SENTINŢA Nr. 1198/2015
Şedinţa publică de la 05 Martie 2015
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la data de 09.05.2014 pe rolul Tribunalului Dolj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, contestatorul H. G. C., în contradictoriu cu intimatul Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu , a formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 274/02.04.2014 prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a acestei decizii, în subsidiar anularea dispoziţiei atacate ca netemeinică şi nelegală, cu consecinţa reintegrării în postul deţinut anterior, acela de medic specialist la secţia Cardiologie al unităţii pârâte.
A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
În fapt, a învederat instanţei că a desfăşurat activitatea de medic rezident în specialitatea ,,Cardiologie”, în baza contractului individual de muncă nr. 127/01.10.2008 încheiat cu Spitalul Judeţean Târgu Jiu, în temeiul dispoziţiilor Legii 53/2003 şi OG. 12 /2008.
Potrivit prevederilor art. 6 alin 6 OG 12/2008,după obţinerea titlului de specialist, autorităţile locale în colaborare cu unităţile sanitare vor acorda acestuia primă de instalare ca specialist, spaţii destinate desfăşurării actului medical, spaţii de locuit în folosinţă gratuită, după caz.
A menţionat că a solicitat să îi fie transmisă corespondenţa la adresa din Craiova, str. Popoveni , nr. 10 , bl. 126 ,sc. 1,ap. 6 , jud. Dolj.
La data de 13.03.2014, a solicitat prin fax intimatei, în temeiul art 6 alin 6 din OG 12/2008 , asigurarea unui spaţiu de locuit în folosinţa gratuită.
A mai arătat că, la data de 02.04.2014, intimata a emis dispoziţia 274/2014 prin care i-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă nr. 127/01.10.2008, în temeiul prev. de art. 248 alin 1 lit e coroborat cu art. 251 alin. 3 din Codul muncii.
Prin adresa 8493/20.03.2014 l-a convocat pentru cercetarea disciplinară , însă la adresa din Craiova, str. Independenţei, bl. 6 G , ap. 3, jud. Dolj, şi nu la adresa din Str. Popoveni Craiova, cercetare disciplinară ce urma să aibă loc la data de 26.03.2014, adică cu o zi după data comunicării.
Faţă de această situaţie , reclamantul a solicitat constatarea nulităţii absolute a Dispoziţiei 274/02.04.2014 , fiind încălcate prevederile art. 251 alin 1 Codul muncii.
Pe fondul cauzei ,contestatorul a arătat că intimata i-a răspuns la solicitarea de a-i asigura spaţiul de locuit prin adresa nr. 7702/31.03.2014, în sensul că OUG 18/2008 nu prevede obligativitatea asigurării unui spaţiu de locuit în folosinţă gratuită.
În drept, a invocat dispoz. art 192-200, 251-252 din Codul muncii, OUG 12/2008, art 6 alin .6-7 CCM la nivel naţional şi Regulamentul intern.
A solicitat proba cu înscrisuri şi proba testimonială.
A anexat copii xerox certificate pentru conformitate de pe dispoziţia 274/02.04.2014, contract individual muncă 127/01.10.2008, act adiţional 127/01.01.2010, cererea către intimată, răspunsul intimatei , interogatoriu, carte de identitate.
La data de 04.08.2014, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, arătând că, din registrul de intrări-ieşiri a corespondenţei de la sediul său nu rezultă că în data de 10.06.2014 a fost emisă vreo adresă către contestator.
A formulat şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea contestatorului la plata sumei de 156536.36 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidenţiat, actualizată cu indicele de inflaţie până la data efectivă a plăţii .
A arătat că contestatorului i-a încetat contractul individual de muncă conform prevederilor art. 248 alin 1 lit e coroborat cu dispoziţiile art. 251 alin 3 din Codul muncii , ca urmare a neprezentării la serviciu după efectuarea concediului fără plată ce i-a fost aprobat în perioada în care era medic rezident în specialitatea cardiologie. Potrivit actului adiţional la contractul individual de muncă nr. 127/01.10.2008, avea obligaţia ca, după promovarea examenului de medic specialist, să lucreze în Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidenţiat (6 ani), conform art 7 din OG nr.12/2008, în caz contrar urmând să suporte cheltuieli de personal pe perioada pregătirii în rezidenţiat, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită.
În acest fel, apreciază că s-a creat un prejudiciu în patrimonial Spitalului Judeţean de Urgenţă Tg. –Jiu.
În drept, a invocat dispoziţiile prevederilor art. 209 din NCPC.
A anexat în copie conformă: dispoziţia nr. 274/02.04.2014, contract individual de muncă 127/01.10.2008, act adiţional la contractul individual de muncă , referatul înregistrat cu nr. 23216/08.07.2014, situaţia privind calculul sumelor datorate.
La data de 18.09.2014 contestatorul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat susţinerile din acţiunea introductivă şi a solicitat respingerea cererii reconvenţionale, motivat de faptul că intimata nu a făcut dovada că aceste cheltuieli de personal pe perioada pregătirii în rezidenţiat au fost asigurate din fonduri proprii. A precizat că obligarea sa la plata acestor sume ar reprezenta o discriminare în raport cu colegii săi care, deşi au plecat să îşi desfăşoare activitatea în alte ţări, nu au fost obligaţi la achitarea acestor cheltuieli .
A solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul Spitalului de Urgenţă Târgu Jiu şi proba testimonială.
La data de 30.10.2014, intimata a depus completare la întâmpinare, prin care a învederat instanţei că, prin adresa nr. 8443/20.03.2014, contestatorului i-au fost comunicate dispoziţia 210/18.03.2014 de numire a Comisiei de disciplină şi referatul nr. 6767/2014 întocmit de medicul şef, fiind convocat la cercetarea disciplinară pentru data de 26.03.2014.
Aceste documente au fost comunicate cu confirmare de primire atât la adresa Craiova, j, cât şi la adresa din Craiova, jud. Dolj. Urmare a neprezentării contestatorului la cercetarea disciplinară , intimata a întocmit procesul verbal nr. 9158/26.03.2014 şi apoi a emis dispoziţia nr. 274/02.04.2014 de desfacere a contractului individual de muncă.
Cu privire la cererea reconvenţională, a reiterat susţinerile din întâmpinare şi, în plus, a invocat dispoziţiile Deciziei nr. 271/2004 a Curţii Constituţionale.
A învederat instanţei că în perioada concediului fără plată , începând cu 01.03.2013, contestatorul, deşi avea obligaţia contractuală prevăzută de art 7 din OG 12/2008, s-a angajat cu contract pe durată nedeterminată la SC B. Cardiologie SRL Craiova, aşa cum rezultă din adeverinţa 49/12.03.2014.
Susţinerea intimatei este în sensul că intenţia contestatorului a fost de a nu se mai întoarce la Spitalul de Urgenţă Târgu Jiu, dovada fiind faptul că s-a angajat la cabinetul particular pe durată nedeterminată. Că este aşa, rezultă şi din cererea 4787/17.02.2014 prin care, cu puţin timp înainte de expirarea termenului, contestatorul a solicitat încetarea contractului individual de muncă din motive personale , fără a ţine cont de obligaţiile invocate de intimată .
A anexat cerere dispoziţia 147/26.02.2013, adresa 6767/06.03.2014, adresa 6768/06.03.2014, dispoziţia 210/18.03.2014, adresa 8443/20.03.2014, adresa 9158/26.03.2014, dispoziţia nr. 274 /02.04.2014, cererea contestatorului 7702/13.03.2014,adeverinţe, dispoziţia 663/2014.
La data de 26.11.2014, intimata a depus răspuns la interogatoriu şi fotocopie cerere nr 7702/13.03.2014, adeverinţa nr 49/12.03.2014.
La termenul de judecată din data 22.01.2015, contestatorul a învederat instanţei că renunţă la proba testimonială.
La 27.02.2015, intimata a depus la dosar adresa 6401/25.02.2015, prin care a arătat că venitul brut încasat de contestator reprezintă remuneraţia denumită salariu, obţinută de acesta pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă şi se compune din salariul de bază, sporurile permanente pentru condiţii de muncă şi eventuale diferenţe de salariu.
Contestatorul a depus la dosarul cauzei certificat de medic specialist eliberat în baza Ordinului Ministerului Sănătăţii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Între contestator în calitate de angajat ca medic rezident şi intimată, Spitalul Judeţean Târgu Jiu, în calitate de angajator, au fost stabilite raporturi de muncă pe durată nedeterminată, în baza contractului individual de munca nr. 127/01.10.2008 (fila 9).
Prin actul adiţional la contractul individual de muncă nr. 127/01.01.2008 ( fila 63 a dosarului) s-a stipulat, în temeiul prevederilor art. 7 alin 6 din OG 12/2008 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, obligaţia contestatorului de a lucra la unitatea sanitară publică cel puţin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidenţiat, în ipoteza contrară existând obligaţia salariatului de a suporta toate cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesionala, respectiv cheltuielile de personal pe perioada pregătirii în rezidenţiat, precum şi obligaţia de restituire a primei de instalare, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită.
Prin cererea înregistrată sub nr. 3115/05.02.2013 contestatorul a solicitat intimatei acordarea concediului fără plată pentru perioada 15.02.2013-14.02.2014, cerere care a fost aprobată de intimată. La expirarea concediului fără plată, contestatorul nu s-a mai prezentat la serviciu, aşa cum rezultă din referatul 6767/06.03.2014, motiv pentru care a fost convocat la cercetarea disciplinară prin adresa 8443/20.03.2014. Urmare a faptului că nu s-a prezentat la cercetarea disciplinară, intimata a întocmit proces verbal în acest sens (sub nr. 9158/26.03.2014) şi a dispus desfacerea contractului individual de muncă prin decizia 274/02.04.2014.
Instanţa mai reţine că la data de 17.02.2014 prin cererea nr. 4787, înainte de expirarea concediului fără plată, contestatorul a solicitat încetarea contractului individual de muncă, cerere care nu a fost aprobată de către intimată, motivat de faptul că există obligaţia contestatorului să respecte prevederile art. 18 alin 7 şi 8 din OG 18/2009 ( O.G. 12/2008) şi dispoziţiile art. 193 alin 2 din Legea 53/2003.
Observând înscrisurile depuse la dosar, instanţa constată că în cauză nu operează nulitatea absolută a deciziei, invocată de contestator în temeiul prevederilor art. 251 alin 1 Codul muncii. Astfel, intimata a făcut dovada comunicării convocatorului la cercetarea disciplinară prin adresa 8443/20.03.2014, a dispoziţiei 210/18.03.2014 şi a referatului 6767/2014, la ambele adrese , conform xerocopiilor plic şi avizelor de confirmare primire aflate la filele 105 – 109.
Pe fondul cauzei, instanţa va respinge contestaţia formulată ca neîntemeiată. Contestatorul solicită anularea deciziei 274/02.04.2014, motivat de faptul că intimata nu i-a asigurat un spaţiu de locuit în mod gratuit şi o primă de instalare conform art. 6 alin 6 din O.G.12/2008, deşi a solicitat acest lucru.
Instanţa reţine că, potrivit art. 6 alin 6 OG 12/2008 ,,după obţinerea titlului de specialist, autorităţile locale în colaborare cu unităţile sanitare vor acorda acestuia primă de instalare ca specialist, spaţii de locuit în folosinţă gratuită şi, după caz, spaţii destinate desfăşurării actului medical.”
Motivele desfacerii contractului individual de muncă al contestatorului în cauza de faţă au fost însă de ordin disciplinar, şi anume absenţele nemotivate de la serviciu. Or, faptul că unitatea angajatoare nu i-a asigurat un spaţiu de locuit contestatorului nu justifică lipsa acestuia de la serviciu.
Ca atare, măsura disciplinară luată de unitate este una temeinică şi legală , conformă cu dispoziţiile prevăzute la art. 247-252 din Codul muncii. Astfel, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară. În cauză fapta săvârşită de salariat este dovedită, este în legătură cu munca şi constă într-o acţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat clauze din contractul individual de muncă .
Instanţa reţine că intimata a parcurs procedura efectuării cercetări disciplinare prealabile, a fost convocat salariatul în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii. Datorită neprezentării salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute la alin. 2 din art 251 Codul muncii fără un motiv obiectiv, intimata a dispus sancţionarea salariatului, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile, fiind întocmit în acest sens procesul verbal nr. 9158/26.03.2014. Intimata a respectat întocmai şi prevederile art. 252 din Codul muncii, decizia de sancţionare cuprinzând toate menţiunile prevăzute imperativ de acest text de lege.
Motivarea contestatorului în sensul că intimata nu i-a asigurat un spaţiu de locuit în mod gratuit şi o primă de instalare conform art. 6 alin 6 din O.G.12/2008 nu poate constitui motiv de anulare a deciziei de încetare a contractului individual de muncă, contestatorul având posibilitatea de a solicita pe cale separată aceste drepturi.
Respingându-se cererea principală, vor fi respinse şi cererile accesorii, referitoare la reintegrarea pe postul deţinut anterior şi a plăţii unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate ,întrucât ele sunt în strânsă legătură cu soluţia dată capătului de cerere principal.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, instanţa reţine că potrivit art. 6 alin. 7 si art. 12 alin. 2 din OG 12/2008, dispoziţii reluate de art. 17 alin. 2 din OG 18/2009, care a abrogat OG 12/2008, rezidenţii încheie cu unitatea sanitară contracte individuale de muncă, pe durata determinată sau nedeterminată, de unde rezultă că pe durata contractului le sunt
aplicabile dispoziţiile de drept substanţial specifice jurisdicţiei muncii, care nu exclud, ci sunt complementare clasificării perioadei de rezidenţiat ca reprezentând o forma specifică de învăţământ postuniversitar, conform prevederilor art. 1 alin. 1 din OG 12/2008.
Caracterul specific al acestei forme de învăţământ se circumscrie încadrării relaţiilor de natură juridică născute între rezident şi unitatea spitalicească ca aparţinând categoriei raporturilor de muncă, potrivit contractului individual de munca nr. 127/01.10.2008 încheiat între părţi.
Restituirea acestei sume de către pârât ar echivala cu o încălcare a dreptului la o salarizare echitabila, care sa asigure lucrătorilor şi familiilor acestora un nivel de trai satisfăcător (garantat de art. 4 din Carta sociala a Consiliului Europei, semnata la Torino la 18.10.1961, referita expres in preambulul si art. 137 – fostul art. 117 – din Tratatul privind Uniunea Europeana), dar şi a dreptului la câştigarea existenţei prin muncă (art. 1 alin. 2 din Carta sociala revizuita) şi a dreptului la protecţia sănătăţii lucrătorilor (art. 11 din Carta socială revizuită).
Pe de altă parte, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 159 alin. l si 2 din Codul muncii, potrivit cărora salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar pentru munca prestată în baza contractului individual de munca, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Aşadar, drepturile salariale încasate de pârât în perioada rezidenţiatului, în baza contractului individual de munca nr. 127/01.102008 sunt pe deplin cuvenite pentru munca prestată în cadrul reclamantei în acest interval de timp.
Trebuie avută în vedere împrejurarea că plata salariului pentru perioada de rezidenţiat s-a realizat de către Spitalul Judeţean de Urgenţă, însa din fondurile puse la dispoziţie pentru medicii rezidenţi, de către Ministerul Sănătăţii.
Singura interpretare permisa, astfel încât clauza din actul adiţional să producă efecte juridice, este aceea că pârâtul care nu respectă obligaţia asumată trebuie să restituie cheltuielile efectuate cu pregătirea sa profesională, altele decât drepturile de natură salarială acordate în baza contractului individual de munca. În ipoteza contrară, care nu poate fi primită, obligarea paratului la restituirea drepturilor salariale încasate legal pe parcursul celor cinci ani de rezidenţiat ar echivala cu încălcarea dispoziţiilor legale la care s-a făcut referire.
Chiar reclamanta intimată prin adresa nr. 6401/25.02.2015 (fila 137) a menţionat că ,, venitul brut încasat de pârâtul contestator reprezintă remuneraţia denumită salariu obţinută de acesta pentru munca prestată, în baza contractului individual de muncă încheiat cu Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu”.
Din adeverinţa eliberată pârâtului sub nr. 36415/29.10.2014 ( fila 112) rezultă că pârâtul contestator a încasat numai salariu, nu şi alte drepturi băneşti . Intimata reclamantă nu a dovedit prin niciun mijloc de probă că a efectuat alte cheltuieli profesionale sau ocazionale cu pârâtul contestator, neexistând nicio dovadă sub acest aspect la dosarul cauzei .
În sensul celor prezentate mai sus este şi Decizia nr. 5/16.02.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiție pronunţată în dosarul 10/2014, instanţă care, admiţând recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa, a stabilit că “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (71) din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2008 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 179/2008, respectiv art. 18 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, aprobată prin Legea nr. 103/2012, cu completările ulterioare, prin raportare la art. 38 şi art. 159 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma cheltuieli de personal nu include salariile primite de medicul rezident pentru munca desfăşurată în perioada rezidenţiatului, iar drepturile salariale încasate nu pot fi restituite cu titlu de cheltuieli ocazionate de pregătirea profesională, în situaţia în care medicul rezident nu îşi respectă obligaţia asumată de a continua raporturile de muncă pentru o anumită perioadă cu spitalul în care a desfăşurat programul de rezidenţiat, chiar dacă o atare clauză ar fi prevăzută în actul adiţional la contractul individual de muncă, încheiat în condiţiile art. 196 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Decizia este obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 517 alin.(4) din Codul de procedură civilă.”
Raportat la considerentele expuse, instanţa va respinge atât contestaţia împotriva deciziei de sancţionare nr. 274/02.04.2014 emisă de intimatul Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu , cât şi cererea reconvenţională.
Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea şi considerentele prezentei.
Şedinţa publică de la 05 Martie 2015
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la data de 09.05.2014 pe rolul Tribunalului Dolj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, contestatorul H. G. C., în contradictoriu cu intimatul Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu , a formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 274/02.04.2014 prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a acestei decizii, în subsidiar anularea dispoziţiei atacate ca netemeinică şi nelegală, cu consecinţa reintegrării în postul deţinut anterior, acela de medic specialist la secţia Cardiologie al unităţii pârâte.
A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
În fapt, a învederat instanţei că a desfăşurat activitatea de medic rezident în specialitatea ,,Cardiologie”, în baza contractului individual de muncă nr. 127/01.10.2008 încheiat cu Spitalul Judeţean Târgu Jiu, în temeiul dispoziţiilor Legii 53/2003 şi OG. 12 /2008.
Potrivit prevederilor art. 6 alin 6 OG 12/2008,după obţinerea titlului de specialist, autorităţile locale în colaborare cu unităţile sanitare vor acorda acestuia primă de instalare ca specialist, spaţii destinate desfăşurării actului medical, spaţii de locuit în folosinţă gratuită, după caz.
A menţionat că a solicitat să îi fie transmisă corespondenţa la adresa din Craiova, str. Popoveni , nr. 10 , bl. 126 ,sc. 1,ap. 6 , jud. Dolj.
La data de 13.03.2014, a solicitat prin fax intimatei, în temeiul art 6 alin 6 din OG 12/2008 , asigurarea unui spaţiu de locuit în folosinţa gratuită.
A mai arătat că, la data de 02.04.2014, intimata a emis dispoziţia 274/2014 prin care i-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă nr. 127/01.10.2008, în temeiul prev. de art. 248 alin 1 lit e coroborat cu art. 251 alin. 3 din Codul muncii.
Prin adresa 8493/20.03.2014 l-a convocat pentru cercetarea disciplinară , însă la adresa din Craiova, str. Independenţei, bl. 6 G , ap. 3, jud. Dolj, şi nu la adresa din Str. Popoveni Craiova, cercetare disciplinară ce urma să aibă loc la data de 26.03.2014, adică cu o zi după data comunicării.
Faţă de această situaţie , reclamantul a solicitat constatarea nulităţii absolute a Dispoziţiei 274/02.04.2014 , fiind încălcate prevederile art. 251 alin 1 Codul muncii.
Pe fondul cauzei ,contestatorul a arătat că intimata i-a răspuns la solicitarea de a-i asigura spaţiul de locuit prin adresa nr. 7702/31.03.2014, în sensul că OUG 18/2008 nu prevede obligativitatea asigurării unui spaţiu de locuit în folosinţă gratuită.
În drept, a invocat dispoz. art 192-200, 251-252 din Codul muncii, OUG 12/2008, art 6 alin .6-7 CCM la nivel naţional şi Regulamentul intern.
A solicitat proba cu înscrisuri şi proba testimonială.
A anexat copii xerox certificate pentru conformitate de pe dispoziţia 274/02.04.2014, contract individual muncă 127/01.10.2008, act adiţional 127/01.01.2010, cererea către intimată, răspunsul intimatei , interogatoriu, carte de identitate.
La data de 04.08.2014, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, arătând că, din registrul de intrări-ieşiri a corespondenţei de la sediul său nu rezultă că în data de 10.06.2014 a fost emisă vreo adresă către contestator.
A formulat şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea contestatorului la plata sumei de 156536.36 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidenţiat, actualizată cu indicele de inflaţie până la data efectivă a plăţii .
A arătat că contestatorului i-a încetat contractul individual de muncă conform prevederilor art. 248 alin 1 lit e coroborat cu dispoziţiile art. 251 alin 3 din Codul muncii , ca urmare a neprezentării la serviciu după efectuarea concediului fără plată ce i-a fost aprobat în perioada în care era medic rezident în specialitatea cardiologie. Potrivit actului adiţional la contractul individual de muncă nr. 127/01.10.2008, avea obligaţia ca, după promovarea examenului de medic specialist, să lucreze în Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidenţiat (6 ani), conform art 7 din OG nr.12/2008, în caz contrar urmând să suporte cheltuieli de personal pe perioada pregătirii în rezidenţiat, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită.
În acest fel, apreciază că s-a creat un prejudiciu în patrimonial Spitalului Judeţean de Urgenţă Tg. –Jiu.
În drept, a invocat dispoziţiile prevederilor art. 209 din NCPC.
A anexat în copie conformă: dispoziţia nr. 274/02.04.2014, contract individual de muncă 127/01.10.2008, act adiţional la contractul individual de muncă , referatul înregistrat cu nr. 23216/08.07.2014, situaţia privind calculul sumelor datorate.
La data de 18.09.2014 contestatorul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat susţinerile din acţiunea introductivă şi a solicitat respingerea cererii reconvenţionale, motivat de faptul că intimata nu a făcut dovada că aceste cheltuieli de personal pe perioada pregătirii în rezidenţiat au fost asigurate din fonduri proprii. A precizat că obligarea sa la plata acestor sume ar reprezenta o discriminare în raport cu colegii săi care, deşi au plecat să îşi desfăşoare activitatea în alte ţări, nu au fost obligaţi la achitarea acestor cheltuieli .
A solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul Spitalului de Urgenţă Târgu Jiu şi proba testimonială.
La data de 30.10.2014, intimata a depus completare la întâmpinare, prin care a învederat instanţei că, prin adresa nr. 8443/20.03.2014, contestatorului i-au fost comunicate dispoziţia 210/18.03.2014 de numire a Comisiei de disciplină şi referatul nr. 6767/2014 întocmit de medicul şef, fiind convocat la cercetarea disciplinară pentru data de 26.03.2014.
Aceste documente au fost comunicate cu confirmare de primire atât la adresa Craiova, j, cât şi la adresa din Craiova, jud. Dolj. Urmare a neprezentării contestatorului la cercetarea disciplinară , intimata a întocmit procesul verbal nr. 9158/26.03.2014 şi apoi a emis dispoziţia nr. 274/02.04.2014 de desfacere a contractului individual de muncă.
Cu privire la cererea reconvenţională, a reiterat susţinerile din întâmpinare şi, în plus, a invocat dispoziţiile Deciziei nr. 271/2004 a Curţii Constituţionale.
A învederat instanţei că în perioada concediului fără plată , începând cu 01.03.2013, contestatorul, deşi avea obligaţia contractuală prevăzută de art 7 din OG 12/2008, s-a angajat cu contract pe durată nedeterminată la SC B. Cardiologie SRL Craiova, aşa cum rezultă din adeverinţa 49/12.03.2014.
Susţinerea intimatei este în sensul că intenţia contestatorului a fost de a nu se mai întoarce la Spitalul de Urgenţă Târgu Jiu, dovada fiind faptul că s-a angajat la cabinetul particular pe durată nedeterminată. Că este aşa, rezultă şi din cererea 4787/17.02.2014 prin care, cu puţin timp înainte de expirarea termenului, contestatorul a solicitat încetarea contractului individual de muncă din motive personale , fără a ţine cont de obligaţiile invocate de intimată .
A anexat cerere dispoziţia 147/26.02.2013, adresa 6767/06.03.2014, adresa 6768/06.03.2014, dispoziţia 210/18.03.2014, adresa 8443/20.03.2014, adresa 9158/26.03.2014, dispoziţia nr. 274 /02.04.2014, cererea contestatorului 7702/13.03.2014,adeverinţe, dispoziţia 663/2014.
La data de 26.11.2014, intimata a depus răspuns la interogatoriu şi fotocopie cerere nr 7702/13.03.2014, adeverinţa nr 49/12.03.2014.
La termenul de judecată din data 22.01.2015, contestatorul a învederat instanţei că renunţă la proba testimonială.
La 27.02.2015, intimata a depus la dosar adresa 6401/25.02.2015, prin care a arătat că venitul brut încasat de contestator reprezintă remuneraţia denumită salariu, obţinută de acesta pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă şi se compune din salariul de bază, sporurile permanente pentru condiţii de muncă şi eventuale diferenţe de salariu.
Contestatorul a depus la dosarul cauzei certificat de medic specialist eliberat în baza Ordinului Ministerului Sănătăţii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Între contestator în calitate de angajat ca medic rezident şi intimată, Spitalul Judeţean Târgu Jiu, în calitate de angajator, au fost stabilite raporturi de muncă pe durată nedeterminată, în baza contractului individual de munca nr. 127/01.10.2008 (fila 9).
Prin actul adiţional la contractul individual de muncă nr. 127/01.01.2008 ( fila 63 a dosarului) s-a stipulat, în temeiul prevederilor art. 7 alin 6 din OG 12/2008 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, obligaţia contestatorului de a lucra la unitatea sanitară publică cel puţin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidenţiat, în ipoteza contrară existând obligaţia salariatului de a suporta toate cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesionala, respectiv cheltuielile de personal pe perioada pregătirii în rezidenţiat, precum şi obligaţia de restituire a primei de instalare, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită.
Prin cererea înregistrată sub nr. 3115/05.02.2013 contestatorul a solicitat intimatei acordarea concediului fără plată pentru perioada 15.02.2013-14.02.2014, cerere care a fost aprobată de intimată. La expirarea concediului fără plată, contestatorul nu s-a mai prezentat la serviciu, aşa cum rezultă din referatul 6767/06.03.2014, motiv pentru care a fost convocat la cercetarea disciplinară prin adresa 8443/20.03.2014. Urmare a faptului că nu s-a prezentat la cercetarea disciplinară, intimata a întocmit proces verbal în acest sens (sub nr. 9158/26.03.2014) şi a dispus desfacerea contractului individual de muncă prin decizia 274/02.04.2014.
Instanţa mai reţine că la data de 17.02.2014 prin cererea nr. 4787, înainte de expirarea concediului fără plată, contestatorul a solicitat încetarea contractului individual de muncă, cerere care nu a fost aprobată de către intimată, motivat de faptul că există obligaţia contestatorului să respecte prevederile art. 18 alin 7 şi 8 din OG 18/2009 ( O.G. 12/2008) şi dispoziţiile art. 193 alin 2 din Legea 53/2003.
Observând înscrisurile depuse la dosar, instanţa constată că în cauză nu operează nulitatea absolută a deciziei, invocată de contestator în temeiul prevederilor art. 251 alin 1 Codul muncii. Astfel, intimata a făcut dovada comunicării convocatorului la cercetarea disciplinară prin adresa 8443/20.03.2014, a dispoziţiei 210/18.03.2014 şi a referatului 6767/2014, la ambele adrese , conform xerocopiilor plic şi avizelor de confirmare primire aflate la filele 105 – 109.
Pe fondul cauzei, instanţa va respinge contestaţia formulată ca neîntemeiată. Contestatorul solicită anularea deciziei 274/02.04.2014, motivat de faptul că intimata nu i-a asigurat un spaţiu de locuit în mod gratuit şi o primă de instalare conform art. 6 alin 6 din O.G.12/2008, deşi a solicitat acest lucru.
Instanţa reţine că, potrivit art. 6 alin 6 OG 12/2008 ,,după obţinerea titlului de specialist, autorităţile locale în colaborare cu unităţile sanitare vor acorda acestuia primă de instalare ca specialist, spaţii de locuit în folosinţă gratuită şi, după caz, spaţii destinate desfăşurării actului medical.”
Motivele desfacerii contractului individual de muncă al contestatorului în cauza de faţă au fost însă de ordin disciplinar, şi anume absenţele nemotivate de la serviciu. Or, faptul că unitatea angajatoare nu i-a asigurat un spaţiu de locuit contestatorului nu justifică lipsa acestuia de la serviciu.
Ca atare, măsura disciplinară luată de unitate este una temeinică şi legală , conformă cu dispoziţiile prevăzute la art. 247-252 din Codul muncii. Astfel, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară. În cauză fapta săvârşită de salariat este dovedită, este în legătură cu munca şi constă într-o acţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat clauze din contractul individual de muncă .
Instanţa reţine că intimata a parcurs procedura efectuării cercetări disciplinare prealabile, a fost convocat salariatul în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii. Datorită neprezentării salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute la alin. 2 din art 251 Codul muncii fără un motiv obiectiv, intimata a dispus sancţionarea salariatului, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile, fiind întocmit în acest sens procesul verbal nr. 9158/26.03.2014. Intimata a respectat întocmai şi prevederile art. 252 din Codul muncii, decizia de sancţionare cuprinzând toate menţiunile prevăzute imperativ de acest text de lege.
Motivarea contestatorului în sensul că intimata nu i-a asigurat un spaţiu de locuit în mod gratuit şi o primă de instalare conform art. 6 alin 6 din O.G.12/2008 nu poate constitui motiv de anulare a deciziei de încetare a contractului individual de muncă, contestatorul având posibilitatea de a solicita pe cale separată aceste drepturi.
Respingându-se cererea principală, vor fi respinse şi cererile accesorii, referitoare la reintegrarea pe postul deţinut anterior şi a plăţii unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate ,întrucât ele sunt în strânsă legătură cu soluţia dată capătului de cerere principal.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, instanţa reţine că potrivit art. 6 alin. 7 si art. 12 alin. 2 din OG 12/2008, dispoziţii reluate de art. 17 alin. 2 din OG 18/2009, care a abrogat OG 12/2008, rezidenţii încheie cu unitatea sanitară contracte individuale de muncă, pe durata determinată sau nedeterminată, de unde rezultă că pe durata contractului le sunt
aplicabile dispoziţiile de drept substanţial specifice jurisdicţiei muncii, care nu exclud, ci sunt complementare clasificării perioadei de rezidenţiat ca reprezentând o forma specifică de învăţământ postuniversitar, conform prevederilor art. 1 alin. 1 din OG 12/2008.
Caracterul specific al acestei forme de învăţământ se circumscrie încadrării relaţiilor de natură juridică născute între rezident şi unitatea spitalicească ca aparţinând categoriei raporturilor de muncă, potrivit contractului individual de munca nr. 127/01.10.2008 încheiat între părţi.
Restituirea acestei sume de către pârât ar echivala cu o încălcare a dreptului la o salarizare echitabila, care sa asigure lucrătorilor şi familiilor acestora un nivel de trai satisfăcător (garantat de art. 4 din Carta sociala a Consiliului Europei, semnata la Torino la 18.10.1961, referita expres in preambulul si art. 137 – fostul art. 117 – din Tratatul privind Uniunea Europeana), dar şi a dreptului la câştigarea existenţei prin muncă (art. 1 alin. 2 din Carta sociala revizuita) şi a dreptului la protecţia sănătăţii lucrătorilor (art. 11 din Carta socială revizuită).
Pe de altă parte, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 159 alin. l si 2 din Codul muncii, potrivit cărora salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar pentru munca prestată în baza contractului individual de munca, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Aşadar, drepturile salariale încasate de pârât în perioada rezidenţiatului, în baza contractului individual de munca nr. 127/01.102008 sunt pe deplin cuvenite pentru munca prestată în cadrul reclamantei în acest interval de timp.
Trebuie avută în vedere împrejurarea că plata salariului pentru perioada de rezidenţiat s-a realizat de către Spitalul Judeţean de Urgenţă, însa din fondurile puse la dispoziţie pentru medicii rezidenţi, de către Ministerul Sănătăţii.
Singura interpretare permisa, astfel încât clauza din actul adiţional să producă efecte juridice, este aceea că pârâtul care nu respectă obligaţia asumată trebuie să restituie cheltuielile efectuate cu pregătirea sa profesională, altele decât drepturile de natură salarială acordate în baza contractului individual de munca. În ipoteza contrară, care nu poate fi primită, obligarea paratului la restituirea drepturilor salariale încasate legal pe parcursul celor cinci ani de rezidenţiat ar echivala cu încălcarea dispoziţiilor legale la care s-a făcut referire.
Chiar reclamanta intimată prin adresa nr. 6401/25.02.2015 (fila 137) a menţionat că ,, venitul brut încasat de pârâtul contestator reprezintă remuneraţia denumită salariu obţinută de acesta pentru munca prestată, în baza contractului individual de muncă încheiat cu Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu”.
Din adeverinţa eliberată pârâtului sub nr. 36415/29.10.2014 ( fila 112) rezultă că pârâtul contestator a încasat numai salariu, nu şi alte drepturi băneşti . Intimata reclamantă nu a dovedit prin niciun mijloc de probă că a efectuat alte cheltuieli profesionale sau ocazionale cu pârâtul contestator, neexistând nicio dovadă sub acest aspect la dosarul cauzei .
În sensul celor prezentate mai sus este şi Decizia nr. 5/16.02.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiție pronunţată în dosarul 10/2014, instanţă care, admiţând recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa, a stabilit că “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (71) din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2008 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 179/2008, respectiv art. 18 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, aprobată prin Legea nr. 103/2012, cu completările ulterioare, prin raportare la art. 38 şi art. 159 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma cheltuieli de personal nu include salariile primite de medicul rezident pentru munca desfăşurată în perioada rezidenţiatului, iar drepturile salariale încasate nu pot fi restituite cu titlu de cheltuieli ocazionate de pregătirea profesională, în situaţia în care medicul rezident nu îşi respectă obligaţia asumată de a continua raporturile de muncă pentru o anumită perioadă cu spitalul în care a desfăşurat programul de rezidenţiat, chiar dacă o atare clauză ar fi prevăzută în actul adiţional la contractul individual de muncă, încheiat în condiţiile art. 196 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Decizia este obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 517 alin.(4) din Codul de procedură civilă.”
Raportat la considerentele expuse, instanţa va respinge atât contestaţia împotriva deciziei de sancţionare nr. 274/02.04.2014 emisă de intimatul Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu , cât şi cererea reconvenţională.
Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea şi considerentele prezentei.
