut în mod expres să vină acasă, să nu rămână în bodegă să bea şi să îi restituie banii. În urma convorbirii telefonice, inculpatul s-a supărat foarte tare, spunându-i martorului V.V.D., care era prezent, că iar nu va primi suma de bani de la persoana vătămată.
În jurul orelor 2100 persoana vătămată s-a întors la imobilul respectiv şi întrucât se afla sub influenţa alcoolului, acest aspect fiind vizibil, a început să-i adreseze injurii inculpatului, la rândul său inculpatul adresându-i reproşuri că nu îi restituie suma de bani restantă.
În urma acestor schimburi de cuvinte, persoana vătămată şi inculpatul s-au îmbrâncit reciproc, moment în care, dată fiind starea de nervozitate în care se afla, inculpatul a luat de pe o masă un cuţit de bucătărie cu care a aplicat persoanei vătămate o singură lovitură în zona toracică.
În urma acestui fapt, persoana vătămată a început să strige şi a ieşit din locuinţă, mergând la un vecin, pe nume G. căruia i-a spus că fusese înjunghiat.
Vecinul respectiv a acordat un prim ajutor persoanei vătămate, dându-i acesteia un prosop pentru a opri sângerarea, după care a anunţat un echipaj al ambulanţei.
Persoana vătămată I.C. a fost transportată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Galaţi, unde a fost supusă unor investigaţii medicale.
Ulterior, persoana vătămată a fost examinată medico-legal, iar din concluziile raportului de constatare medico-legală nr. …/A1-D/26.02.2015 au rezultat următoarele :
1. Numitul I.C. prezintă leziune traumatică ce a putut fi produsă prin acţiunea unui corp cu margini tăioase.
2. Leziunea poate data din 22.02.2015.
3. Necesită 25 – 30 (douăzeci şi cinci – treizeci) zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicaţii.
4. Interesând cavitatea pleurală şi cea abdominală, leziunea i-a pus în primejdie viaţa victimei prin efect compresiv asupra plămânului, precum şi prin hemoragie şi desterilizarea cavităţii peritoneale, salvarea acesteia datorându-se tratamentului chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util.
5. În urma splenectomiei în scop hemostatic, susnumitul a rămas cu lipsa splinei, ceea ce constituie pierdere de organ.
În cursul urmăririi penale s-au efectuat acte de urmărire penală specifice, concretizate în următoarele mijloace materiale de probă:
– ordonanţa nr. 1499/P/2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, prin care s-a dispus declinarea competenţei.
– procese verbale de verificare, întocmit de către organele de poliţie.
– proces verbal de ridicare corp delict (cuţit) de către organele de poliţie.
– dovadă de predare la Camera de corpuri delicte a cuţitului ridicat de către organele de poliţie.
– planşă fotografică cu fotografiile judiciare ale corpului delict.
– proces verbal de verificare a diagnosticului persoanei vătămate.
– declaraţii persoană vătămată I.C. din care rezultă că acesta locuia împreună cu inculpatul şi pe fondul unor discuţii în contradictoriu, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu un cuţit pe care îl folosea la acel moment pentru a prepara mâncare.
– raport de constatare medico-legală nr. …/A1.D/26.02.2015 privind pe persoana vătămată I.C. din care a rezultat următoarele; numitul I.C. prezintă leziune traumatică ce a putut fi produsă prin acţiunea unui corp cu margini tăioase. Leziunea poate data din 22.02.2015. Necesită 25 – 30 (douăzeci şi cinci – treizeci) zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicaţii. Interesând cavitatea pleurală şi cea abdominală, leziunea i-a pus în primejdie viaţa victimei prin efect compresiv asupra plămânului, precum şi prin hemoragie şi desterilizarea cavităţii peritoneale, salvarea acesteia datorându-se tratamentului chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util. În urma splenectomiei în scop hemostatic, susnumitul a rămas cu lipsa splinei, ceea ce constituie pierdere de organ.                                             
– adresă constituire parte civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Galaţi.
– declaraţii inculpat D.I.G. în care recunoaşte săvârşirea faptei arătând că pe fondul unei discuţii în contradictoriu cu persoana vătămată cei doi s-au îmbrâncit reciproc,  lovindu-l accidental pe persoana vătămată cu un cuţit pe care îl folosea pentru pregătirea mesei în acel moment.
– declaraţii martor V.V.D. care se afla în vizită la inculpat şi persoana vătămată, a asistat la discuţiile în contradictoriu dintre cei doi descriind momentul în care inculpatul care avea în mâna dreaptă un cuţit cu care anterior curăţase cartofii, l-a lovit pe persoana vătămată undeva în partea stângă la limita dintre torace şi abdomen.
– declaraţie martor U.M. care locuieşte împreună cu inculpatul şi persoana vătămată şi care a declarat că în ziua respectivă cei doi s-au certat la telefon pentru o datorie mai veche pe care persoana vătămată o avea faţă de inculpat, iar la momentul la care persoana vătămată s-a întors la domiciliu cei doi s-au îmbrâncit, ulterior inculpatul lovind pe persoana vătămată cu un cuţit pe care-l folosea pentru a tăia alimente.
În faţa instanţei, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul D.I.G.  a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 375 Cod procedură penală,  în referire la art. 374 alin. 4 Cod procedură penală,  arătând că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în sarcina sa, în modalitatea reţinută  în actul de sesizare şi solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi. Instanţa a procedat la audierea inculpatului, în acest sens şi, având în vedere poziţia procesuală a acestuia, a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea prevederilor art. 375 Cop procedură penală,  în referire la art. 374 alin. 4 Cod procedură penală.      
Asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea prev. de art.32 alin.1 Cod penal,  rap la art.188 alin.1 Cod penal,  în infracţiunea prev. de art.194 alin.1 lit. e)  Cod penal,  instanţa a reţinut următoarele:
Atunci când o infracţiune – cum este omorul – poate fi comisă cu intenţie atât directă cât şi indirectă,  tentativa, la rândul ei, se poate săvârşi cu ambele modalităţi ale intenţiei. De vreme ce conţinutul subiectiv al infracţiunii se formează odată cu luarea hotărârii infracţionale şi durează până la consumare, tentativa – care din punct de vedere obiectiv reprezintă un fragment din acţiunea incriminată – nu se poate caracteriza decât prin acea modalitate a intenţiei care este proprie şi infracţiunii consumate.
Prin urmare, în cazul infracţiunii de omor, tentativa se poate comite şi cu intenţie indirectă.
Pentru a putea caracteriza activitatea infracţională a inculpatului ca fiind tentativă de omor este necesar să fie avute în vedere toate împrejurările în care a fost săvârşită fapta, cum sunt: folosirea unui obiect vulnerant apt să producă moartea, vizarea unei zone vitale, numărul şi intensitatea loviturilor, urmările produse, atitudinea inculpatului după săvârşirea faptei.
Pe de altă parte, există tentativă la infracţiunea de omor atunci când făptuitorul a început executarea acţiunii de ucidere, dar aceasta a fost întreruptă sau nu şi-a produs efectul.
Raportul de constatare medico-legală nr.110/26.02.2015, a concluzionat leziunea i-a pus în primejdie viaţa victimei prin efect compresiv asupra plămânului, precum şi prin hemoragie şi desterilizarea cavităţii peritoneale, salvarea acesteia datorându-se tratamentului chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util.
Expresia punere în primejdie a vieţii persoanei, prezintă două accepţiuni: una juridică şi una medico-legală. În accepţiunea juridică, ea constă în crearea unui pericol iminent pentru viaţa persoanei, prin punerea în executare a unei acţiuni apte de a produce suprimarea vieţii acesteia şi caracterizată de intenţia specifică omorului. În accepţiunea medico-legală, ea constă în crearea unui pericol iminent pentru viaţa persoanei, generat de natura şi gravitatea vătămărilor produse prin fapta comisă, important fiind ca leziunea să poată determina moartea persoanei, indiferent de modul de îndepărtare a pericolului, respectiv prin tratament sau reactivitate organică crescută.
Tentativa la infracţiunea de omor se referă la accepţiunea juridică a expresiei.
Instanţa a apreciat că lovirea persoanei vătămate în  cavitatea pleurală şi cea abdominală, producând efect compresiv asupra plămânului, precum şi prin hemoragie şi desterilizarea cavităţii peritoneale, salvarea acesteia datorându-se tratamentului chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util,  constituie tentativă la infracţiunea de omor, iar nu infracţiunea vătămare corporală, deoarece într-o atare situaţie numai datorită întâmplării rezultatul letal nu s-a produs. Faţă de natura obiectului folosit în agresiune, zona corporală vizată şi intensitatea loviturii, nu se poate susţine că inculpatul nu a prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei, rezultat pe care cel puţin l-a acceptat şi care a fost evitat numai datorită intervenţiei de specialitate.
Având în vedere că inculpatul a prevăzut rezultatul letal şi l-a acceptat, împrejurarea că acesta nu s-a produs din motive independente de voinţa autorului nu are nici o influenţă asupra vinovăţiei şi nu poate determina încadrarea faptei în art.194 alin.1 lit. e) Cod penal.
Faţă de acestea, instanţa a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, ca nefondată.  
În drept, instanţa a reţinut că din ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale coroborat cu declaraţia de recunoaştere a faptei dată de inculpat  în faţa instanţei rezultă, fără putinţă de tăgadă, că în data de 22.02.2015 pe fondul unui conflict inculpatul D.I.G. a aplicat persoanei vătămate I.C. o lovitură cu un corp tăios în zona abdominală, producându-i o leziune traumatică ce interesând cavitatea pleurală şi cea abdominală i-a  pus în primejdie viaţa.
S-a arătat că fapta inculpatului D.I.G. mai sus descrisă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 alin.1 Codul penal.
În raport de modalitatea de săvârşire a faptei, ţinând cont de obiectul vulnerant folosit şi de zona corpului vizată, s-a apreciat că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit moartea persoanei vătămate, a acceptat, cel puţin, posibilitatea producerii unui astfel de rezultat.       
Nu a fost primită cererea inculpatului de a se reţine comiterea faptelor în condiţiile art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal.
S-a menționat că, potrivit dispoziţiilor art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal,  circumstanţa atenuantă a provocării există când infracţiunea s-a săvârşit sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
S-a reținut că, în cauza de faţă, raportat la situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, situaţie de fapt pe care inculpatul şi-a însuşit-o în totalitate în condiţiile în care s-a prevalat de dispoziţiile art. 375 Cod procedură penală,  în referire la art. 374 alin. 4 Cod procedură penală,  se impune concluzia că nu sunt întrunite condiţiile de existenţă a provocării.
S-a arătat că, din cuprinsul probatoriului administrat şi a declaraţiilor persoanelor care au asistat la eveniment, rezultă că între inculpat şi persoana vătămată a avut loc o discuţie pe tema unor datorii mai vechi care nu au fost restituite de către persoana vătămată. La momentul la care cei doi s-au întâlnit şi-au adresat injurii în mod reciproc, persoana vătămată împingându-l uşor pe inculpat.  În acest context,  inculpatul care la acel moment pregătea masa folosind un cuţit de bucătărie, a ripostat lovind  persoana vătămată o singură dată în zona abdomenului.
Faţă de cele reţinute în actul de sesizare, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpatul şi le-a însuşit, Tribunalul a constatat  că nici un moment nu a existat din partea persoanei vătămate vreun act provocator apt  să determine inculpatului o puternică tulburare sau emoţie sub imperiul căreia acesta să fi săvârşit infracţiunea.
S-a menționat că, probele administrate în cursul urmăririi penale, mai sus analizate, nu au confirmat împrejurarea susţinută de inculpat, în sensul că injuriile adresate de persoana vătămată au fost de asemenea intensitate încât să justifice reacţia deplasată a inculpatului, cu atât mai mult cu cât discuţiile între cei doi erau frecvente, mai ales pe fondul consumului de alcool, astfel cum declară martorii audiaţi în cauză.
S-a precizat că la individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica inculpatului D.I.G. pentru infracţiunea de tentativă de omor, instanţa va avea în vedere criteriile prevăzute în art. 74 Cod penal,  respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea inculpatului, apreciate în raport de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii (pe fondul unui conflict spontan), mijloacele folosite (cu un cuţit de bucătărie), natura şi gravitatea rezultatului produs, motivul săvârşirii infracţiunii, conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunii (a ajutat victima şi a plătit o parte din cheltuielile solicitate de către aceasta) şi atitudinea sinceră a inculpatului în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială, antecedentele penale ale inculpatului.
Inculpatul D.I.G.  are 8 clase, este divorţat, cunoscut cu  antecedente penale, nu are ocupaţie şi a fost cercetat în stare de arest preventiv.
Având în vedere gravitatea infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului, împrejurările în care a fost comisă şi urmarea produsă instanţa a constatat că nu este incidentă niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 75 alin. 2 Cod penal, care să poată fi reţinute ca circumstanţe atenuante judiciare în favoarea acestuia.
Având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului D.I.G., modalitatea şi împrejurările în care a fost comisă şi persoana inculpatului, instanţa a apreciat că acesta este  nedemn să exercite dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice precum şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, sens în care a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal pe o perioadă 2 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi.
Cât priveşte modalitatea de executare, ţinând cont de natura şi gravitatea infracţiunii, de circumstanţele în care a fost comisă şi de atitudinea inculpatului în raport cu fapta comisă, instanţa a constatat că doar prin executarea efectivă a pedepsei, se poate realiza îndreptarea conduitei inculpatului D.I.G.
Prin ordonanţa din data de 14.05.2015, s-a dispus  reţinerea inculpatului D.I.G. pe o durată de 24 de ore începând cu 14.05.2015, ora 13:25 până la data de 15.05.2015, ora 13:25.
Prin încheierea de şedinţă din 15.05.2015, pronunţată de Tribunalul  Galaţi în dosar 2028/121/2015, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului D.I.G. pe o perioada de 30 de zile, cu începere de la data de 15.05.2015 până la data de 13.06.2015.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost ulterior menţinută în conformitate cu art. 207 alin. 4,6 Cod procedură penală, respectiv potrivit art. 208 alin. 4 Cod procedură penală.         
S-a arătat că, văzând gravitatea ridicată a infracţiunii presupus a fi săvârşită, natura şi importanţa relaţiilor sociale cărora li se aduce atingere (fiind vorba despre o  infracţiune contra vieţii), modalitatea şi împrejurările concrete  în care se reţine că ar fi fost săvârşită fapta (pe fondul unui conflict spontan), mediul din care inculpatul provine, şi nu în ultimul rând rezonanţa unei astfel de fapte şi impactul social negativ în rândul comunităţii, în baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală,  va fi menţinută menţine arestarea preventivă a inculpatului D.I.G.
Conform art. 72 C.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii – 24 ore – aferentă zilei de 14.05.2015  şi a arestării preventive de la 15.05.2015 la zi.
S-a precizat, având în vedere natura infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului D.I.G., în temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 că se va dispune  prelevarea de probe biologice de la acesta în vederea introducerii profilului genetic în  Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
S-a constatat că, în cauză, cuţitul folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii, a fost depus la Camera de Corpuri delicte a IPJ Galaţi,conform dovezii seria … nr. … astfel că în temeiul art.  112 lit. b Cod penal, se va dispune confiscarea acestuia.
Cu privire la latura civilă a cauzei,  s-a constatat că în faza de urmărire penală, persoana vătămată I.C.  a precizat că înţelege să se constituie parte civilă în procesul penal, respectiv că urmează să stabilească cuantumul despăgubirilor civile până la primul termen de judecată, arătând că inculpatul i-a achitat suma de 5800 lei. Ulterior, în cursul urmăririi penale, persoana vătămată a dat o declaraţie notarială arătând că nu are pretenţii faţă de inculpat şi că doreşte să-şi retragă plângerea formulată. La primul termen de judecată, persoana vătămată a precizat că doreşte ca inculpatul să fie obligat la plata sumei de 10000 lei cu titlu de daune morale, arătând că în urma leziunilor suferite nu mai poate desfăşura activităţi lucrative.
Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Galaţi a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 6174,19 lei reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea persoanei vătămate.
Apreciind că în cauză sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale, respectiv prin fapta ilicită a inculpatului D.I.G., săvârşită cu vinovăţie s-a produs un prejudiciu Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă ”Sf. Apostol Andrei” Galaţi, constând în cheltuielile efectuate cu spitalizarea  persoanei vătămate, în baza art. 25 Cod procedură penală şi art. 397 C.pr.pen. în ref. la art. 1349 C.civ., art. 1357 C.civ. s-a dispus obligarea inculpatului D.I.G. la plata sumei de 6174,19 lei cu titlu de despăgubiri civile (cheltuieli de spitalizare acordată persoanei vătămate I.C.) către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă ”Sf. Apostol Andrei” Galaţi. 
În privinţa despăgubirilor solicitate de către persoana vătămată I.C. instanţa a apreciat că suma de 4200 lei (diferenţa până la suma de 10000 lei solicitată) este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral încercat de către persoana vătămată. Astfel cum au arătat atât inculpatul cât şi persoana vătămată, ulterior producerii evenimentului inculpatul s-a interesat în mod constant de starea de sănătate a persoanei vătămate şi a încercat să susţină financiar în limita posibilităţilor o parte din cheltuielile ocazionate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul D.I.G.
Parchetul a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere gravitatea faptei.
Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală, reținerea scuzei provocării, reducerea pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării. Pe latură civilă a solicitat înlăturarea obligației de plată a despăgubirilor către persoana vătămată și spital.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați este nefundat, iar apelul declarat de inculpatul D.I.G. este fondat în parte, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Examinând  cauza prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de  drept, conform art. 417 al .2 C. proc. pen., Curtea  constată că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii, au fost corect stabilite de prima instanţă, prin probele administrate în cauză, dând încadrarea juridică corespunzătoare infracţiunii comise.
În cauză nu se poate reține infracțiunea de vătămare corporală întrucât din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a acționat cel puțin cu intenție indirectă, acesta   dându-și seama că prin înjunghierea persoanei vătămate se putea produce decesul acesteia, rezultat care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat.
În acest sens, inculpatul a folosit un obiect apt de a produce moartea (un cuțit de bucătărie cu lama de 19 cm), a vizat o zonă vitală (zona abdominală – leziunea produsă interesând cavitatea pleurală şi cea abdominală), urmările au fost grave (pierderea unui organ – splina,  punerea în primejdie a vieții prin hemoragie, desterilizarea cavității peritoneale și efectul compresiv asupra plămânului), salvarea persoanei vătămate datorându-se tratamentului chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util.
Prin urmare, cererea inculpatului de schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală este nefondată.
Cererea inculpatului de a se reține circumstanța provocării nu poate fi primită deoarece nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 75 lit. a Cod penal.
Practica şi literatura juridică de specialitate au statuat în mod constant că pentru reţinerea acestei circumstanţe este necesar să se constate, pe de o parte, că în momentul săvârşirii faptei infractorul se găsea într-o stare de puternică tulburare sufletească, adică de surescitare nervoasă, mânie sau indignare, ori într-o stare de emoţie puternică, iar pe de altă parte, că starea de tulburare sau emoţie a fost determinată de o provocare din partea victimei produsă fie prin violenţă, fie printr-o atingere gravă a demnităţii, fie prin altă acţiune ilicită gravă.
De asemenea, s-a statuat, deşi textul nu precizează dacă între actul provocator şi actul ripostă trebuie să existe o proporţie, că aceasta se impune în mod indirect, în sensul că reacţia trebuie să fie proporţională cu intensitatea tulburării sufleteşti sau emoţiei, aşa încât o ripostă exagerată, care nu-şi poate găsi explicaţia în gradul tulburării sau emoţiei, nu va conduce la aplicarea circumstanţei atenuate a provocării.
Astfel, din probele administrate în cauză, nu rezultă că în momentul săvârşirii faptei inculpatul se găsea într-o stare de puternică tulburare sufletească, adică de surescitare nervoasă, mânie sau indignare, ori într-o stare de emoţie puternică, care să fi fost determinată de o provocare din partea victimei produsă fie prin violenţă, fie printr-o atingere gravă a demnităţii, fie prin altă acţiune ilicită gravă.
Chiar dacă persoana vătămată i-a adresat injurii inculpatului și l-a împins, aceste atingeri nu sunt într-atât de grave încă să determine o reacţie atât de violentă precum cea din cauză.
Se mai observă că și inculpatul i-a adresat reproșuri persoanei vătămate în legătură cu nerestituirea sumei de bani, atât la telefon cât și la începutul conflictului, s-au îmbrâncit reciproc,  apoi inculpatul a luat de pe masă cuțitul pe care îl folosise la curățatul cartofilor și a înjunghiat persoana vătămată.
Prin urmare, fapta inculpatului nu s-a produs ca urmare a provocării persoanei vătămate, ci pe fondul unui conflict spontan între părți, aşa cum s-a reţinut şi în actul de sesizare al instanţei.
Totodată, se constată că inculpatul s-a prevalat de procedura simplificată, recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, unde nu s-a reținut comiterea faptei în stare de provocare.
Circumstanța prev. de art.75 alin.1 lit. d Cod penal nu poate fi reținută  întrucât infracțiunea dedusă judecății este una contra persoanei.
Cu privire la circumstanțele prev. de art.75 alin.2 Cod penal, Curtea apreciază că acestea nu pot fi reținute ținând cont de gravitatea infracţiunii, împrejurările în care a fost comisă, importanța valorilor sociale cărora li s-a adus atingere şi urmările produse, împrejurările legate de persoana inculpatului fiind avute în vedere la dozarea pedepsei.
În consecință, fapta inculpatului se încadrează în infracţiunea de tentativă de omor prevăzută de art.32 alin.1 Cod penal  raportat la art.188 alin.1 Cod penal.
Pedeapsa aplicată inculpatului, de 4 ani închisoare, puțin peste minimul special (redus cu o treime ca urmare a aplicării art.396 alin.10 C. proc. pen.), a fost just individualizată avându-se în vedere atât împrejurările comiterii faptei, gravitatea acesteia, cât şi persoana şi atitudinea inculpatului, astfel că cererea acestuia de reducere a pedepsei, precum și cererea parchetului de majorare a acesteia sunt nefondate.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare, având în vedere natura şi gravitatea faptei comise, precum şi persoana inculpatului, acesta nefiind la primul impact cu legea penală, Curtea apreciază că îndreptarea inculpatului nu se poate face decât prin executarea efectivă a pedepsei.
Prin urmare, este nefondată şi cererea acestuia de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei.
Cu privire la latura civilă se constată că în mod corect a fost obligat inculpatul la acoperirea prejudiciului cauzat părții civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă ”Sf. Apostol Andrei” Galaţi, generat de cheltuielile efectuate cu internarea persoanei vătămate, consultațiile, operațiile, analizele, radiografiile, medicamentele și tratamentele oferite acesteia.
Susținerea inculpatului în sensul că a achitat contribuțiile de asigurări de sănătate persoanei vătămate nu conduc la înlăturarea obligației de plată a cheltuielilor de spitalizare întrucât, potrivit art.320 alin.1 din Legea nr.95/2006, republicată, persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi sunt obligate să suporte cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată.
Însă, hotărârea apelată este nelegală cu privire la obligarea inculpatului la plata daunelor morale către persoana vătămată  I.C.
Din actele dosarului rezultă că în cursul urmăririi penale persoana vătămată a dat o declaraţie notarială arătând că nu are pretenţii faţă de inculpat și nu înțelege să se constituie parte civilă în cauză.
Conform art. 22 alin. 3 Cod procedură penală, partea civilă nu poate reveni asupra renunţării şi nu poate introduce acţiune la instanţa civilă pentru aceleaşi pretenţii.
Prin urmare, odată ce a renunțat la pretențiile civile încă din faza de urmărire penală, cel mai probabil pentru că inculpatul i-a achitat suma de 5.800 lei, partea civilă I.C. nu mai putea să revină asupra renunțării la aceste pretenții, astfel că nu mai putea să solicite obligarea inculpatului la plata de daune morale în faza de judecată.
Faţă de cele arătate, în baza disp. art.  421  pct. 2 lit. a C.proc.pen., va fi admis apelul declarat de inculpatul D.I.G. şi se va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată.
În rejudecare, se va înlătura dispoziția privind  obligarea inculpatului D.I.G. la plata sumei de 4800 lei către partea civilă I.C., cu titlu de daune morale.
Vor  fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Conform art.424 alin.2 şi 3 C. proc. pen. se va menţine starea de arest a inculpatului şi se va deduce din pedeapsa principală aplicată acestuia durata reţinerii şi arestării preventive de la 14.05.2015 la zi.
În baza disp. art. 421  pct. 1 lit. b C.proc.pen., se va respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.