Prin sentinţa nr. 366 din 23 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Olt Secţia a-II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 4459/104/2011, în baza art. 107 alin. 1 lit. B din Legea 85/2006, s-a admis cererea administratorului judiciar RDP GRUP IPURL Craiova, s-a dispus trecerea în faliment a debitoarei SC O SA Balş şi dizolvarea societăţii şi ridicarea dreptului de administrare, fiind numit lichidator judiciar pe RDP G IPURL cu atribuţiile prev. de art. 25 din Legea nr.85/2006 şi onorariul conform art. 4 din Legea 85/2006.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 102 (3) din lege, faptul că nu a fost confirmat planul de reorganizare, iar prin sentinţa nr. 54/27.01.2014 pronunţată în dosarul 4459/104/2011/a5, s-a respins contestaţia formulata de contestatorii IDM şi SM împotriva hotărârii adunării creditorilor din data de 17.01.2014, prin care s-a aprobat trecerea debitoarei SC O SA la procedura de faliment, sentinţă rămasă irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat conform deciziei nr.266/15.05.2014 pronunţata de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. 445/104/2011/a5, totodată, în ceea ce priveşte proiectul de fuziune prin absorbţie depus in data de 23.06.2014 la dosar din care rezulta ca absorbţia se realizează prin transmiterea universală a patrimoniului SC O SA către SC TCA SRL, această măsură nu a fost confirmată printr-o hotărâre a adunării creditorilor din dosarul de faliment.
În ceea ce priveşte cererea de înlocuire a administratorului judiciar RDP G IPURL , formulata de creditorul SM, instanţa a procedat la înregistrarea acesteia în dosarul asociat nr.4451/104/2011/a7, stabilind termen la data de 15.09.2014.
Împotriva sentinţei a declarat apel SM, administrator special şi creditor al debitoarei SC O SA, în nume propriu şi pentru debitoarea SC O SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivare a arătat că la termenul din 23.06.2014 a depus spre analiză şi observare un proiect de fuziune al debitoarei, prin absorbţie, făcând dovada înregistrării la ORC Olt, ce atestă posibilitatea certă ca societatea absorbantă să achite deîndată atât pasivul debitoarei SC O SA cât şi creanţele născute în timpul perioadei de observaţie. Prin sentinţa apelată judecătorul sindic a reţinut că „această măsură nu a fost confirmată printr-o hotărâre a Adunării creditorilor din dosarul de faliment”.
Consideră că judecătorul sindic era ţinut să dispună administratorului judiciar convocarea Adunării creditorilor pentru a analiza propunerea de fuziune.
Arată că judecătorul sindic ar fi trebuit să observe că administratorul judiciar era singurul care putea proceda la convocarea Adunării creditorilor, dată fiind poziţia creditorului SM de creditor minoritar, cu o creanţă sub limita cerută de lege.
Un alt motiv se referă la faptul că pronunţarea instanţei de fond asupra trecerii la faliment, era condiţionată de soluţionarea în prealabil a cererii de înlocuire a administratorului judiciar, cerere pe care a formulat-o în şedinţa de judecată. Dosarul asociat nr. 4459/104/2011/a7 format ulterior pronunţării sentinţei apelate şi deci dispunerii deschiderii falimentului, cu numirea corelativă a lichidatorului provizoriu, a lăsat fără obiect cauza ce formează obiectul dosarului asociat.
Lipsită de temei legal este susţinerea judecătorului sindic care şi-a însuşit punctul de vedere al administratorului judiciar ce consideră că o continuare a perioadei de observaţie ar fi condus la majorarea pasivului debitoarei.
Totodată, solicită ca instanţa să constate că supunerea spre analiza creditorilor a planului de fuziune, era un demers în deplin consens cu interesul creditorilor şi cu scopul procedurii insolvenţei, societatea absorbantă urmând ca imediat ce administratorul judiciar ar fi depus situaţia pasivului calculat la zi al debitoarei, să procedeze la plata acestuia.
A solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii recurate, urmând a se dispune continuarea procedurii de observaţie a debitoarei pentru convocarea de către administratorul judiciar a Adunării creditorilor în vederea analizei planului de fuziune.
În drept au fost invocate disp. art. 8 alin. 1 coroborat cu art. 12 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
La dispoziţia instanţei s-a timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru.
Intimatul lichidator RDP G IPURL pentru debitoarea SC O SA, a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, arată că instanţa de fond a aplicat corect disp. art. 102 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 şi a dispus trecerea la faliment, reţinând că nu a fost confirmat un plan de reorganizare, că a fost soluţionată irevocabil contestaţia apelantului împotriva hotărârii adunării creditorilor prin care a fost infirmat planul de reorganizare astfel că se impunea trecerea de îndată la faliment. Neconfirmarea niciunui plan şi împlinirea termenului prevăzut de disp. art. 94 din Legea nr. 85/2006 au fost cumulativ întrunite, astfel că instanţa de fond în mod just a pronunţat trecerea debitoarei la faliment, în condiţiile art. 107 alin 1 lit. B din Legea nr. 85/2006.
Nu pot fi primite susţinerile recurentului în sensul că judecătorul sindic era ţinut să dispună administratorului judiciar să convoace adunarea creditorilor pentru a se discuta planul de fuziune prin absorbţie, eventuala fuziune fiind o problemă de oportunitate şi nicidecum de legalitate. Faptul că neîntrunirea condiţiilor pentru convocarea adunării creditorilor, de către recurent, nu este în măsură să justifice intervenţia judecătorului sindic, în condiţiile în care legiuitorul a prevăzut expres o anumită condiţie a valorii creanţei deţinute de creditorii care pot convoca adunarea creditorilor în ideea justificării unui interes colectiv. Apelantul creditor avea posibilitatea legală de a mobiliza şi alţi creditori în demersul său de convocare a Adunării creditorilor pentru discutarea proiectului de fuziune, în aşa fel încât să fie îndeplinită condiţia valorii minime de 30% din totalul creanţelor deţinute de către creditorii care pot convoca adunarea.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, respectiv că pronunţarea instanţei de fond asupra trecerii la faliment era condiţionată de soluţionarea în prealabil a cererii de înlocuire a administratorului judiciar, a arătat că, pe de o parte nu există nicio dispoziţie legală care să prevadă această obligaţie, existând pe de o parte, potrivit dispoziţiilor art.102 alin.3 din Legea nr.85/2006 obligaţia ca judecătorul sindic, constatând că sunt îndeplinite condiţiile legale, să pronunţe de îndată, trecerea la procedura de faliment.
În ceea ce priveşte ultimul motiv de recurs, încercarea de fuziune între debitoare şi o societate terţă în această fază a procedurii, nu este în interesul creditorilor, ci dimpotrivă, constituie o încercare de fraudare a intereselor acestora în condiţiile în care creditorii debitoarei au hotărât anterior, respingerea singurului plan de reorganizare propus şi trecerea la procedura de faliment.
Totodată, susţine că recurentul invocă un proiect de fuziune care este lovit de nulitate absolută în condiţiile art.46 din Legea nr.85/2006.
Prin Încheierea de şedinţă din 23.10.2014 Curtea a calificat calea de atac formulată ca fiind recurs.
Analizând sentinţa prin prisma motivelor invocate Curtea a reţinut următoarele:
Recurentul nu indică temeiul juridic al recursului, dar motivele de fapt invocate respectiv: judecătorul sindic era ţinut să dispună administratorului judiciar convocarea Adunării creditorilor pentru a analiza propunerea de fuziune; pronunţarea sentinţei de trecere la faliment era condiţionată de soluţionarea în prealabil a cererii de înlocuire a administratorului judiciar; judecătorul sindic şi-a însuşit punctul de vedere al administratorului judiciar care consideră că o continuare a perioadei de observaţie ar fi condus la majorarea pasivului debitoarei, pot fi încadrate la motivul prevăzut de art. 304 pct.9 C.proc.civ. urmând a fi analizate prin raportare la acesta.
Conform disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate: …9. când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
O hotărâre este lipsită de temei legal atunci când, din modul cum este redactată, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, lipsa de temei legal netrebuind a fi însă confundată cu violarea legii sau nemotivarea. Lipsa de bază legală a hotărârii înseamnă absenţa unei norme juridice care să poată constitui premisa majoră a silogismului judiciar faţă de soluţia dată. Cu alte cuvinte, pentru ca această susţinere să fie întemeiată trebuie a se constata, pe de o parte, că hotărârea nu este motivată în drept ( dacă ea este motivată, dar greşit, atunci viciul constă în violarea legii, cu nuanţele ei – greşita interpretare sau aplicare a legii) iar pe de altă parte, că nu există în legislaţia în vigoare o normă juridică aplicabilă ca premisă majoră pentru concluzia la care s-a ajuns în cauză.
În ceea ce priveşte încălcarea sau aplicarea greşită a legii, adică nesocotirea de regulă a unei norme de drept substanţial ori interpretarea eronată a normei juridice aplicabile, pot exista două ipoteze:a) Pentru a fi în prezenţa primei ipoteze trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii: legea pretins încălcată să existe şi să fie în vigoare la momentul judecăţii; să existe o contradicţie între considerentele şi dispozitivul hotărârii; viciul să se afle în dispozitivul hotărârii, care contravine exigenţelor legii stabilite corect în considerente. b) Pentru a fi în prezenţa celei de-a doua ipoteze, trebuie ca instanţa, recurgând la textele de lege aplicabile litigiului, să le fi dat o greşită interpretare sau faptele reţinute să fi fost greşit calificate, în raport cu exigenţele textelor de lege.
În cauză, Curtea a constatat că – contrar susţinerilor recurentului – în mod corect judecătorul sindic a reţinut îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 102 (3) din Legea nr. 85/2006 M conform căruia: dacă nici un plan nu este confirmat şi termenul pentru propunerea unui plan, în condiţiile art. 94, a expirat, judecătorul sindic va dispune începerea de îndată a procedurii falimentului, în condiţiile art. 107 şi următoarele. Planul de reorganizare, depus de debitor prin administratorul special, nu a fost aprobat de creditori şi deci nu a fost confirmat în condiţiile legii, iar contestaţia numiţilor IDM şi SM împotriva hotărârii Adunării creditorilor din 17.01.2014 prin care s-a aprobat trecerea la faliment a fost respinsă prin Decizia nr. 266/15.05.2014 a Curţii de Apel Craiova.
Conform disp. art. 95 alin 6 lit. D din Legea nr. 85/2006 M, planul de reorganizare va specifica măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare, cum ar fi: … D. fuziunea debitorului, în condiţiile legii.
În cauză, în şedinţa din data de 23.06.2014 recurentul a depus proiectul unui plan de fuziune şi a solicitat punerea acestuia în dezbaterea Adunării creditorilor. În mod corect judecătorul sindic a reţinut că solicitarea este neîntemeiată, fiind lipsită de temei legal, o eventuală fuziune neputând fi pusă în discuţie decât dacă este conţinută în planul de reorganizare, întocmit şi depus în condiţiile legii, şi numai odată cu dezbaterea acestuia. Or în cauză un astfel de plan fusese dezbătut anterior de către creditori, fiind respins, astfel că reluarea dezbaterilor asupra unui proiect de fuziune – distinct de planul de reorganizare şi depus cu depăşirea termenului prevăzut de art. 94 din Legea nr. 85/2006 M – nu poate fi impusă creditorilor. În raport de aceste considerente cererea de obligare a administratorului judiciar să convoace Adunarea creditorilor pentru dezbaterea proiectului de fuziune a fost apreciată ca neîntemeiată şi în mod corect nu a fost admisă de judecătorul sindic.
Susţinerea recurentului privind condiţionarea trecerii la faliment de soluţionarea prealabilă a cererii de înlocuire a administratorului judiciar a fost considerată neîntemeiată, neexistând vreo dispoziţie legală în acest sens, ci dimpotrivă art. 102 alin 3 impune judecătorului sindic să dispună începerea de îndată a procedurii falimentului, în condiţiile art. 107 şi următoarele din Legea nr. 85/2006 M. Nu a fost reţinută susţinerea recurentului în sensul că prin trecerea la faliment dosarul având ca obiect înlocuirea administratorului judiciar ar rămâne fără obiect atât timp cât prin hotărârea de trecere la faliment s-a schimbat doar calitatea sa din administrator judiciar în lichidator judiciar, nicidecum persoana acestuia.
În ceea ce priveşte susţinerea că „ judecătorul sindic şi-a însuşit punctul de vedere al administratorului judiciar care consideră că o continuare a perioadei de observaţie ar fi condus la majorarea pasivului debitoarei” Curtea a constatat că recurentul este în eroare de fapt, având în vedere că în considerentele sentinţei recurate nu sunt menţionate aceste reţineri ale instanţei, respectiva sintagmă fiind menţionată doar ca o susţinere a administratorului judiciar. Această susţinere nu era necesar a fi analizată şi nici nu a fost analizată de judecătorul sindic care a dispus trecerea la faliment în temeiul disp. art. 107 alin. 1 lit. B , verificând deci existenţa acestui caz, nicidecum a cazului prevăzut de disp. art. 107 alin 1 lit. C din Legea nr. 85/2006 M.
În raport de considerentele de fapt şi de drept de mai sus Curtea a constatat că susţinerile recurentului sunt neîntemeiate, sent. nr. 366/23.06.2014 fiind temeinică şi legală, astfel că în temeiul disp. art. 312 alin 1 C.proc.civ. recursul a fost respins ca nefondat.
TRECERE LA FALIMENT, PROIECT DE FUZIUNE DEPUS DE ADMINISTRATORUL SOCIAL ULTERIOR RESPINGERII DE CĂTRE CREDITORI A PLANULUI DE REORGANIZARE. CERERE DE OBLIGARE A ADMINISTRATORULUI JUDICIAR SĂ CONVOACE ADUNAREA CREDITORILOR PENTRU DEZBATEREA PROIECTULUI DE
Eventuală fuziune nu poate fi pusă în discuţie decât dacă este conţinută în planul de reorganizare, întocmit şi depus în condiţiile legii, şi numai odată cu dezbaterea acestuia. În condiţiile în care un astfel de plan a fost dezbătut anterior de către creditori, fiind respins, reluarea dezbaterilor asupra unui proiect de fuziune – distinct de planul de reorganizare şi depus cu depăşirea termenului prevăzut de art. 94 din Legea nr. 85/2006 M – nu poate fi impusă creditorilor. În acest context cererea de obligare a administratorului judiciar să convoace Adunarea creditorilor pentru dezbaterea proiectului de fuziune este neîntemeiată.
