Asupra apelului civil de faţă;
Constată că prin sentinţa civilă nr. 393/27.10.2014, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a respins cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 439/25.11.2013 pronunţată de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov în dosarul civil nr. 552/1372/2013 şi a sentinţei civile nr. 407/S/01.11.2013 pronunţată de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov în dosarul civil nr. 553/1372/2013 formulată de revizuenta S.L.A. în contradictoriu cu D.G.A.S.P.C. B..
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 439/25.11.2013 pronunţată de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov în dosarul civil nr. 552/1372/2013 a fost deschisă procedura adopţiei interne pentru minorul S.D.E. născut la data de 22.01.2009 prin suplinirea consimţământului la adopţie al mamei S.L.A..
Totodată prin sentinţa civilă nr. 407/S/01.11.2013 pronunţată de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov în dosarul civil nr. 553/1372/2013 a fost deschisă procedura adopţiei interne pentru minorul S.D. născut la data de […] prin suplinirea consimţământului la adopţie al mamei S.L.A..
În cauză deschiderea procedurii de adopţie în ceea ce-i priveşte pe cei doi minori nu a intervenit în lipsa consimţământului revizuentei, ci instanţa a interpretat, potrivit legii, conduita procesuală a revizuentei de a nu se prezenta în instanţă, deşi a fost citată în mod repetat – refuz abuziv de a consimţi la adopţia copiilor.
Măsura plasamentului este potrivit legii o măsură temporară care se poate lua faţă de un copil ajuns în dificultate, care din diferite motive nu poate fi îngrijit de părinţii săi. Raportat la faptul că revizuenta a manifestat dezinteres raportat la situaţia minorilor pe perioada rezidenţei acestora, declarând deschis că nu se poate ocupa de creşterea şi educarea copiilor, planul individualizat de protecţie a avut ca finalitate adopţia internă.
Totodată trebuie avut în vedere că revizuenta nu a înţeles să păstreze legătura cu minorii în perioada instituţionalizării, aspect care, coroborat cu faptul că aceasta a declarat că nu doreşte să se ocupe de creşterea şi educarea lor, dar şi cu faptul că a fost de acord să fie deschisă procedura adopţiei, astfel cum a declarat cu ocazia consilierii, conduc la concluzia că aceasta nu s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a-şi face cunoscută poziţia referitoare la adopţie, de natură a impune încuviinţarea cererii de revizuire a sentinţelor de deschidere a procedurilor de adopţie pentru cei doi minori S.D.E. şi S.D..
Dispoziţiile legale privind posibilitatea admiterii cererii de revizuire nu reglementează situaţia în care părintele chemat să-şi exprime poziţia cu referire la adopţia copilului îşi schimbă opţiunea iniţial afirmată în cadrul demersurilor efectuate premergător sesizării instanţei, ci instanţa trebuie să analizeze, astfel cum s-a arătat, dacă părintele s-a găsit în imposibilitatea obiectivă să-şi exprime consimţământul, ceea ce nu a fost cazul în speţă.
Aceasta a fost voinţa legiuitorului, aspect care rezultă din interpretarea textului prevăzut la art. 32 din Legea nr. 273/2004 care reglementând varianta admiterii cererii de revizuire arată că instanţa va solicita consimţământul părintelui care nu şi l-a dat anterior, datorită faptului că a fost în imposibilitate, urmând a face verificări privind potenţialul de integrarea a copilului în familie, însă la alineatul 3 se arată în mod expres că dispoziţiile art. 8 sunt aplicabile în mod corespunzător, deci instanţa are prerogativa de a aprecia în cadrul revizuirii, în raport de prevederile art. 8 din Legea nr. 273/2004 republicată dacă părintele refuză în mod abuziv să-şi dea consimţământul la adopţie.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, în termen, motivat, revizuenta S.L.A., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând să se modifice sentinţa şi, rejudecând pricina în fond, să fie admisă cererea de revizuire.
In mod greşit, instanţa de fond a reţinut ca revizuenta nu s-a aflat in imposibilitatea de a se prezenta arătând ca in cauza nu s-au dovedit aspecte referitoare la spitalizările repetate ale nou născutului si nici faptul ca, revizuenta, datorită evenimentului naşterii, ar fi fost în imposibilitate de a se prezenta pentru a-şi face cunoscută poziţia cu privire la deschiderea procedurii de adopţie a celor doi minori.
La dosarul cauzei exista scrisoarea medicală din 14.08.2014, eliberata de Spitalul Municipal F., din care rezultă probleme de sănătate grave ale nou născutului S.R.L.A.. Faptul că aceasta a fost bolnavă si internată în mod repetat în spital a fost învederat instanţei şi de către intimata D.G.A.S.P.C. B.. Prin urmare, acest aspect este cert.
Aspectele care au condus la reprezentarea în instanţă a revizuentei apelante sunt arătate detaliat în expertiza de specialitate de la dosarul cauzei. Arată expertul că „un cumul de factori, printre care anxietatea, vulnerabilitatea la stres, preocuparea excesivă pentru starea de sănătate a copilului bolnav şi starea dispoziţională precară, asociată perioadei post natale, au stat la baza comportamentului de a lăsa în plan secund solicitările de a fi prezentă în sala de judecată, în cadrul procesului de adopţie.” Un alt aspect foarte important, reţinut de expert, este acela că „nivelul său de cultură şi socializare, dar şi experienţa sa săracă de viată nu au putut duce la înţelegerea faptului că neprezentarea la proces poate fi interpretată ca fiind un acord tacit în privinţa adopţiei.
Studiile au arătat că naşterea poate fi asociată unei stări depresive, care se instalează imediat după eveniment, care poate dura de la 2-3 săptămâni, la 2-4 luni, timp în care comportamentul său va fi influenţat de sentimentul de gol interior, lipsă de valoare, plâns facil, anxietate, oboseală, tulburări de odihnă, lipsă de energie, dificultăţi de atenţie şi de a lua decizii. Acea formă de depresie se numeşte depresie post-partum, pare să fie datorată unor modificări hormonale bruşte, care apar după naştere şi care sunt în asociere cu factori de risc, printre care nesecurizarea materială şi afectivă a mamei, absenţa sprijinului din partea partenerului, a familiei sau stresul excesiv.
Starea de sănătate a copilului abia născut, comportamentul manifestat de persoana evaluată, care nu poate fi privit independent de cauzele raportării la primul eveniment, putea fi inadecvat situaţiei de dorit din punct de vedere social, deoarece ar fi trebuit să apeleze la medic, dar nu putea fi disociat de dorinţa sa de a face bine copilului.
Intimata D.G.A.S.P.C. B. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului şi menţinerea sentinţei ca legală şi temeinică.
Arată că măsura plasamentului în regim de urgenţă a fost dispusă ca urmare a neglijenţei grave din familie. Din înscrisurile din dosarul pentru deschiderea adopţiei rezultă că mama copiilor era agresivă, abuzând copiii. Aceasta a solicitat în repetate rânduri preluarea copiilor.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri la cererea apelantei, respectiv: „raport privind relaţia minorilor faţă de care s-a deschis procedura adopţiei”, întocmit de F.O. la care se află instituţionalizaţi minorii S.D.E. şi S.D..
Analizând apelul formulat, instanţa constată că nu este fondat.
În speţă, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.L.A., mama minorilor S.D. şi S.D., pentru care s-a pronunţat irevocabil deschiderea procedurii adopţiei interne, este întemeiată pe dispoziţiile art. 30 şi 31 din Legea nr. 273/2004.
Potrivit art. 30 din acest text de lege este permisă „revizuirea” împotriva hotărârii irevocabile de deschidere a procedurii adopţiei dacă, ulterior rămânerii irevocabile a hotărârii de deschidere a procedurii adopţiei, dispare cauza care, potrivit legii, a făcut imposibilă exprimarea de către unul dintre părinţi a consimţământului la adopţie.
În speţă, cererea de revizuire, deşi este formulată în termen (art. 30 alin. 2 din Legea nr. 273/2004), nu justifică condiţia prevăzută de art. 30 alin. 1 din Legea nr. 273/2004 pentru admiterea unei astfel de cereri, respectiv nu s-a justificat „dispariţia cauzei care a făcut imposibilă exprimarea consimţământului la adopţie”.
Nu sunt întrunite condiţiile unei „imposibilităţi” de exprimare a consimţământului mamei pentru deschiderea adopţiei deoarece, din hotărârea nr. 439/25.11.2013 şi sentinţa civilă nr. 407/1.11.2013, pronunţate de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov de deschidere a procedurii adopţiei, rezultă că instanţa s-a prevalat de dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 273/2004, reţinând „refuzul abuziv” al mamei de a consimţi la adopţie.
Instanţa constată că, deşi cele două sentinţe prin care s-a pronunţat deschiderea procedurii adopţiei minorilor au avut calea de atac a recursului, în care petenta putea invoca aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 273/2004, nu s-a promovat o astfel de cale de atac, ci direct „revizuirea”, în temeiul art. 30 din Legea nr. 273/2004.
Analizând motivele de revizuire invocate, respectiv „imposibilitatea” mamei minorilor de a se prezenta la termenele acordate pentru exprimarea consimţământului la deschiderea adopţiei se constată că acestea nu sunt justificate.
Nu s-a dovedit că în intervalul de timp 1.10.2013 – 1.12.2013 mama minorilor a fost spitalizată pentru îngrijirea ultimului născut. Acest interval de timp cuprinde perioada dintre primul termen acordat în dosarul nr. 552/1372/2013 de deschidere a adopţiei şi până la data soluţionării definitive a cererilor de deschidere a adopţiei în dosarele nr. 552/1372/2013 şi nr. 553/1372/2013.
Înscrisul de care se prevalează apelanta, respectiv scrisoarea medicală emisă de Spitalul Municipal F., nu justifică imposibilitatea revizuentei de prezentare la termenele acordate pentru exprimarea consimţământului la adopţie, deoarece vizează o perioadă ulterioară termenelor acordate în cele două cauze pentru exprimarea acordului la adopţie (consultaţia din 10.08.2014).
Toate motivele invocate de apelantă în susţinerea aplicării art. 30 din Legea nr. 273/2004 nu indică o „imposibilitate” obiectivă de exprimare a consimţământului la adopţie, ci mai degrabă motive de „răzgândire” a mamei minorilor faţă de consimţământul la deschiderea adopţiei exprimat în temeiul art. 29 din Legea nr. 273/2004 în faţa Direcţiei pentru Protecţia Copilului, care a întocmit şi planul individualizat de protecţie.
Motivele de răzgândire faţă de exprimarea acordului la deschiderea adopţiei, aşa cum rezultă din declaraţiile iniţiale ale mamei minorilor date în 13.08.2012 şi 12.09.2013, sunt indicate de apelantă şi în răspunsul la interogatoriu şi ele vizează legătura afectivă dintre mamă şi cei doi minori şi respectiv schimbarea situaţiei financiare a acesteia, determinată de găsirea unui loc de muncă.
Legătura afectivă dintre mamă şi minori nu trebuie să fie un element de noutate. Ea trebuie să existe încă de la naşterea copilului şi trebuia să se manifeste suficient încât să o împiedice pe mama minorilor să adopte un comportament iresponsabil faţă de minori şi să-i încredinţeze în plasament la D.G.A.S.P.C. B. aşa cum rezultă din sentinţa civila nr. 189/2013 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov privind instituirea măsurii plasamentului.
De asemenea şi schimbarea situaţiei financiare a apelantei nu constituie un motiv de revizuire a hotărârii de deschidere a procedurii de adopţie, deoarece este un motiv aleatoriu, neobiectiv, care nu face imposibilă exprimarea consimţământului la adopţie, cu atât mai mult cu cât instanţele au constatat refuzul abuziv de a consimţi la adopţie prin neprezentarea mamei la termenele acordate în acest sens.
Lipsa de pregătire a apelantei nu constituie un temei de aplicare a art. 30 din Legea nr. 273/2004, deoarece încă din etapa administrativă, în temeiul art. 9 din aceeaşi lege, aceasta a fost informată cu privire la consecinţele exprimării acordului la adopţie, aşa cum rezultă din rapoartele întocmite de direcţie în acest sens.
Pentru aceleaşi considerente vor fi înlăturate şi susţinerile apelantei prin care invocă concluziile raportului psihologic extrajudiciar relativ la starea de depresie post naştere a ultimei minore. Acest înscris este întocmi „pro causa” fiind invocat în procedura revizuirii, fără a putea schimba starea de fapt corect reţinută la fond în sentinţa nr. 393/27.10.2014, având in vedere că evaluarea psihologica s-a realizat în 02.09.2014, la aproximativ un an după deschiderea procedurii adopţiei, nefiind concludent şi obiectiv pentru verificarea stării psihologice la momentul în care mama minorilor trebuia să-şi exprime consimţământul la adopţie.
Situaţia actuală a apelantei, invocată prin apărătorul ales, respectiv aceea a derulării unui contract individual de muncă în afara ţării, nu a fost justificată şi nici nu poate ajuta minorii decât eventual financiar. Aceştia nu ar putea fi reintegraţi în familie dacă mama acestora nu se află în ţară şi nu există dovezi că alţi membri de familie se pot ocupa de creşterea lor.
Pentru aceste considerente, instanţa va respinge apelul formulat.
Revizuire deschidere adopţie – art. 30 şi art. 31 din Legea nr. 273/2004
Potrivit art. 30 şi 31 din Legea nr. 273/2004 este permisă „revizuirea” împotriva hotărârii irevocabile de deschidere a procedurii adopţiei dacă, ulterior rămânerii irevocabile a hotărârii de deschidere a procedurii adopţiei, dispare cauza care, potrivit legii, a făcut imposibilă exprimarea de către unul dintre părinţi a consimţământului la adopţie.
