Tardivitate apel. Repunere în termen. Condiţii


Tardivitate apel. Repunere în termen. Condiţii

-Codul de procedură civilă din 1865 – art. 103

Împiedicarea efectuării în termen a unui act procedural avută în vedere de dispoziţiile art. 103 Cod procedură civilă presupune intervenţia unei cauze mai presus de voinţa părţii şi exclude culpa acesteia în efectuarea actului.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă,
Decizia civilă nr. 1626 din 20 noiembrie 2013, F.Ş.

Prin sentinţa civilă nr. 149/19.01.2012 pronunţată de Judecătoria Reşiţa în dosarul nr. 2401/290/2010 a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul K.I. împotriva pârâţilor N.I. şi N.E.
În consecinţă, a fost stabilită linia de hotar între proprietăţile părţilor şi au fost respinse cererile în revendicare şi desfiinţare lucrări formulate de reclamant.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul.
Prin încheierea de şedinţă din 21.11.2012 dată în dosarul 2401/290/2010, Tribunalul Caraş-Severin a admis cererea de repunere în termenul de declarare a apelului, iar prin decizia civilă nr. 143/12.08.2013, apelul a fost admis cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei în sensul modificării liniei de hotar stabilită în primă instanţă şi al obligării pârâţilor la desfiinţarea gardului construit pe terenul reclamantului.
Pentru a dispune repunerea în termen, instanţa a avut în vedere că reclamantul, fiind cetăţean german, locuind şi lucrând în Germania, şi-a ales domiciliul procedural la cabinetul avocatului N. din localitatea Reşiţa.
Sentinţa instanţei de fond a fost comunicată pe data de 3.04.2012 la numitul K.I., cu domiciliul în localitatea Reşiţa, cabinetul avocatului N., Bd. A., bl. 2, jud. Caraş-Severin. Comunicarea s-a făcut prin afişare, consemnându-se de agentul procedural că nici o persoană nu a fost găsită la domiciliu.
Conform dispoziţiilor art. 91, art. 92, art. 93 Cod procedură civilă, înmânarea hotărârii trebuia făcută persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei. Cabinetul avocatului N. fiind o persoană juridică, comunicarea nu se putea face prin afişare decât dacă se constata lipsa oricărei persoane la sediul acesteia, iar în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea lor se face la acea persoană.
Deoarece în cuprinsul procesului-verbal de comunicare s-a indicat din greşeală numele apelantului reclamant K.I. în loc de cabinetul avocatului N., comunicarea s-a făcut greşit, astfel că avocatul nu a avut cunoştinţă de comunicare, aflându-se astfel în imposibilitate de a formula calea de atac prevăzută de lege împotriva sentinţei.
Conform contractului de asistenţă juridică, cabinetul avocatului N. avea obligaţia de a formula toate cererile şi căile de atac în prezentul proces.
Deoarece, independent de voinţa sa, hotărârea nu a fost adusă la cunoştinţa cabinetul avocatului N., acesta nu a formulat calea de atac la care s-a obligat faţă de apelantul reclamant prin contractul de asistenţă juridică în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de lege (art. 284 Cod procedură civilă).
Conform înscrisului depus la dosar, apelantul reclamant a luat la cunoştinţă de hotărâre după sosirea sa în România, deci după data de 14.05.2012, când a obţinut un concediu de odihnă, deplasându-se în România.
Pe data de 25.05.2012 a solicitat instanţei de fond comunicarea hotărârii, hotărârea s-a comunicat pe data de 25.05.2012, iar apelul a fost înregistrat la data de 28.05.2012 la instanţa de fond.
Potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (1) şi (2) Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa; în acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării.
Având în vedere că apelantul reclamant a făcut dovada că este cetăţean străin, că locuieşte şi lucrează în străinătate, că şi-a ales domiciliul procedural la cabinetul avocatului N. care, conform contractului de asistenţă juridică, avea obligaţia de a formula calea de atac, că nu a avut cunoştinţă de hotărâre, independent de voinţa sa, fiind împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa să formuleze calea de atac prevăzută de lege împotriva sentinţei instanţei de fond, şi că în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării a formulat calea de atac împotriva sentinţei instanţei de fond, instanţa, faţă de dispoziţiile art. 103 Cod procedură civilă, a admis cererea formulată de apelantul reclamant K.I., şi l-a repus în termenul de apel.
În ceea ce priveşte fondul, instanţa a apreciat că linia de hotar corectă este cea stabilită prin raportul de contraexpertiză efectuat în cauză, iar gardul ridicat de pârâţi se află pe terenul reclamatului.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termen pârâţii care au criticat-o pentru nelegalitate, solicitând în principal, modificarea ei în sensul respingerii ca tardiv a apelului sau, în subsidiar, modificarea ei, anularea expertizei topografice efectuate în recurs şi respingerea apelului, fie casarea ei cu trimitere pentru efectuarea unei noi expertize.
În motivare au invocat greşita repunere a reclamantului în termenul de apel, câtă vreme sentinţa a fost legal comunicată, prin afişare la biroul avocatului ales, în mod nelegal fiind reţinută incidenţa dispoziţiile art. 103 Cod procedură civilă.
Pe fond, au invocat nelegalitatea stabilirii liniei de hotar prin raportul de expertiză întocmit în apel.
În drept, au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi în baza art. 306 alin. (2) Cod procedură civilă, faţă de dispoziţiile art. 299 şi urm. Cod procedură civilă, văzând şi normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 284 alin. (1) Cod procedură civilă, termenul de apel este de 15 zile, dacă legea nu prevede altfel, iar art. 103 alin. (1) Cod procedură civilă sancţionează cu decăderea depăşirea termenului legal.
Legea (art. 103 Cod procedură civilă) permite repunerea în termen când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei să efectueze în termen actul procedural, în speţă, să conteste pe calea apelului hotărârea primei instanţe.
În cauză, hotărârea primei instanţe a fost comunicată reclamantului la domiciliul procedural ales de acesta (respectiv la cabinetul apărătorului său), la 03.04.2012.
Contrar celor reţinute de instanţa de apel, comunicarea sentinţei a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente; câtă vreme reclamantul nu a indicat o persoană anume însărcinată cu primirea actelor de procedură şi, conform constatărilor agentului procedural, nici o persoană nu a fost găsită la cabinetul avocaţial, comunicarea prin afişare a fost realizată în concordanţă cu dispoziţiile art. 92 alin. (4), art. 921, art. 93 Cod procedură civilă.
Reclamantul a declarat recurs (calificat ca fiind apel de instanţă) la 28.05.2012, la aceeaşi dată formulând şi cererea de repunere în termenul de recurs (apel).
Conform celor mai sus-arătate, repunerea în termen presupune intervenţia unei cauze mai presus de voinţa părţii, cauză care se constituie într-o împiedicare a efectuării în termen a actului procedural.
Or, în cauză, nici alegerea apărătorului, nici a domiciliului la cabinetul acestuia, nici afişarea sentinţei la cabinet (cu respectarea dispoziţiilor legale), nici calitatea de cetăţean german sau cea de angajat în Germania a reclamantului şi nici perioada în care acesta a avut concediu de odihnă nu se constituie separat sau coroborat în cauze de împiedicare în sensul normei menţionate.
Toate aceste aspecte sunt rezultatul voinţei reclamantului, voinţă peste care nu s-a suprapus vreun eveniment de natură a o afecta în sensul celor invocate de acesta.
În consecinţă, în mod nelegal a dispus tribunalul repunerea reclamantului în termen, apelul declarat de acesta fiind tardiv faţă de dispoziţiile art. 103 alin. (1) Cod procedură civilă raportat la art. 284 alin. (1) Cod procedură civilă.
Pentru acest considerente ce fac inutilă examinarea celorlalte critici ale recurenţilor, instanţa a admis recursul declarat de pârâţi, a modificat decizia şi încheierea recurate şi, în rejudecare a respins ca tardiv apelul declarat de reclamantul K.I.