Nu pot fi audiate ca martori în cauza supusă revizuirii, persoanele care au săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, conform disp. art. 461 alin.5 C.pr.pen.
Judecătoria Târgu Bujor, secţia penală, sentinţa penală nr. 143/11.09.2014
Asupra cauzei penale de faţă având ca obiect rejudecarea cererii de revizuire a sentinţei penale nr. 2../26.10.2011,
Prin adresa nr…./III/6/2013 din data de 27.02.2013, Parchetul de pe lângă Judecătoria T B a înaintat instanţei referatul privind revizuirea sentinţei penale nr. 2…/26.10.2011 pronunţată de Judecătoria T B în dosarul nr. 6../316/2011, însoţit de materialul probator administrat.
În motivarea cererii de revizuire s-au arătat următoarele:
La data de 17.07.2009, condamnatul T G a fost audiat ca martor în dosarul nr. 6../P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T B . Cu acel prilej, el a declarat că în a doua zi de Paştele anului 2009, s-a întâlnit pe stradă cu T P , parte vătămată în respectiva cauză, care i-a spus că a fost bătut de numiţii C F , D V şi D I . Martorul a mai precizat că şi-a dat seama că T P fusese bătut întrucât era plin de sânge pe faţă şi pe îmbrăcăminte, iar în ziua următoare a mers la magazinul din J unde lucrează F V . A aflat de la aceasta că în faţa magazinului T P a fost bătut.
În ziua de 31.10.2010, T G a fost din nou audiat ca martor, pe formular tipizat, în dosarul nr. 66../P/2009, când a menţinut întocmai declaraţia anterioară.
Dosarul nr. 65../P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T B a fost finalizat prin rechizitoriul din data de 21.04.2011.
Prin rechizitoriul nr. 6..5/P/2009 din 21.04.2011, inculpaţii C F , D V şi D I au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. 2 C. pen. (1968), constând în aceea că, în ziua de 20.04.2009, l-au lovit cu pumnii şi cu picioarele pe T P în faţa magazinului S.C. C SRL din J (unde lucrează F V ).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Bujor sub nr. 6../316/2011. În faza cercetării judecătoreşti, când a fost audiat ca martor la termenul din 20.06.2011, T G şi-a schimbat declaraţia arătând că s-a întâlnit cu T P care era murdar de sânge, dar nu a discutat nimic cu acesta. A mai declarat că nu-şi aduce aminte dacă T P fusese bătut şi nici dacă ar fi discutat cu cineva despre acest fapt.
Prin urmare, reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria T B s-a sesizat din oficiu şi a solicitat copia declaraţiei învinuitului T G şi a încheierii de şedinţă aferentă termenului din 20.06.2011 în vederea efectuării de cercetări pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă. În consecinţă, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria T B s-a format dosarul nr. 88…/P/2011.
Prin sentinţa penală nr. 25.. din 26.10.2011, pronunţată în dosarul nr. 6…/316/2011, Judecătoria T B a dispus achitarea lui D V pentru lovirea lui T P. şi condamnarea lui C Fl. şi a lui D I. pentru aceeaşi faptă. Achitarea lui D. V. este motivată de instanţă prin faptul că niciunul dintre martorii audiaţi în faza cercetării judecătoreşti nu a confirmat lovirea lui Ta. P. de către D. V .
Sentinţa penală nr. 25.. din 26.10.2011 a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 14…/28.03.2012 a Tribunalului G..
Fiind audiat ca învinuit în dosarul nr. 8…/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T.B., martorul T G. a recunoscut că declaraţiile date în faţa organelor de poliţie în dosarul nr. 6…/P/2009, în zilele de 17.07.2009 şi de 31.10.2010 sunt cele adevărate precizând că în faţa instanţei de judecată şi-a schimbat declaraţia la rugămintea lui D V . Ca urmare, prin Rechizitoriul nr. 8…/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T. B., învinuitul T. G., a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. 1 C. pen. (1968). În fapt, s-a reţinut că la data de 20.06.2011, acesta a declarat în faţa instanţei că, nu a discutat cu nicio altă persoană despre lovirea acestuia, ambele afirmaţii fiind neadevărate.
Prin sentinţa penală nr. …./24.01.2013, pronunţată în dosarul nr. 22…/316/2012 al Judecătoriei T B ., inculpatul T. G. . a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 8 luni pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. 1 C. pen. (1968).
Parchetul de pe lângă Judecătoria T B a solicitat instanţei înlăturarea declaraţiei pentru care T G a fost condamnat pentru mărturie mincinoasă, urmând a fi avute în vedere declaraţiile date de martorul T G în faza urmăririi penale în dosarul nr. 65…./P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T. B., declaraţii date în zilele de 17.07.2009, respectiv 31.10.2010, declaraţii ce vor fi coroborate cu declaraţiile părţii vătămate T. Pe. şi declaraţiile martorilor T. I. şi T. M. (soţia şi fiul părţii vătămate).
Totodată, s-a solicitat ca instanţa să dispună condamnarea lui D V. pentru comiterea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 C. pen. (1968), constând în aceea că în ziua de 20.04.2009 acesta, împreună cu inculpaţii C V. şi D. I. a lovit-o pe partea vătămată Ta. P, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 18 – 19 zile de îngrijiri medicale.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 394 alin. 1 lit. b C. pr. pen. (1968).
Prin sentinţa penală nr. 9…08.05.2013 pronunţată de Judecătoria T B , s-a respins cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 2. ../26.10.2011 formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria T.B. , judeţul G în cauza penală privind pe inculpatul D V şi pe persoana vătămată T P ., având ca obiect lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 C. pen. (1968), ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe, Parchetul de pe lângă Judecătoria T B şi inculpaţii D Io. şi C F. au declarat recurs.
Prin decizia penală nr. 3…/25.09.2013 pronunţată de Tribunalul G., au fost admise recursurile promovate de Parchetul de pe lângă Judecătoria T..B şi inculpatul D I împotriva sentinţei penale nr. …/08.05.2013 pronunţate de Judecătoria T B.în dosarul nr. 4…/316/2013 şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Instanţa de control judiciar a luat act de retragerea recursului formulat de inculpatul C. F., iar faţă de recursul promovat şi nemotivat al inculpatului D I şi cel al Parchetului de pe lângă Judecătoria T. B., motivat de netemeinicia sentinţei penale nr. 2…./26.10.2011 în privinţa soluţiei de achitare a inculpatului D V şi lipsa rolului activ al instanţei după admiterea în principiu a cererii de revizuire, s-au admis recursurile prin prisma motivului sesizat din oficiu, respectiv lipsa încheierii de admitere în principiu a cererii de revizuire.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei T B la data de 06.12.2013, sub nr. …/316/2913*.
Prin încheierea de şedinţă din data de 16 ianuarie 2014 a Judecătoriei T . B. în baza art. 403 C.pr.pen. (1968), a fost admisă în principiu cererea de revizuire formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria T. B. privind pe inculpatul D.V , constatându-se că există cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin.1 lit.b C.pr.pen. (1968), respectiv martorul T G. a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă în dosarul penal nr. 6…./316/2011 în care s-a pronunţat sentinţa a cărei revizuire se cere.
După admiterea în principiu a cererii de revizuire din data de 16.01.2014, instanţa a fixat termen de judecată pentru rejudecarea cauzei în privinţa inculpatului D.V..
Inculpatul, D. V , a fost asistat de un apărător ales, conform împuternicirii avocaţiale de la fila 9.
Având în vedere intrarea în vigoare a Codului penal şi a Codului de procedură penală la data de 01.02.2014, precum şi dispoziţiile privind situaţiile tranzitorii, rejudecarea cauzei s-a desfăşurat conform dispoziţiilor legii noi.
Drept urmare, instanţa, în baza art. 461 alin. 2 C.pr.pen., a administrat din nou probele din cursul primei judecăţi, apreciind ca fiind o măsură necesară, făcând, totodată, aplicarea dispoziţiilor art. 461 alin. 5 C.pr.pen., conform cărora nu pot fi audiate ca martori în cauza supusă revizuirii, persoanele care au săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, respectiv martorul T G
La termenele de judecată din data de 08.05.2014, 12.06.2014, 09.07.2014 cu procedura legal îndeplinită, în prezenţa apărătorului ales al inculpatului, au fost audiaţi martorii: F. V , P C. , T I, C E , şi persoana vătămată, T P ., care a fost adusă cu mandat de aducere pentru la termenul din 09.07.2014.
La termenul de judecată din data de 09.07.2014, reprezentantul Ministerului Publică a renunţat la audierea martorului T M , având în vedere că este fiul persoanei vătămate, iar în cauză au fost reaudiaţi: persoana vătămată şi soţia acestuia.
La termenul de judecată din data de 11.09.2014, inculpatul, adus cu mandat de aducere, şi-a rezervat dreptul de a nu da nicio declaraţie
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că cererea de revizuire este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Revizuirea este calea extraordinară de atac prin folosirea căreia prin folosirea căreia sunt înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reţinute în cuprinsul hotărârilor penale definitive.
Potrivit art. 453 alin. 1 lit. b C. pr.pen., revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută când hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată.
Dispunerea condamnării unora dintre martori pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere nu constituie motiv de revizuire, dacă declaraţiile acestor martori nu au servit la pronunţarea hotărârii, fiind înlăturate de către instanţă (I.C.C.J., s.pen., dec. nr. 5377/2006).
În cauză, după readministrarea probelor, respectiv reaudierea martorilor din lucrări, exceptând pe martorul T. G , condamnat definitiv pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, se constată că instanţa, când a pronunţat hotărârea de achitare a inculpatului D V pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 C. pen. (1968), nu a avut în vedere numai declaraţiile martorului T G date în faza cercetării judecătoreşti, ci şi declaraţia martorului ocular, P C , susţinută de declaraţiile celorlalţi martori audiaţi în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât şi în timpul judecăţii în sensul că, persoana vătămată a căzut pe scări, iar inculpatul D V a ajutat-o să se ridice fără să o lovească.
Situaţia de fapt reţinută în sentinţa penală nr. 2.. ./26.10.2011, în urma administrării probatoriului în cauza penală nr. 6…./316/2011, se confirmă şi după readministrarea probelor în prezenta cauză.
Mai mult decât atât, martora C G a contrazis afirmaţiile persoanei vătămate, precizând că nu se afla în incinta magazinului şi că nu a fost martor ocular, astfel cum a afirmat persoana vătămată.
Nici martora, F V nu a confirmat cele precizate de persoana vătămată, aducând în atenţia instanţei faptul că persoana vătămată a ameninţat-o şi i-a adresat cuvinte jignitoare când martora a fost citată la termenul de judecată în cauza a cărei revizuire se cere.
Instanţa constată în urma readministrării probatoriului că nu mărturia mincinoasă a martorului T G a format convingerea instanţei cu privire la soluţia de achitare, ci lipsa probelor din care să rezulte fără dubiu că inculpatul D V ar fi săvârşit fapta.
De asemenea, în considerentele deciziei penale nr. 14…/28 martie 2012, pronunţată de Tribunalul G . în recursul formulat împotriva sentinţei penale nr. …./26.10.2011 a Judecătoriei T. B., instanţa de control judiciar a precizat că „soluţia de achitare a inculpatului D. V. este corectă şi se bazează pe lipsa probelor certe de vinovăţie a acestuia”, “în favoarea acestuia operand principiul de drept in dubio pro reo”.
Reţinând că declaraţia martorului T Gh., condamnat pentru mărturie mincinoasă, nu a stat la baza soluţiei de achitare a inculpatului D V ., instanţa constată că nu se impune revizuirea sentinţei penale nr. … .26.10.2011 pronunţată de Judecătoria T. B în dosarul nr. 6 …./316/2011.
Faţă de cele expuse mai sus, în temeiul disp. art. 462 alin. 4 C. pr.pen., instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea de revizuire.
Văzând şi disp. art. 275 alin.3 C. pr. pen., va lăsa în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.
