Societate cu răspundere limitată. Acţiune în anulare a hotărârii adunării generale a asociaţilor. Convocarea asociatului reclamant la adresa cunoscută de organul de administraţie al societăţii. Schimbarea adresei asociatului reclamant. Obligaţia asocia


Societate cu răspundere limitată. Acţiune în anulare a hotărârii adunării generale a asociaţilor. Convocarea asociatului reclamant la adresa cunoscută de organul de administraţie al societăţii. Schimbarea adresei asociatului reclamant. Obligaţia asociatului de a face cunoscută societăţii noua adresă. Consecinţe asupra convocatorului. Netemeinicia acţiunii în anulare a hotărârilor atacate. Neexercitarea de către pârâţi a căii de atac cu privire la dispoziţiile sentinţei prin care se respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor. Aplicarea principiului non reformatio in pejus

Legea nr. 31/1990: art. 117 alin. (4), art. 196, art. 132 alin. (2) şi alin. (5)

Din clauzele actului constitutiv rezultă că, în toate cazurile, convocarea asociaţilor la adunarea generală se face prin scrisoare recomandată. Pentru a da eficienţă acestui mod de convocare, este imperios necesară cunoaşterea de către societate şi organul administrativ a datelor reale de domiciliu, reşedinţă, sediu social sau reprezentanţă, după caz, a asociaţilor.
În considerarea dispoziţiilor art. 196 din Legea 31/1990 şi a clauzelor Actului constitutiv, Curtea apreciază că pentru determinarea datelor reale de identificare a domiciliului, reşedinţei, sediului social sau reprezentanţei, după caz, asociatului în vederea convocării sale prin scrisoare recomandată, se aplică cu titlu de reglementare complementară dispoziţiile art. 117 alin. (4) din aceeaşi lege, care pe de o parte permit convocarea prin scrisoare recomandată, iar pe de altă parte, impun asociatului în condiţiile în care Actul constitutiv prevede această formă de convocare, să comunice în scris societăţii noile date de localizare, dacă a intervenit o schimbare a acestora de la data încheierii Actului constitutiv sau, după caz, de la ultima actualizare a acestuia. Schimbarea adresei asociatului nu poate fi opusă societăţii dacă nu i-a fost comunicată de către asociat.
Cu toate acestea, reclamantul recurent nu a încunoştinţat în mod expres, şi în obiect, societatea al cărei asociat este, asupra schimbării datelor sale de domiciliu. Drept urmare, convocarea asociatului la domiciliul cunoscut societăţii, potrivit actului constitutiv, are caracter legal şi statutar.
Relativ la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor de rangul II şi III, în calitate de asociaţi ai pârâtei de rangul I, Curtea constată că într-adevăr, conform art. 132 alin. (5) din Legea 31/1990, cererea în anulare a hotărârii adunării generale se soluţionează în contradictoriu cu societatea, de unde rezultă că asociaţii care au luat parte la adoptarea hotărârii a cărei anulare se cere, nu au calitatea procesuală pasivă a societăţii din care fac parte. Însă, în condiţiile în care pârâtele nu au declarat recurs, instanţa de control judiciar nu poate statua asupra acestei probleme de drept, fără a aduce atingere aceluiaşi principiu al neagravării situaţiei reclamantului recurent în propria cale de atac, astfel că această excepţie urmează a fi respinsă ca inadmisibilă şi reţinută doar ca un mijloc de apărare în recurs. Sub această calificare, mijlocul de apărare invocat de cele două pârâte este întemeiat, având în vedere dispoziţiile legale mai sus arătate.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a civilă,
Decizia civilă nr. 299/R din 8 mai 2014, dr. M.B.

Prin sentinţa comercială nr. 1053/PI/14.06.2011 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 424/30/2011, s-au respins excepţiile şi s-a respins acţiunea formulată de reclamantul D.R. în contradictoriu cu pârâţii S.C. M.G.R. S.R.L., S.C. M.G. GMBH SRL şi SC M.T. LTD.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că deşi nu indică prevederile legale aplicabile, reclamantul se referă la încălcarea art. 117 din Legea nr. 31/1990 cu referire la modalitatea de convocare, respectiv faptul că a fost convocat la adresa din Timişoara, str. H. cu toate că în noiembrie 2010 şi-a schimbat domiciliul din Timişoara str. L., în Timişoara str. T., această din urmă adresă fiind cea corectă la care trebuia convocat. Atât pentru convocarea AGEA din 11 ianuarie 2011 cât şi pentru cea din 14.02.2011 reclamantul a fost notificat şi convocat la adresa din Timişoara str. H., adresă care apare şi în actul constitutiv al societăţii. Nu a putut fi reţinută motivarea reclamantului în sensul că a notificat societatea cu privire la această schimbare de adresă, deşi cartea de identitate a fost emisă la 03.12.2010 cu adresa din Timişoara str. T., adresă la care a fost convocat pentru AGA din martie 2011, nu rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei că reclamantul ar fi încunoştinţat societatea despre această schimbare, astfel încât pentru adunările AGA din ianuarie şi februarie 2011 să fi fost convocat în mod corect. Din rezoluţia ORC nr. 19/03.01.2011 nu rezultă modificarea domiciliului reclamantului ci înscrierea în registrul comerţului a unei menţiuni privind modificarea actului constitutiv, ceea ce nu echivalează cu o comunicare în scris în înţelesul art. 117 pct. 4 din Legea 31/1990.
Fiind legal notificat/convocat pentru adunările AGA din ianuarie şi februarie 2011 cererea reclamantului de a se constata nulitatea sau anularea hotărârilor nr.1/11.01.2011, respectiv nr.2/14.02.2011 este neîntemeiată pentru cele expuse.
Pe fondul litigiului, s-a constatat că hotărârile astfel adoptate s-au făcut în limite legale şi în concordanţă cu actul constitutiv al societăţii, încheierea actului adiţional la contractul de credit din data de 04.01.2002 şi a contractului de ipotecă nereprezentând o majorare sau micşorare a ipotecii înscrisă în CF până la concurenţa sumei de 1.500.000 euro, operaţiunea fiind necesară pentru garantarea liniei de credit.
S-au vor respins excepţiile invocate, atât reclamantul cât şi pârâtele având calitate procesuală activă, respectiv pasivă, având calitate de asociaţi iar interesul juridic manifestat de reclamant este tocmai acela de a uza de dreptul şi prerogativele conferite de lege şi de această calitate de asociat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul D.R., solicitând admiterea acestuia în sensul schimbării în totalitate a sentinţei apelate, cu consecinţa admiterii acţiunii precizate în sensul constatării nulităţii absolute (în subsidiar anularea= Hotărârilor Adunării Generale a Asociaţilor S.C. M.G.R. S.R.L., nr. 1 din 11.01.2011 şi nr. 2/14.02.2011.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtele intimate S.C. M.G.R. S.R.L., S.C. M.G. GMBH SRL şi SC M.T. LTD, invocă excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantului şi lipsa calităţii procesuale pasive a asociaţilor S.C. M.G. GMBH SRL şi SC M.T. LTD, arătând faptul că apelantul însuşi susţine că nu mai este asociatul societăţii. La termenul din 29.03.2011, apelantul D.R. a ridicat în faţa instanţei investită cu soluţionarea dosarului cu nr. 9123/30/2010 având ca obiect excluderea asociatului din societate, excepţia lipsei de interes susţinând că nu mai are calitatea de asociat al societăţii şi invocând în apărarea sa Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor S.C. M.G.R. S.R.L. nr. 3/245.03.2010, hotărâre care, după cum susţine recurentul, ţine loc de contract de cesiune a părţilor sociale pe care el le deţine în favoarea asociaţilor austrieci.
La data de 26.04.2011 instanţa a admis excepţia lipsei de interes ridicată de D.R., constatând, deci, că acesta nu are calitatea de asociat al SC M.G.R. SRL.
Cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive a SC M.G. şi M.T. Ltd., intimaţii arată că, potrivit art.132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, cererea de anulare a unei hotărâri AGA se va soluţiona în contradictoriu cu societatea.
Arată că apelantul nu a indicat în mod corect temeiul de drept al acţiunii sale, menţionarea întregii Legi nr. 31/1990 nu satisface cerinţele legale are art. 112 C. pr. civ.
În al doilea rând, intimaţii invocă excepţia lipsei de interes a acţiunii.
Astfel, Legea nr. 31/1990 nu prevede necesitatea unei hotărâri AGA pentru prelungirea unei linii de credit şi modificarea ipotecii, iar potrivit art. 21 din Actul constitutiv adunarea generală hotărăște numai cu privire la contractarea de împrumuturi şi acordarea de garanţii pentru aceste împrumuturi, nefiind deci necesară o hotărâre AGA pentru prelungirea unei linii de credit şi modificarea unei garanţii.
Curtea, cu referire la excepţiile ridicate de pârâţii intimaţi prin întâmpinare, constată că aceste excepţii sunt apărări aduse împotriva recursului declarat de către reclamant, deoarece aceiaşi pârâţi nu au declarat recurs în cauză pentru a fi valorificate aceste critici pe cale principală în mod automat, motiv pentru care urmează a fi examinate în cadrul considerentelor privind întâmpinarea pârâţilor.
Examinând recursul declarat de către reclamant prin prisma motivelor invocate în fapt şi în drept, inclusiv a dispoziţiilor art. 3041 C. pr. civ., respectiv a întâmpinării formulate de către intimaţi, Curtea constată că recursul este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Aşa cum precizează reclamantul recurent în cererea sa de recurs, motivele de nulitate ale hotărârilor AGA ce fac obiectul acţiunii introductive de primă instanţă, sunt neconvocarea în scris la domiciliul real al reclamantului pentru participarea la cele două adunări generale, ceea ce a condus la îngrădirea drepturilor sale referitoare la participarea la dezbateri şi exercitarea dreptului de vot. Tot ca motiv de anulare de hotărârilor, recurentul reclamant mai invocă faptul că prin aceste hotărâri societatea pârâtă a fost supusă unei îndatorări excesive prin angajarea unui credit bancar.
Potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, hotărârea adunării generale contrară legii sau actului constitutiv, pot fi atacate în justiţie în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial a României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii/asociaţii care nu au luat parte la adunarea generală. Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil iar cererea poate fi formulată şi de orice persoană interesată.
Reclamantul recurent a fost asociat a pârâtei S.C. M.G.R. S.R.L. până la data rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei comerciale nr. 259/PI/LP/10.05.2012 pronunţată de Tribunalul Timiş – Secţia a II-a Civilă –, în dosar nr. 2588/30/2011*, prin decizia nr. 119/21.01.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia a II-a Civilă.
Motivul anulării hotărârilor adunării generale vizează nulitatea absolută a acestora întemeiată pe convocarea reclamantului recurent la o altă adresă decât cea reală.
În ceea ce priveşte anularea aceloraşi hotărâri pentru motivul angajării societăţii pârâte de rangul I într-un credit bancar împovărător pentru societate, Curtea relevă că în absenţa unei sancţiuni prevăzute în actul constitutiv cu acest titlu şi/sau în dispoziţiile Legii nr. 31/1990 care reglementează statul organic al acestei pârâte, nu este incidentă nulitatea absolută ci una relativă în măsura în care se constată vătămarea drepturilor reclamantului.
Din examenul hotărârilor AGA nr.1/11.01.2011 şi nr. 2/14.02.2011, Curtea reţine că obiectul ordinii de zi l-a constituit în esenţă adoptarea unor decizii referitoare prelungirea unui credit de 750.000 euro contractat de societate de la UniCredit Ţiriac Banc SA, respectiv prelungirea creditului de 750.000 euro contractat la aceeaşi bancă, cu alocarea unei garanţii corporative de către asociatul S.C. M.G. GMBH SRL, instituirea unui drept de ipotecă de către societate, încheierea unor poliţe de asigurare a imobilului ipotecat şi cesionarea în favoarea băncii a drepturilor rezultate din poliţa de asigurare, instituirea unei garanţii reale mobiliare asupra conturilor şi subconturilor societăţii aflate sau care se vor afla în evidenţele băncii şi cesiunea generală a creanţelor societăţii în favoarea băncii creditoare, cu înscriere la Arhiva Naţională Electronică de Garanţii Mobiliare.
În privinţa convocării asociaţilor la adunarea generală, Curtea reţine că potrivit art. 21 din Actul constitutiv, prima convocare a adunării generale se face prin scrisoare recomandată cu cel puţin 20 de zile înainte de ziua şedinţei. Dacă nu a avut loc întrunirea statutară a adunării, va avea loc a doua convocare, tot cu scrisoare recomandată, care va purta ştampila de expediere cu cel puţin 20 de zile înainte de data întrunirii. Art. 23 din acelaşi Act constitutiv, statuează că adunarea generală se va convoca cel puţin o dată pe an, asociaţii fiind convocaţi prin scrisoare recomandată.
Din aceste prevederi ale Actului constitutiv rezultă că în toate cazurile, convocarea asociaţilor la adunarea generală se face prin scrisoare recomandată.
Consecinţa acestor prevederi este aceea a cunoaşterii de către societate şi organul administrativ, a datelor reale de domiciliu, reşedinţă, sediu social sau reprezentanţă, după caz, a asociaţilor.
În considerarea dispoziţiilor art. 196 din Legea nr. 31/1990 şi a clauzelor Actului constitutiv, Curtea apreciază că pentru determinarea datelor reale de identificare a domiciliului, reşedinţei, sediului social sau reprezentanţei, după caz, asociatului în vederea convocării sale prin scrisoare recomandată, se aplică cu titlu de reglementare complementare dispoziţiile art. 117 alin. (4) din aceeaşi lege, care pe de o parte permit convocarea prin scrisoare recomandată, iar pe de altă parte, impun asociatului în condiţiile în care Actul constitutiv prevede această formă de convocare, să comunice în scris societăţii noile date de localizare, dacă a intervenit o schimbare a acestora de la data încheierii Actului constitutiv sau, după caz, de la ultima actualizare a acestuia. Schimbarea adresei asociatului nu poate fi opusă societăţii dacă nu i-a fost comunicată de către asociat.
Potrivit Actului constitutiv actualizat al pârâtei S.C. M.G.R. S.R.L. şi semnat de reclamant la data de 25.03.2010, domiciliul reclamantului asociat este indicat în Timişoara, str. H. Acest Act constitutiv actualizat a fost eliberat ulterior şi de către ONRC- ORC de pe lângă Tribunalul Timiş la data de 09.02.2011, aşa cum rezultă din aplicarea impresiunii ştampilei pe acest act aflat la fila 53 dosar tribunal.
Prin urmare, reclamantul a fost convocat pentru adunarea generală din data de 11.01.2011, potrivit datelor de domiciliu ale acestuia, astfel cum rezultă acestea din Actul constitutiv mai sus arătat (filele 105 şi 106 dosar tribunal). De asemenea, pentru adunarea generală din 14.02.2011, reclamantul a fost convocat la aceeaşi adresă cunoscută societăţii (filele 102 şi 103 dosar tribunal).
Este real că reclamantul asociat şi-a schimbat domiciliul în Timişoara, str. T., la care pretinde că ar fi fost necesar şi statutar să fie convocat cu scrisoare recomandată, la data de 03.12.2010, astfel cum rezultă din cartea sa de identitate (fila 138 dosar tribunal). De asemenea, reclamantul a solicitat şi menţionarea în registrul comerţului a noii sale adrese, menţiune încuviinţată prin Rezoluţia nr. 19 din 03.01.2011 aşa cum o atestă Certificatul de înregistrare menţiuni emis de ORC de pe lângă Tribunalul Timiş.
Cu toate acestea, reclamantul recurent nu a încunoştinţat în mod expres, şi în obiect, societatea al cărei asociat este, asupra schimbării datelor sale de domiciliu.
Această modificare este adusă la cunoştinţa societăţii doar ulterior, la data de 07.03.2011, aşa cum rezultă din înscrisul adresat de către reclamant societăţii pârâte, în care îşi dezvăluie domiciliul în Timişoara, str. T. (a se vedea filele 135, 136 dosar tribunal).
Notificarea efectuată către Biroul Executorului Judecătoresc M.D. din 03.02.2011 prin care reclamantul îşi indică domiciliul pe str. T., în mod imperfect la nr. 1/10 nu poate fi reţinută ca relevantă pentru convocarea adunării din luna februarie 2011, deoarece nu este adresară societăţii ci executorului judecătoresc. Tot astfel, faptul că pentru o altă adunare generală din martie 2011, reclamantul ar fi fost convocat de data aceasta pe str. T., nu prezintă temei pentru a prezuma că şi pentru convocarea anterioarelor adunări generale societatea cunoştea schimbarea de domiciliu a reclamantului. Aşa cum s-a arătat deja, o atare modificare a domiciliului este adusă la cunoştinţa societăţii în mod neechivoc, abia la data de 07.03.2011.
În consecinţă, Curtea constată că în mod judicios a stabilit prima instanţă că nu este incidentă sancţiunea nulităţii absolute a celor două hotărâri AGA, pentru motivul nelegalei convocări a reclamantului, deoarece aşa cum a arătat şi Curtea, a avut loc convocarea statutară a acestui reclamant pentru ambele adunări, la domiciliul cunoscut societăţii, prin scrisoare recomandată.
În ceea ce priveşte motivul nulităţii aceloraşi hotărâri, pe temeiul aprobării unui credit împovărător pentru societate, Curtea reţine mai întâi că nici Actul constitutiv nici Legea nr. 31/1990 nu prevede sancţiunea nulităţii absolute sau a nulităţii relative pentru simplul fapt al adoptării acestor decizii. Pentru a nu aduce atingere efectului neagravării situaţiei în propria cale de atac, Curtea va respinge şi această critică ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte apărarea adusă de către pârâtă prin întâmpinare, apărare calificată de către Curte ca fiind mijloace autonome exercitate de pârâte în vederea respingerii recursului reclamantului, sub titlul excepţiilor invocate în această întâmpinare, excepţii care au fost ridicate şi în faţa primei instanţe în totalitate, şi respinge de instanţa de fond, Curtea, în absenţa unei căi de atac exercitate de către aceste părţi, constată că mijloacele de apărare ale pârâtelor intimate sunt neîntemeiate în parte, respectiv inadmisibile pe de altă parte.
Sunt neîntemeiate excepţiile privind lipsa calităţii procesuale active a recurentului reclamant şi cea a lipsei de interes a acestuia în a promova acţiunea în anulare. Curtea relevă că în raport de caracterul nulităţii absolute invocate pentru anularea celor două hotărâri AGA, reclamantul recurent are deplină calitate procesuală activă, deoarece însăşi dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 rezervă această acţiune oricărei persoane interesate, dacă nulitatea invocată este de ordin absolut.
De asemenea, nici excepţia lipsei de interes nu este întemeiată, întrucât reclamantul recurent a deţinut calitatea de asociat al societăţii pârâte de rangul I până la pronunţarea deciziei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 21.01.2014, când a rămas irevocabilă constatarea încetării calităţii de asociat a reclamantului, ceea ce semnifică faptul că în privinţa hotărârilor adoptate în lunile ianuarie şi februarie 2011, acelaşi reclamant avea posibilitatea să manifeste interes în a obţine ineficacitatea celor două hotărâri.
Relativ la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor de rangul II şi III, în calitate de asociaţi ai pârâtei de rangul I, Curtea constată că într-adevăr, conform art. 132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, cererea de anulare a hotărârii adunării generale se soluţionează în contradictoriu cu societatea, de unde rezultă că asociaţii care au luat parte la adoptarea hotărârii a cărei anulare se cere, nu au calitatea procesuală pasivă a societăţii din care fac parte. Însă, în condiţiile în care pârâtele nu au declarat recurs, instanţa de control judiciar nu poate statua asupra acestei probleme de drept, fără a aduce atingere aceluiaşi principiu al neagravării situaţiei reclamantului recurent în propria cale de atac, astfel că această excepţie urmează a fi respinsă ca inadmisibilă şi reţinută doar ca un mijloc de apărare în recurs. Sub această calificare, mijlocul de apărare invocat de cele două pârâte este întemeiat, având în vedere dispoziţiile legale mai sus arătate.