Restituirea sumei achitate cu titlu de timbru de mediu.


Cerere de restituire a timbrului de mediu; compatibilitatea normei interne cu normele dreptului comunitar.

sentinţa civilă nr. 449 din 02.04.2015

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi reclamanta S.N. a chemat în judecată pe pârâta A.J.F.P. Galaţi, solicitând obligarea acesteia la Restituirea sumei achitate cu titlu de timbru de mediu.
Prin sentinţa civilă nr. 449 din 02.04.2015, Tribunalul Galaţi a respins cererea ca nefondată.
S-a reţinut că OUG nr.9/2013 a introdus o nouă taxă denumită timbru de mediu, care se face venit  la bugetul Fondului pentru Mediu şi se gestionează de Administraţia Fondului pentru Mediu, în vederea finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului.
În vederea eliminării caracterului discriminatoriu al taxei de poluare, pe care a înlocuit-o în fapt, noua taxă se aplică , potrivit art.4 , în următoarele cazuri:
a) Cu ocazia înscrierii în evidenţele autorităţii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România şi atribuirea unui certificat de înmatriculare şi a numărului de înmatriculare.
b) La reintroducerea în parcul auto naţional a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto naţional, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art.7.
c) cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat şi pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru  autoturisme şi autovehicule, conform Legii nr.571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule şi care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Rezultă astfel că această taxă se aplică nu numai pentru autovehiculele second-hand cumpărate din străinătate şi neînmatriculate în România, dar şi celor cumpărate din ţară şi deja înmatriculate în România.
În această formă, noua taxă îşi pierde caracterul discriminatoriu, întrucât prevederile legale interne la momentul emiterii deciziei de calcul a taxei şi la momentul achitării de către reclamant a sumei pretinse, nu au mai menţinut discriminarea invocată de reclamant .
Astfel, potrivit prevederilor art.1 din OUG nr.1/2012, aplicarea dispoziţiilor art.2 lit.i şi art.4 alin.2, precum şi a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art.5 alin.1 din  Legea nr.9/2012 s-a suspendat până la data de 1 ianuarie 2013.
Regimul de impozitare instituit prin OUG nr.9/2013 nu face nici o deosebire între autovehicule în funcţie de provenienţa lor şi nici între proprietarii de vehicule în funcţie de cetăţenia sau naţionalitatea lor.
De asemenea o garanţie a neutralităţii taxei rezidă şi din faptul că modalitatea de impozitare a unui vehicul importat este aceeaşi cu a unui vehicul similar de pe piaţa naţională.
În concluzie, începând  cu data de 1 ianuarie 2013 taxa pentru emisii poluante instituită prin Legea nr.9/2012 si ulterior timbrul de mediu instituit prin OUG 9/2013 s-au aplicat atât autovehiculelor de pe piaţa internă cât şi a „produselor similare” de acelaşi tip cu aceleaşi caracteristici şi uzură, fiind de fapt o taxă de mediu astfel cum reiese din art.1 alin.2 din Legea nr.9/2012 si OUG 9/2013.