Revocarea măsurii controlului judiciar. Nelegalitatea luării măsurii pe durată nedeterminată


Prin încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi din data de 26.02.2015, în dosarul nr. 4395/245/2015, au fost admise cererile  formulate de către inculpaţii F. şi C., ,cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „ultraj” prev. de art. 257 alin. 1 Cod penal , în consecinţă  a fost revocată măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de fiecare dintre inculpaţii F. şi C.,   prin ordonanţele procurorului  date la data de 16.02.2015 în dosarul nr. 1912/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, procurorul având posibilitatea luării din nou a măsurii preventive cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

Pentru a se pronunţa astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut următoarele:
În fapt s-a reţinut în sarcina inculpaţilor   că la data de 13.02.2015  au agresat fizic  persoana vătămată R. , consilier superior în cadrul Primăriei comunei G. , judeţul Iaşi , în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor  de serviciu la locul de muncă , respectiv Primăria comunei G..
După audierea in calitate de inculpaţi, faţă de  aceştia a fost luată prin ordonanţa din 16.02.2015 , ora 14.40 , măsura preventivă a controlului judiciar . Pentru a dispune astfel , procurorul a apreciat că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor prezintă un grad ridicat de pericol social ce rezultă din modalitatea de comitere a faptelor , modalitate de denotă lipsa oricărui reper moral al inculpaţilor faţă de valorile sociale  cu care intra în conflict , impunându-se astfel monitorizarea atentă a inculpaţilor  pentru evitarea comiterii de noi fapte şi asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal.
Faţă de cei doi inculpaţi procurorul a dispus obligaţia respectării mai multor obligaţii:
  – să se prezinte la organul de urmărire penală,  la Postul de Poliţie G. şi la Biroul Supravegheri Judiciare  ori de câte ori este chemat;
–  să informeze de îndată procurorul cu privire la schimbarea locuinţei;
– să se prezinte la Poliţia G.  , sub supravegherea Biroului Supravegheri Judiciare, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat.
De asemenea, în baza disp. art.215 alin.2 din Codul de procedură penală  , procurorul a  impus inculpaţilor ca pe durata măsurii  preventive a controlului judiciar, să nu depăşească limita teritorială a judeţului Iaşi  şi să nu părăsească ţara decât cu încuviinţarea prealabilă a procurorului , să nu se apropie de martorii din cauză şi de persoana vătămată ,  să nu poarte , să nu deţină şi să nu folosească arme.
Sub aspectul duratei măsurii controlului judiciar , procurorul a apreciat că măsura preventivă s-a luat pe întreaga durată a urmăririi penale.
Analizând ordonanţele procurorului  date la data de 16.02.2015 în dosarul nr. 1912/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi , judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că au fost încălcate dispoziţiile legale care reglementează condiţiile de luare a măsurii preventive a controlului judiciar.
Astfel, pe lângă condiţiile generale  de luare  a acestei măsuri , anterior menţionate , şi care  sunt îndeplinite , procurorul are obligaţia de a impune inculpatului , pe timpul cât se află sub control judiciar , respectarea anumitor obligaţii , unele obligatorii , altele facultative . Respectarea acestor obligaţii  impune din partea procurorului stabilirea unei durate a măsurii controlului judiciar , în limitele prevăzute de disp. art. 215 ind. 1 Cod procedură penală care prevăd posibilitatea dispunerii acestei măsuri pe o durată de cel mult 60 de zile. Astfel , apreciază judecătorul , este imperios necesară , stabilirea unui termen determinat privind durata măsurii.
Aşa cum s-a stabilit în practica judiciară dar mai ales în practica Curţii Constituţionale , judecătorul de drepturi  şi libertăţi a reţinut că ingerinţa generată de instituţia controlului judiciar vizează drepturi fundamentale, respectiv dreptul la libertate individuală, dreptul la liberă circulaţie, dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, libertatea întrunirilor, munca şi protecţia socială a muncii şi libertatea economică . Măsura controlului judiciar este reglementată prin lege ţi are are ca scop legitim desfăşurarea instrucţiei penale, fiind o măsură judiciară aplicabilă în cursul urmăririi penale şi al judecăţii,necesară într-o societate democratică, pentru protejarea valorilor statului de drept.
Dispoziţiile art. 241 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală reglementează ca primă modalitate de încetare de drept a măsurilor preventive expirarea termenelor prevăzute de lege, urmată de expirarea termenelor stabilite de organele judiciare. Din interpretarea sistematică a normei anterior referite, în contextul dispoziţiilor art. 241 din Codul de procedură penală în ansamblul său, reiese necesitatea existenţei în ordonanţa procurorului a termenului pentru care a fost dispusă măsura preventivă,  ceea ce procurorul nu a prevăzut , stabilind un termen nedeterminat , incert , nelimitat în timp  ( pe toată durata urmăririi penale).
Aşa cum s-a reţinut şi în Decizia nr. 712/2014 a CCR , drepturile fundamentale anterior menţionate nu sunt absolute prin natura lor, ele putând fi supuse unor limitări rezonabile printr-o reglementare etatică. În aprecierea constituţionalităţii  disp. art. 211-217 Cod procedură penală  , Curtea constituţională  a constatat  că există o restrângere neconformă cu prevederile Constituţiei dispoziţiile care nu prevăd nici termenul pentru care poate fi dispusă  măsura controlului judiciar şi nici durata maximă a acestei măsuri.
Ulterior deciziei de neconstituţionalitate , legiuitorul a introdus disp. art. 215 ind. 1 Cod procedură penală , stabilind în alin. 1 durata pe care poate fi luată măsura controlului judiciar – maxim 60 de zile.
În cauza de faţă , prin impunerea  faţă de cei doi inculpaţi  unei măsuri preventive pe  o durată nedeterminată se aduce atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale acestora , iar această încălcare a dispoziţiilor legale ce  reglementează  luarea măsurii controlului judiciar pe o perioadă nedeterminată  nu poate fi acoperită de către judecătorul de  drepturi şi libertăţi , singura posibilitate în care acesta poate aprecia asupra obligaţiilor în cazul luării măsurii controlului judiciar fiind atunci când respinge propunerea de  arestare preventivă  şi apreciază că se impune luarea măsurii controlului judiciar.
Obligaţia impusă inculpaţilor de a nu părăsi limita teritorială a judeţului Iaşi nu este în concordanţă cu obligaţia de a nu părăsi ţara , fiind stabilite  fiecărui inculpat  două limite teritoriale diferite  care se exclud reciproc.
La luarea  măsurii controlului judiciar nu au fost respectate  dispoziţiile privind obligaţiile ce pot fi impuse inculpaţilor şi durata pe care se poate dispune măsura preventivă , judecătorul nefiind în măsură să stabilească durata măsurii controlului judiciar.