Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 08.10.2004, sub nr.18477/2004 (nr. nou 17639/299/2004), reclamantul B.M. a chemat in judecata pe paratul MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMARUL GENERAL, solicitand in contradictoriu cu acesta sa se constate ca este proprietarul prin efectul uzucapiunii de 30 de ani asupra imobilului teren in suprafata de 148 mp, situat in Bucuresti, …, sector 1.
În motivare, reclamantul a arătat că este unicul mostenitor, in calitate de legatar universal, al defunctului B.I., decedat la data de 20.09.1998, cu ultimul domiciliu in Bucuresti, …, conform Certificatului de mostenitor suplimentar nr.20/23.10.2003, la certificatul de legatar universal nr.23/2000, emis de B.N.P. A.L. si al defunctei B.D., in calitate de fiu si legatar universal, decedata la data de 26.11.2002, cu ultimul domiciliu in Bucuresti, …, conform Certificatului de mostenitor nr.21/23.10.2003 emis de B.N.P. A.L.. Se mai arata ca numitul B.I. a fost sotul mamei sale, B.D..
In anul 1956 numitul B.I. a dobandit de la numitul I.C. in baza unei chitante de mana o parcela de teren in suprafata de 148 mp, situata in Bucuresti, … ( fosta str. …), imobil care se invecina pe latura de rasarit cu un alt imobil dobandit de parintii sai in urma cu doi ani, potrivit contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2322/27.09.1954 de catre fostul Notariat de Stat R. Stalin.
In urmatorii ani, terenul dobandit in anul 1956 a fost folosit de catre autorii reclmantului drept curte si gradina.
Reclamantul mai arata ca, de la data dobandirii terenului prin chitanta de mana si pana la data formularii cererii, autorii reclamantului si ulterior reclamantul au exercitat asupra acestuia o posesie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar si au achitat impozitele pentru acest teren.
Se mai arata ca numitul I.C. a decedat in anul 1987 fara mostenitori, astfel incat paratul culege mostenirea vacanta lasata de acesta.
In drept reclamantul a invocat dispozitiile art.1846-1847 art.1860 din vechiul cod civil.
In dovedire a solicitat probele cu acte, martori, interogatoriul paratului si expertiza tehnica.
Paratul nu a depus intampinare.
La data de 12.11.2004 reclamantul a depus cerere modificatoare (f.21 dos. nr.18477/2004, nr. nou 17639/299/2004), prin care a solicitat sa se constate vacanta succesiunea de pe urma defunctului I.C., fiul lui B. si J., decedat in anul 1987, cu ultimul domiciliu in Bucuresti, ….
De asemenea, reclamantul a aratat ca motivele de fapt si de drept invocate in cererea principala raman valabile, insa solicita sa se constate si ca succesiunea de pe urma defunctului I.C. este vacanta.
In cauza au fost audiati martorii T.G. si I.G. si a fost intocmit raportul de expertiza de catre expertul D.M.D..
La data de 13.05.2005, reclamantul a depus cerere precizatoare (f.87 dos. nr.18477/2004, nr. nou 17639/299/2004), prin care a aratat ca imobilul ce formeaza obiectul dosarului era situat la acea data la adresa din Bucuresti, … (fosta str. AvI.uloui nr.5, fosta str. …).
Prin sentinta civila nr.5249/27.05.2005, pronuntata de catre Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, s-a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamant.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca nu au fost depuse dovezi din care sa rezulte ca succesiunea defunctului I.C. nu a fost dezbatuta anterior datei de 17.11.1995 iar reclamantul nu a inteles sa cheme in judecata succesibilii defunctului, cu atat mai mult cu cat exista posibilitatea ca mostenirea acestuia sa fi fost acceptata expres sau tacit fara parcurgerea procedurii succesorale notariale si in conditiile in care comisia de aplicare a Legii nr.10/2001 a fost sesizata cu notificarea nr.741/2000, adresata de mostenitorii copartajantilor actului autentificat sub nr.44237/1938 de Tribunalul Ilfov, printre care se numara si B. (I.) C..
In ceea ce priveste capatul de cerere privind constatarea dobandirii de catre reclamant a dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului in discutie, instanta a avut in vedere faptul ca actiunea nu se poate judecata decat in contradictoriu cu proprietarii imobilului iar calitatea de proprietar a paratului MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMARUL GENERAL nu poate fi retinuta in lipsa constatarii vacantei succesorale de pe urma defunctului B. (I.) C..
Prin decizia civila nr.954 R/12.05.2006, pronuntata de catre Tribunalul Bucuresti-Sectia a IV-a Civila in dosarul nr.4118/2005 (nr. nou 27981/3/2005), s-a admis recursul formulat de catre recurentul-reclamant B.M.impotriva sentintei civile nr.5249/27.05.2005, pronuntate de catre Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr.18477/2004 (nr. nou 17639/299/2004), s-a casat sentinta recurata si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Tribunalul a retinut ca se impune a fi analizata in speta calitatea procesuala pasiva a paratului MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMARUL GENERAL. Astfel, Tribunalul a retinut ca, in conditiile in care cu privire la terenul in litigiu s-a formulat notificare in temeiul art.21 din Legea nr.10/2001, se impune clarificarea situatiei juridice a terenului pentru a se verifica in ce modalitate, persoanele care se considera indreptatite la reconstituirea in natura sau la masuri reparatorii au intrat in proprietatea imobilului si care este autorul acestora.
De asemenea, Tribunalul a mai retinut ca, in speta nu s-a facut dovada succesiunii vacante de pe urma defunctului B. (I.) C. dar nici a deschiderii succesiunii, astfel incat, in cazul in care ar exista o succesiune vacanta, culpa pentru acest lucru ar apartine Statului Roman care nu si-a valorificat drepturile iar in cazul succesiunilor vacante, fiind vorba despre un imobil care nu se afla in domeniul public, proprietar este Municipiul Bucuresti, iar bunul urmeaza regimul juridic prevazut de art.5 pct.2 din Legea nr.213/1998 si anume poate forma obiect al uzucapiunii.
Cauza a fost reinregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 09.10.2006 sub nr.31845/299/2006.
Prin sentinta civila nr.2135/12.02.2007, pronuntata de catre Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr.31845/299/2006, s-a respins actiunea formulata de catre reclamantul B.M..
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca, pentru a putea produce efectele dobandirii dreptului de proprietate, posesia exercitata de reclamant şi autorii sai trebuie sa fie publica, netulburata, şi sub nume de proprietar.
Conceptul de netulburat se refera atat la tulburarea de fapt, cat şi la cea de drept.
În cadrul acesteia din urma se situeaza notificarea nr.740/2001 formulata de numitii L.G. şi L.C. pentru imobilul situat în Bucureşti, str. …, în calitate de moştenitori ai defunctei L.I..
Avand în vedere ca numitul B. a decedat în anul 1987, fara a dezbate succesiunea de pe urma acestuia, aşa cum se desprinde din adresa comunicata instanţei de judecata de Camera Notarilor Publici Bucureşti, bunurile sale au trecut în proprietatea Statului, dupa trecerea termenului de şase luni, fara a fi necesara îndeplinirea unei alte formalitati, opinie pe care şi-a exprimat-o instanţa de control judiciar în motivarea recursului care a trimis cauza spre rejudecare.
Pentru intervalul 1987-88 nu exista distinctia între domeniul privat şi cel public al Statului Roman, existand conform Constitutiei de la acea vreme dreptul de proprietate socialista care situa bunurile în domeniul public al Statului.
Chiar daca, aşa cum se desprinde din depozitiile celor doi martori audiati în cauza, autorii reclamantului şi acesta au stapanit terenul în privinta caruia se solicita uzucapiunea, atat din înscrisurile aflate la filele 55-56 din dosarul nr.17639/299/2004 cat şi din relatiile comunicate instantei la data de 29.01.2007 rezulta ca în prezent situatia juridica a terenului este neclara, sub aspectul persoanelor care pretind un drept de proprietate.
Astfel, exista, înca din 2001, o solicitare de restituire a terenului situat în strada …, dosar care nu a fost finalizat pana în prezent.
Numitii L.G. şi L.C. pretind un drept de proprietate asupra terenului pentru care se solicita constatarea uzucapiunii de catre reclamant
Posesia acetuia nu mai este, prin urmare, netulburata, şi, sub acest aspect, ramane de neînteles din ce motiv reclamatul insista sa se judece doar cu Municipiul Bucureşti, cata vreme pretentii asupra terenului invoca alte persoane.
Desigur, în procesul civil, generat de principiul disponibilitatii, reclamatul este cele care indica numele paratului, conturand cadrul procesual în care urmareşte sa îşi valorifice pretentiile.
Exista fireşte, o explicatie şi anume, aceea de a încerca sa valorifice posesia asupra terenului, fara ca acel demers sa fie cunoscut de tertii care invoca un drept de proprietate asupra respectivului imobil.
În ceea ce priveşte sustinerile reclamantului conform carora nu exista identitate între terenul revendicat de numitii L.G. şi L.C. şi terenul stapanit, instanţa a retinut ca reclamantul nu a depus la dosarul cauzei, deşi astfel de relatii pot fi obtinute de la serviciul de specialitate din cadrul Primariei Municipiului Bucureşti, dovada sustinerilor sale, respectiv un istoric de denumire a strazilor pentru a proba diferenta dintre cele doua terenuri.
Instanţa nu este tinuta sa se substituie obligatiilor reclamantului, printre care se numara şi aceea de a-şi proba pretentiile în conformitate cu dispozitiile art.129 alin.1 C.p.civ.
Rolul activ nu trebuie confundat sau substituit obligatiilor reclamantului.
În prezenta cauza instanţa a revenit cu solicitare de informatii la organele competente pentru a verfica situatia juridica a imobilului.
A cere instanţei sa verifice calitatea în care a fost formulata cererea de restituire în natura de catre numitii L.G. şi C., excede cauzei, care nu are ca obiect verificarea conditiilor prevazute de Legea 10/2001, dupa cum nu poate avea niciun efect împotriva celor doi, cata vreme acestia nu au fost chemati în judecata alaturi de Municipiul Bucureşti.
Într-o cauza desfaşurata între alte parti litigante, instanţa nu poate verifica legalitatea şi temeinicia unor demersuri efectuate de terte persoane asupra unui teren ce formeaza obiectul prezentei judecati.
Respectand principiul disponibilitatii instanţa poate doar sa constate ca asupra terenului emit pretentii sub aspectul dreptului de proprietate şi alte persoane, ramanand la latitudinea reclamantului daca întelege, pe viitor, sa lamureasca aceste aspecte prin chemarea în judecata a respectivelor persoane.
În privinta capatului de cerere avand ca obiect constatare succesiune vacanta, capat accesoriu care a atras prorogarea legala de competenta a instanţei conform dispozitiilor art.17 C.p.civ. instanţa a retinut ca transferul bunurilor aflate în patrimoniul defunctului C. B. I. s-a realizat de drept catre Statul Roman în calitatea acestuia de culegator al succesiunilor vacante, dupa expirarea termenului de şase luni, nemaifiind necesara nicio alta formalitate.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs B.M., iar ulterior, ca urmare a decesului reclamantului la data de 02.03.2007, conform certificatului de deces seria DP nr.812918 aflat la fila nr.17 dosar recurs nr.31845/299/2006, recursul a fost insusit si continuat de catre mostenitorii sai, respectiv B.M., B.F.D. si B.E.C., conform precizarilor depuse la instanta de recurs.
Prin decizia civila nr.171 R/01.02.2008, pronuntata de catre Tribunalul Bucuresti-Sectia a III-a Civila in dosarul nr.31845/299/2006, s-a admis recursul formulat de recurentii-reclamanti B.M., B.F.D. si B.E.C., mostenitori ai reclamantului decedat B.M., impotriva sentinte civile nr.2135/12.02.2007, pronuntate de catre Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr.31845/299/2006, s-a casat sentinta recurata si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Tribunalul a retinut ca instanta de fond nu a respectat dispozitiile si indicatiile deciziei de casare nr.954 R/12.05.2006, pronuntata de catre Tribunalul Bucuresti-Sectia a IV-a Civila in dosarul nr.4118/2005 (nr. nou 27981/3/2005), respectiv nu a pus in discutia partilor si nu a analizat calitatea procesuala pasiva a paratului MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
In rejudecare, cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 08.04.2008 sub nr.5621/299/2008.
La data de 30.04.2008, reclamantii au depus la dosar precizari (f.10 dosar nr.5621/299/2008), prin care au aratat ca obiectul cauzei este terenul intravilan in suprafata de 148 mp, situat in Bucuresti, sector 1, … (fosta str. …, actualmente str. …), indicand si vecinatatile terenului.
La data de 06.11.2008, numitul T.G. a depus o cerere de interventie in interes propriu (f.30-31 dos. nr.5621/299/2008), prin care a solicitat:
-ca instanta sa ia act de calitatea sa de promitent-cumparator de buna credinta a terenului ce face obiectul cauzei, conform antecontractului de vanzare-cumparare atestat sub nr.367/20.12.2006 de catre Cabinet de Avocat E.B.;
– sa fie introdus in cauza in calitate de intervenient in interes propriu cu mentiunea ca achieseaza la cererea privind uzucapiunea formulata de numitul B.M.si continuata de mostenitorii acestuia B.M., B.F.D. si B.E.C.;
– sa fie obligati reclamantii sa faca demersurile necesare care le incumba in baza antecontractului de vanzare-cumparare atestat sub nr.367/20.12.2006 de catre Cabinet de Avocat E.B., in calitate de mostenitori ai defunctului B.M., in speta incheierea contractului de vanzare-cumparare in forma autentica imediat ce aceast lucru va fi posibil, respectiv imediat ce hotararea judecatoreasca privind dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune va ramare definitiva si irevocabila.
In motivare, intervenientul a aratat ca, prin antecontractul de vanzare-cumparare atestat sub nr.367/20.12.2006 de catre Cabinet de Avocat E.B., numitul B.M., prin mandatar M.A., s-a obligat sa vanda intervenientului, la data cand actele de proprietate ale terenului ce face obiectul antecontractului o vor permite, adica vor fi definitivate, terenul in suprafata de 156 mp, situat in Bucuresti, …, sector 1 (fosta … pana in anul 1966, cand s-a schimbat denumirea in str. …), pentru suma de 2.500 USD. In antecontract s-a mai mentI.at ca promitentul-vanzator a dovandit acest teren prin mostenire de la defunctii B.I., conform Certificatului de mostenitor suplimentar nr.20/23.10.2003, la certificatul de legatar universal nr.23/2000, emis de B.N.P. A.L. si B.D., conform Certificatului de mostenitor nr.21/23.10.2003 emis de B.N.P. A.L..
Intervenientul mai arata ca, potrivit antecontractului la data semnarii acestuia a achitat promitentului-vanzator intregul pret in suma de 2.500 USD iar promitentul-vanzator si-a asumat obligatia de a se prezenta de urgenta la notariat, la instanta competenta sau oriunde va fi necesar pentru a perfecta si finaliza toata documentatia privind dreptul sau de proprietate asupra acestui teren, inclusiv documentatia cadastrala si intabularea imobilului descris mai sus.
Conform antecontractului, promitentul-cumparator a intrat in stapanirea de fapt a terenului la data inctocmirii antecontractului iar drepturile si obligatiile promitentului-cumparator decurgand din acesta se transmit mostenitorilor sai legali sau testamentari.
In fine, intervenientul mai arata ca acesta a fost cel care a platit de fapt toate cheltuielile legate de acest litigiu, intrucat numitul B.M. dorea sa finalizeze actele de proprietate, insa nu dispunea de banii necesari.
In drept a invocat dispozitiile art.49 si 50 din vechiul cod de procedura civila si art.1191 si urmatoarele cod civil.
Prin incheierea din data de 15.12.2008 instanta a adimis in principiu cererea de interventie in interes propriu formulata de T.G..
La termenul de judecata din data de 02.02.2009 instanta a unit cu fondul cauzei exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
Prin incheierea de sedinta din data de 15.06.2009 cauza a fost suspendata in temeiul art.244 alin.1 pct.1 din vechiul cod de procedura civila pana la solutI.area irevocabila a dosarului nr.17118/299/2009.
Cauza a fost repusa pe rol la termenul de judecata din data de 18.03.2013.
Prin sentinta civila nr.12466/03.06.2013, pronuntata de catre Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr.5621/299/2008, s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Municipiul Bucuresti prin Primarul General, s-a respins cererea principala ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva si s-a respins cererea de interventie ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca, în litigiile având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate ca urmare a uzucapiunii, calitatea procesuală pasivă îi revine adevăratului proprietar al terenului.
Acesta a fost B. I., conform actului de partaj voluntar (f.14-17 dosar 17639/299/2004), decedat în anul 1987. Transferul bunurilor aflate în patrimoniul acestuia s-a realizat de drept către Statul Român, în calitatea acestuia de culegător al succesiunilor vacante, după expirarea termenului de 6 luni.
De asemenea, instanţa a respins cererea de intervenţie în interes propriu ca neîntemeiată, având în vedere că admiterea acesteia este condiţI.ată de admiterea acţiunii principale şi de constatarea calităţii de proprietari a reclamanţilor, condiţie ce nu s-a realizat.
Prin decizia civila nr.3162 R/20.12.2013, pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a V-a Civila in dosarul nr.5621/299/2008, s-a admis recursul formulat de recurentul intervenient in interes propriu T.G. impotriva sentintei civile nr.12466/03.06.2013, pronuntate de catre Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr.5621/299/2008, s-a casat sentinta recurata si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Tribunalul a retinut ca prima instanta nu si-a motivat hotararea, respectiv nu a prezentat considerentele pentru care a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Municipiul Bucuresti prin Primarul General.
In fine, in rejudecare, cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 30.12.2014 sub nr.67221/299/2014.
In rejudecare, la termenul de judecata din data de 16.02.2015 instanta a unit cu fondul cauzei exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
La termenul de judecata din data de 16.03.2015, reclamantii B.F.D. si B.E.C. prezenti personal au aratat ca inteleg sa renunte la judecarea cererii principale.
De asemenea, acestia au depus la dosar o cerere de renuntare la judecarea cererii principale formulata de reclamanta B.M., semnata olograf de catre aceasta (f.141 dos. nr.67221/299/2014).
Prin urmare, avand in vedere principiul disponibilitatii care guverneaza procesul civil, prin incheierea de la termenul de judecata din data de 16.03.2015, in baza art.246 din vechiul cod de procedura civila, instanta a luat act de renuntarea reclamantilor B.M., B.F.D. si B.E.C., mostenitorii reclamantului decedat B.M.la judecarea cererii principale.
De asemenea, avand in vedere ca reclamantii au renuntat la judecarea cererii principale, precum si dispozitiile legale care guverneaza regimul juridic al cererii de interventie in interes propriu, la acelasi termen de judecata instanta a ramas investita cu judecarea cererii de interventie in interes propriu si a pus in vedere intervenientului in interes propriu T.G. sa precizeze in mod concret care sunt petitele cererii sale de interventie in interes propriu si cadrul procesual pasiv al acesteia.
Prin precizarile depuse la data de 20.03.2015 (f.161-163 dos. nr.67221/299/2014), intervenientul in interes propriu a precizat ca intelege sa se judece in contradictoriu cu STATUL ROMAN PRIN DIRECTIA GENERALA REGI.ALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI-pentru capatul de cerere avand ca obiect constatarea vacantei succesorale de pe urma defunctului (B.) I.C., MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMARUL GENERAL-pentru capatul de cerere privind dobandirea dreptului de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, …, sector 1, prin uzucapiunea de 30 de ani prin jonctiunea posesiilor intervenientului T.G. cu cea a autorului sau, B.M.si cu B.M., B.F.D. si B.E.C., mostenitorii lui B.M.-pentru capatul de cerere privind dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, intrucat se solicita dobandirea dreptului de proprietate prin jonctiunea posesiilor si apreciaza intervenientul ca in cauza trebuie sa stea in calitate de parati si mostenitorii persoanei cu care a incheiat antecontractul de vanzare-cumparare.
In ceea ce priveste obiectul cererii de interventie in interes propriu, intervenientul a aratat ca, solicita instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta:
-sa constate vacanta succesorala de pe urma defunctului (B.) I.C., decedat in anul 1987, cu ultimul domiciliu in Bucuresti, ….
– sa constate ca intervenientul T.G. a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, …, fosta …, fosta str. …, sector 1, prin uzucapiunea de 30 de ani prin jonctiunea posesiilor intervenientului T.G. cu cea a autorului sau, B.M..
In motivare, intervenientul a reiterat modul in care el a intrat in posesia terenului, respectiv in baza antecontractului de vanzare-cumparare atestat sub nr.367/20.12.2006 de catre Cabinet de Avocat E.B., incheiat intre acesta in calitate de promitent-cumparator si numitul B.M., prin mandatar M.A., in calitate de promitent-vanzator, precum si restul aspectelor deja expuse prin cererea de interventie initiala.
De asemenea, a mai reiterat si modul in care numitul B.M.si autorii acestuia au intrat in posesia terenului, conform actelor mentI.ate si de numitul B.M.in cererea principala de chemare in judecata si a mentI.at ca atat B.M.cat si el au exercitat o posesie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar si au achitat impozitele pentru acest teren.
S-a mai mentI.at de asemenea ca, din toate actele si lucrarile dosarului rezulta ca nu a fost deschisa succesiunea de pe urma defunctului (B.) I.C. si ca acesta a decedat fara a lasa mostenitori, caz in care bunurile ramase de pe urma sa trec in proprietatea statului care culege succesiunea vacanta si care este reprezentat pe plan local in prezenta speta de catre paratul MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMARUL GENERAL, avand in vedere natura terenului in litigiu.
In fine, in concluziile scrise depuse la dosar, intervenientul a aratat ca, din punctul sau de vedere, s-a implinit termenul de prescriptie achizitiva de 30 de ani in persoana autorului sau, B.M., ai carui mostenitori sunt paratii persoane fizice, iar intervenientul se numara printre persoanele care pot invoca uzucapiunea in numele autorului sau, legitimarea sa procesual activa fiind recunoscuta in calitate de succesor cu titlu particular al defunctului.
In dovedire a solicitat probele cu acte, doi martori si expertiza.
Analizând materialul probator administrat in cauză, instanţa reţine următoarele:
In primul rand, avand in vedere ca, prin incheierea de la termenul de judecata din data de 16.03.2015, in baza art.246 din vechiul cod de procedura civila, instanta a luat act de renuntarea reclamantilor B.M., B.F.D. si B.E.C., mostenitorii reclamantului decedat B.M., la judecarea cererii principale, instanta va relua acest aspect si in dispozitivul hotararii.
In al doilea rand, se impune precizarea ca instanta va analiza cererea de interventie in interes propriu formulata de T.G. prin prisma petitelor acesteia asa cum au fost ele formulate de intervenient si depuse la dosar la data de 20.03.2015 (f.161-163 dos. nr.67221/299/2014), redate mai sus.
Prin urmare, instanta retine ca, prin petitul doi al cererii de interventie, asa cum a fost precizat la data de 20.03.2015, intervenientul a solicitat instantei sa constate ca intervenientul T.G. a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, …, fosta str. …, fosta str. …., prin uzucapiunea de 30 de ani prin jonctiunea posesiilor intervenientului T.G. cu cea a autorului sau, B.M..
Cu alte cuvinte, ceea ce doreste instanta sa sublinieze este faptul ca, potrivit precizarilor depuse la data de 20.03.2015, intervenientul nu a solicitat sa se constate dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani de catre numitul B.M., asa cum se pare ca tinde sa solicite prin concluziile scrise depuse la dosar si care nu pot fi avute in vedere de catre instanta intrucat acesta solicitare a intervenit dupa incheierea dezbaterilor si retinerea cauzei in pronuntare, ci a solicitat sa se constate in persoana sa dobandirea dreptului de proprietatea asupra imobilului in discutie prin uzucapiunea de 30 de ani aratand in acest sens ca intelege sa se foloseasca si de institutia jonctiunii posesiilor.
Astfel, instanta nu va avea in vedere sustinerile intervenientului din concluziile scrise depuse la dosar, conform carora s-a implinit termenul de prescriptie achizitiva de 30 de ani in persoana autorului sau, B.M., formulare din care s-ar deduce ca acesta a solicitat sa se constate dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de catre numitul B.M., din moment ce, prin precizarile depuse la dosarul cauzei la data de 20.03.2015, deci anterior incheierii debaterilor in cauza, acesta a mentI.at expres ca solicita sa se constate in persoana sa dobandirea dreptului de proprietatea asupra imobilului in discutie prin uzucapiunea de 30 de ani aratand in acest sens ca intelege sa se foloseasca si de institutia jonctiunii posesiilor.
Acesta este deci petitul doi al cererii de interventie formulate de T.G., care va fi avut in vedere de instanta.
Mai mult, in alta ordine de idei, instanta retine ca, sustinerile intervenientului din concluziile scrise in sensul ca acesta numara printre persoanele care pot invoca uzucapiunea in numele autorului sau B.M., legitimarea sa procesual activa fiind recunoscuta in calitate de succesor cu titlu particular al defunctului, nu sunt nici corecte intrucat acesta nu este un succesor cu titlu particular al defunctului, aspect statuat cu putere de lucru judecat de catre Decizia civila nr.1011 R/12.04.2012, pronuntata de catre Tribunalul Bucuresti-Sectia a IV-a Civila in dosarul nr.17118/299/2009, in cuprinsul careia Tribunalul a retinut ca între posesorul anterior şi cel posterior trebuie să existe un raport de tip autor-succesor, adică să existe un raport juridic între aceştia care să fundamenteze o aparentă transmitere a dreptului (fie succesiune cu titlu universal, fie cu titlu particular– vânzare, legat, donaţie etc), ceea ce nu este cazul in speta intrucat prin antecontractul de vanzare cumparare nu i s-a transmis lui T.G. vreun drept de proprietate ci doar o promisiune de vanzare a unui drept de proprietate, acest drept neexistand in patrimoniul vanzatorului.
In ceea ce priveste capatul unu al cererii de interventie, instanta apreciaza ca, inainte de solutI.area sa, se impun a fi facute anumite precizari, cu titlu de principiu.
Astfel, se retine ca, in speta, Statul Roman nu sta in judecata prin Ministerul Finantelor Publice, ci prin DIRECTIA GENERALA REGI.ALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI, intrucat în succesiunile ce urmeaza a fi declarate vacante, Statul Român este reprezentat de D.G.F.P.M.B. si nu de catre Ministerul Finantelor Publice.
Aceasta deoarece, conform art.5 alin.8 din H.G. nr.731/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr.14/2007 pentru reglementarea modului si conditiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privata a statului:’’ (8) In succesiunile ce urmează a fi declarate vacante, direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti reprezintă statul ca subiect de drepturi şi obligaţii şi sunt citate de notarii publici în cadrul procedurii succesorale. Reprezentarea acestora în cadrul procedurii succesorale se face prin serviciul (biroul) juridic din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti.’’
Astfel, din moment ce in cadrul procedurii succesorale notariale cu ocazia constatarii vacantei succesorale, direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti reprezintă statul ca subiect de drepturi şi obligaţii şi sunt citate de notarii publici în cadrul procedurii succesorale, aceeasi procedura se impune pentru identitate de ratiune si in cazul in care vacanta succesorala se solicita a fi constatata pe cale judecatoresca, de catre instanta de judecata, cum a fost cazul in speta.
In ceea ce priveste insa institutia in patrimoniul careia ar urma sa intre bunurile succesorale in cazul in care s-ar constata in speta vacanta succesorala, instanta retine ca aceasta este paratul Minicipiul Bucuresti prin Primarul General, astfel cum a retinut si Tribunalul Bucuresti in considerentele deciziei civile nr.954 R/12.05.2006, pronuntate in dosarul nr.4118/2005 (nr. nou 27981/3/2005), atunci cand a stabilit ca, in cazul in care ar exista o succesiune vacanta, culpa pentru acest lucru ar apartine Statului Roman care nu si-a valorificat drepturile, iar in cazul succesiunilor vacante, fiind vorba despre un imobil care nu se afla in domeniul public, proprietar este Municipiul Bucuresti, iar bunul urmeaza regimul juridic prevazut de art.5 pct.2 din Legea nr.213/1998 si anume poate forma obiect al uzucapiunii.
In continuare, instanta retine ca, potrivit art.680 din vechiul cod civil, in lipsa de mostenitori, bunurile lasate de defunct trec in proprietatea statului.
Atat art.85 din Legea nr.36/1995 cat si art.680 din vechiul cod civil, prevad trecerea in proprietate statului a bunurilor defuctului, respectiv faptul ca succesiunea este vacanta, in lipsa de mostenitori legali sau testamentari.
De asemenea, in continuare, instanta retine ca, de principiu, vacanta succesorala poate fi constatata si de catre instanta de judecata.
Astfel, in cazul notarului public, acesta, constatand expirarea termenului de 6 luni de la data deschiderii mostenirii, fara sa constate ca aceasta a fost acceptata de vreun mostenitor ori ca toti mostenitorii identificati au renuntat, va cita reprezentantul statului la declararea succesiunii ca vacanta.
In ceea ce priveste instanta de judecata, aceasta are sarcina de a constata tot pe baza actelor eliberate de Camera Notarilor Publici ca mostenirea nu a fost dezbatuta, ori ca, fiind identificati anumiti potentiali mostenitori, acestia nu au acceptat mostenirea, au fost exheredati ori declarati nedemni.
Instanta retine ca, asa cum s-a stabilit in practica judiciara majoritara, chiar in lipsa unui certificat de vacanta succesorala, instanta poata constata vacanta succesorala.
Astfel, s-a retinut in practica faptul ca, existenta unei succesiuni vacante si a componentei acesteia poate fi constatata si de instanta de judecata in mod direct, in lipsa certificatului de vacanta succesorala eliberat de notarul public.
Astfel, instanta apreciaza ca procedura speciala notariala reglementata de art.85 din Legea nr.36/1995 pentru cazul vacantei succesorale nu este obligatorie pentru constatarea vacantei deoarece, în conditiile reglementarii mentI.ate, aceasta poate fi inaccesibila reclamantului. Astfel, nu se poate retine ca legiuitorul a instituit o competenta absoluta si exclusiva în sarcina notarilor publici, cu privire la constatarea vacantei succesorale, deoarece prin admiterea unei asemenea solutii, reclamantul ar fi pus în imposibilitatea de a-si valorifica si proba drepturile pe care le pretinde asupra bunurilor ce au apartinut celui ce a decedat fara mostenitori legali sau testamentari, ajungându-se la situatia de a nu exista pârât în cauza, Statul Român neavând interes sa solicite eliberarea unui certificat de vacanta succesorala.
Or, în lipsa interesului reprezentantului statului de a solicita constatarea vacantei succesorale, pot fi vatamate interesele unor persoane, care, fara sa se pretinda mostenitori, nu pot sa reglementeze situatia juridica a unor bunuri/creante pentru simplul motiv ca statul, prin reprezentantii sai, nu depune diligente în sensul constatarii vacantei succesorale.
Pentru acest motiv, constatarea vacantei succesorale se poate face si pe cale judecatoreasca, în conditiile existentei unui interes al solicitantului, o solutie contrara aducând atingere însesi substantei dreptului pretins si contravenind sub aspectul dreptului de acces liber la justitie dispozitiilor art.21 din Constitutia României dar si art.6 din CEDO, prevederi care fac parte din dreptul intern, având aplicabilitate directa, conform art.11 si 20 din Constitutie.
În cauza dedusa judecatii, acest interes este justificat prin pretentia intervenientului de a fi uzucapat terenul pretins a se afla în proprietatea statului ca urmare a vacantei succesorale, interes ce justifica promovarea cererii de constatare a vacantei succesorale.
In concluzie, cererea de constatare a unei succesiuni vacante poate fi solutI.ata de un notar (norma dispozitiva, iar nu imperativa, ce rezulta din Legea nr.36/1995), dar si de instanta de judecata, in mod direct, astfel cum s-a aratat anterior.
Instanta retine si ca, in toate cazurile, indiferent ca vacanta mostenirii a fost constatata prin certificatul eliberat de notar sau direct prin hotararea organului de jurisdictie, statul dobandeste mostenirea ope legis, de la deschiderea ei, potrivit regulilor generale. Atat certificatul de vacanta succesorala, cat si hotararea judecatoreasca nu au efect constitutiv, ci numai declarativ, dobandirea operand retroactiv de la data mortii celui care lasa mostenirea. Pentru a se produce un asemenea efect nu este obligatorie, drept urmare, procedura strict reglementata de Legea nr.36/1995, aceasta fiind doar o optiune a celor interesati. Faptul ca, prin dispozitiile Legii nr.36/1995, legiuitorul a prevazut o procedura succesorala notariala in cadrul careia este reglementata inclusiv constatarea vacantei succesorale, nu inseamna ca aceasta nu poate fi constatata in fata instantei de judecata, iar procedura succesorala notariala nu exclude in niciun caz procedura de deschidere a succesiunii ori a constatarii vacantei succesorale in fata instantei de judecata.
Astfel, relativ la cererea privind constarea vacantei succesorale de pe urma defunctului I.C., fiul lui B. si J., decedat in anul 1987, cu ultimul domiciliu in Bucuresti, …, instanta retine ca, potrivit adresei emise de catre Camera Notarilor Publici Bucuresti (f.7 dos. nr.67221/299/2014), din informatiile pentru perioada 1987 la zi procedura succesorala de pe urma defunctului I.C. nu a fost inregistrata pe rolul fostului Notariat de stat sau pe rolul vreunui notar public.
In ceea ce priveste insa masa succesorala ramasa de pe urma defunctului, instanta retine ca, s-a sustinut atat de catre reclamantul initial B.M. cat si de catre intervenientul in interes propriu faptul ca terenul in suprafata de 148 mp, pentru care s-a incheiat chitanta de mana in anul 1956 intre numitul B.I. si numitul I.C., ar fi proprietatea acestuia din urma, insa instanta constata ca acest aspect nu rezulta din niciun act aflat la dosarul cauzei, respectiv nu rezulta de unde si cand a dobandit numitul I.C. proprietatea asupra terenului care a facut obiectul chitantei de mana.
In ceea ce-l priveste pe intervenientul in interes propriu, instanta retine ca, acesta a sustinut ca numitul I.C. ar fi detinut acest teren in baza contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2322/27.09.1954 de catre fostul Notariat de Stat R. Stalin.
Or, se observa ca acest lucru nu corespunde realitatii, intrucat contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2322/27.09.1954 de catre fostul Notariat de Stat R. Stalin, invocat de catre intervenient, are un alt obiect si priveste o alta suprafata de teren decat cel ce face obiectul prezentei cauze.
Astfel, se observa ca, inca de la inceputul acestui demers judiciar, reclamantul initial B.M.a invederat instantei de judecata faptul ca, terenul pentru care solicita dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, respectiv terenul in suprafata de 148 mp, se invecina pe latura de rasarit cu un alt imobil dobandit de parintii sai (B.I. si B.D.) in urma cu doi ani, respectiv in anul 1954, potrivit contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2322/27.09.1954 de catre fostul Notariat de Stat R. Stalin, act pe care l-a si depus la dosar.
Or, din continutul contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2322/27.09.1954 de catre fostul Notariat de Stat R. Stalin (f.11 dosar nr.18477/2004 nr. nou 17639/299/2004), rezulta ca acesta a avut ca obiect vanzarea de catre numita Maria Marinescu catre numitii B.I. si B.D. a terenului in suprafata de 105 mp situat in Bucuresti, str. Drumul Luncii nr.5A, RaI.ul Stalin, impreuna cu casa construita pe teren. La randul sau, vanzatoarea Maria Marinescu a detinut acest teren in baza contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.15706/1946, fiind dobandit de la numitul I. B. C. (f.12 dosar nr.18477/2004 nr. nou 17639/299/2004). Conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.15706/1946, terenul in suprafata de 105 mp face parte din terenul pe care numitul I. B. C. il detinea in baza actului de partaj voluntar autentificat sub nr.15696/1940 (f.14-16 dosar nr.18477/2004 nr. nou 17639/299/2004).
Prin urmare, instanta retine ca actele la care face referire intervenientul nu priviresc terenul in litigiu si ca, nici din actul de partaj voluntar autentificat sub nr.15696/1940 si nici din chitanta de mana din anul 1956 nu rezulta ca terenul ce a facut obiectul acestei chitante de mana ar face parte din suprafata mai mare de teren dobandita de numitul I. (B.) C. in baza actului de partaj voluntar autentificat sub nr.15696/1940.
Or, instanta retine ca, primul pas in constatarea vacantei succesorale de pe urma unei persoane presupune a se stabili ca respectiva persoana a avut in proprietate bunuri care, in urma constatarii vacantei succesorale, ar urma sa treaca in proprietatea statului, in speta in proprietatea privata a Municipiului Bucuresti.
Pe cale de consecinta, instanta observa ca, in speta, nu s-a facut dovada de catre intervenientul in interes propriu ca terenul care a facut obiectul chitantei de mana din anul 1956 ar fi fost proprietatea numitului I.C. si deci ca ar face parte din masa succesorala vacanta ramansa de pe urma acestuia.
Or, numai in masura in care o persoana decedata fara mostenitori a lasat un patrimoniu succesoral compus din anumite bunuri, se poate vorbi despre o mostenire vacanta care sa treaca in proprietatea statului, ceea ce nu este cazul insa in speta de fata din moment ce nu rezulta ca terenul in suprafata de 148 mp, pentru care s-a incheiat chitanta de mana in anul 1956 intre numitul B.I. si numitul I.C., ar fi fost proprietatea acestuia din urma.
Numai in acest caz, respectiv numai in conditiile in care s-ar fi constatat vacanta succesorala de pe urma defunctului I.C. si ca, urmare a acestui fapt, terenul in suprafata de 148 mp, pentru care s-a incheiat chitanta de mana in anul 1956, ar fi trecut in proprietatea statului, respectiv a Municipiului Bucuresti prin Primarul General, avand in vedere natura terenului, s-ar putea vorbi despre calitatea procesuala pasiva a paratului Municipiul Bucuresti prin Primarul General pe capatul de cerere avand ca obiect uzucapiunea, in calitate de proprietar al terenului.
Pentru aceste considerente, instanta va respinge ca neintemeiat capatul 1 al cererii de interventie in interes propriu formulat in contradictoriu cu paratul STATUL ROMAN PRIN DIRECTIA GENERALA REGI.ALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI.
De asemenea, pentru toate considerente de fapt si de drept expuse mai sus instanta va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMARUL GENERAL cu privire la capatul din cererea de interventie in interes propriu avand ca obiect dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune si va respinge acest capat de cerere ca fiind formulat impotriva unei personae fara calitate procesuala pasiva.
In ceea ce priveste acelasi capat doi de cerere formulat in contradictoriu cu paratii personae fizice B.M., B.F.D. si B.E.C., instanta apreciaza ca acesta, astfel cum a fost retinut ca va fi analizat mai sus, nu poate fi primit intrucat se opune puterea de lucru judecat a Deciziei civile nr.1011 R/12.04.2012, pronuntata de catre Tribunalul Bucuresti-Sectia a IV-a Civila in dosarul nr.17118/299/2009.
Astfel, instanta retine ca, notiunea de proces echitabil presupune ca dezlegarile irevocabile date problemelor de drept in litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept solutI.ate, au caracter obligatoriu in litigiile ulterioare, deoarece in caz contar, s-ar incalca principiul securitatii raporturilor juridice, cu consecinta generarii incertitudinii jurisprudentiale si a reducerii increderii justitiabililor in sistemul judiciar.
In esenta, puterea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti semnifica faptul ca o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data (bis de eadem re ne sit actio), iar hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare (res judicata pro veritate habetur).
Dupa cum se poate observa efectul de „lucru judecat” al unei hotarari judecatoresti are doua acceptiuni:
Stricto sensu semnifica autoritatea de lucru judecat (bis de eadem), care face imposibila judecarea unui nou litigiu intre aceleasi parti, pentru acelasi obiect, cu aceeasi cauza (exclusivitatea).
Lato sensu semnifica puterea de lucru judecat (res judicata), care presupune ca hotararea beneficiaza de o prezumtie irefragabila ca exprima adevarul si ca nu trebuie contrazisa de o alta hotarare (obligativitatea).
“Autoritatea de lucru judecat” si “puterea de lucru judecat” nu sunt sinonime. Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Cu alte cuvinte, existenta unei hotarari judecatoresti poate fi invocata in cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci cand se invoca exclusivitatea hotararii, sau cu putere de lucru judecat, cand se invoca obligativitatea sa, fara ca in cel de-al doilea proces sa fie aceleasi parti, sa se discute acelasi obiect si aceeasi cauza.
Altfel spus, pentru a se invoca obligativitatea unei hotarari judecatoresti irevocabile privind solutI.area unei probleme juridice nu este necesara existenta triplei identitati de parti, cauza si obiect, ci este necesara doar probarea identitatii intre problema solutI.ata irevocabil si problema dedusa judecatii, instanta de judecata fiind tinuta sa pronunte aceeasi solutie, deoarece, in caz contrar s-ar ajunge la situatia incalcarii componentei res judicata a puterii de lucru judecat.
In conformitate cu Decizia 631/10 martie 1973 a Tribunalului Suprem, Sectia Civila “pentru ca sa existe identitate de obiect intre doua actiuni, nu este nevoie ca obiectul sa fie formulat in ambele actiuni in acelasi mod, ci este suficient ca din cuprinsul acestor actiuni sa rezulte ca scopul final urmarit de reclamant este acelasi in ambele actiuni si, chiar daca in primul litigiu s-a discutat numai pe cale incidenta un drept invocat de o parte, solutia data de instanta are putere de lucru judecat intr-o actiune in care se incearca valorificarea aceluiasi drept”.
Mai mult, Decizia 496/08 martie 1975 a Tribunalului Suprem, Sectia Civila, lamureste caracterul obligatoriu al dezlegarilor ramase definitive:“Principiul puterii lucrului judecat impiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, avand acelasi obiect, aceeasi cauza si fiind purtat intre aceleasi parti, ci si contrazicerea intre doua hotarari judecatoresti, adica infirmarea constatarilor facute intr-o hotarare judecatoreasca definitiva printr-o alta hotarare judecatoreasca posterioara, data in alt proces”.
In jurisprudenta mai recenta a instantei supreme (decizia nr.735/22.02.2008, pronuntata de ICCJ–Sectia Comerciala in dosarul nr.4679/44/2006) s-a aratat ca „din verificarea deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr.3556 din 10 noiembrie 2006 se constata ca obiectul actiunii in anulare in primul litigiu ca si criticile din recurs antameaza aceleasi probleme de drept, care au primit deja o rezolvare prin chiar decizia mentI.ata’’.
Aceasta conditie este indeplinita in speta in ceea ce priveste capatul doi al cererii de interventie in interes propriu ce face obiectul prezentei cauze in raport de cele statuate prin Decizia civila nr.1011 R/12.04.2012, pronuntata de catre Tribunalul Bucuresti-Sectia a IV-a Civila in dosarul nr.17118/299/2009 in ceea ce priveste cererea reconventI.ala formulata de numitul T.G. in cadrul acestui dosar.
Astfel, instanta retine ca, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 12.06.2009, sub nr.17118/299/2009, reclamanţii B.M., B.E.C. şi B.F.D. au chemat în judecată pe pârâţii T.G. şi M.A. pentru ca instanţa să constate nulitatea absolută a convenţiei antecontract de vânzare-cumpărare nr.367/20.12.2006 atestată de Cabinet de avocat E.B. şi să îi oblige pe pârâţi la cheltuieli de judecată.
Pe calea cererii reconvenţI.ale, pârâtul-reclamant a solicitat constatarea uzucapiunii de 30 de ani cu privire la terenul în cauză, prin joncţiunea posesiilor.
A arătat că autorul său, B.M., a cumpărat imobilul pe baza unei chitanţe în anul 1956, stăpânind bunul în mod continuu, paşnic, sub nume de proprietar.
Prin sentinţa civilă nr.3822/25.02.2011, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins cererea principală, ca neîntemeiată şi a respins cererea reconvenţI.ală ca neîntemeiată.
Cu privire la cererea reconvenţI.ală, instanţa a constatat-o neîntemeiată. intrucat pârâtul T.G. solicită constatarea dobândirii proprietatii prin uzucapiune şi prin joncţiunea posesiilor cu privire la un bun, desi autorul său, de a cărui posesie doreşte să facă uz, nu a obţinut o recunoaştere a dreptului său.
Prin Decizia civila nr.1011 R/12.04.2012, pronuntata de catre Tribunalul Bucuresti-Sectia a IV-a Civila in dosarul nr.17118/299/2009, s-au respins recursurile formulate de recurenţii-reclamanţi-pârâţi B.M., B.E.C., B.F.D. şi de recurentul-pârât-reclamant T.G., împotriva sentinţei civile nr.3822/25.02.2011 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr.17118/299/2009, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi M.A. şi MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMARUL GENERAL ca neîntemeiate.
Pentru a pronunta aceasta solutie in ceea ce priveste cererea reconventI.ala a pârâtului-reclamant T.G., Tribunalul a retinut urmatoarele:’’Cererea acestuia de constatare a dobandirii prin uzucapiune si prin jonctiunea posesiilor cu privire la imobilul ce face obiectul litigiului ar fi avut castig de cauza numai in situatia in care posesia sa ar fi fost utila, sub nume de proprietar, publica si neintrerupta. Pentru a opera dobandirea proprietatii prin uzucapiune, conform art.645 si art.1837 C.civ., trebuie indeplinite conditiile rezultand din art.1846-1847 din acelasi cod si anume exercitarea unei posesii utile. Posesia este utila daca este neintrerupta, netulburata, publica si exercitata sub nume de proprietar, conform art.1846-1847C.civ.
Jonctiunea este posibila numai in urmatoarele conditii:
– sa fie vorba de o posesie adevarata, caci simpla detentie nu poate fi unita cu o posesie;
– cel care invoca unirea posesiilor sa fie succesor in drepturi al autorului, deoarece uzurpatorul unei posesii nu-si poate uni propria lui posesie cu aceea a celui pe care l-a inlaturat.
Potrivit art.1860 C.civ., posesorul anterior poate să unească posesia sa cu posesia autorului său de unde rezultă că între posesorul anterior şi cel posterior trebuie să existe un raport de tip autor-succesor, adică să existe un raport juridic între aceştia care să fundamenteze o aparentă transmitere a dreptului (fie succesiune cu titlu universal, fie cu titlu particular–vânzare, legat, donaţie etc) cu singurul viciu al lipsei calităţii posesorului anterior de a fi proprietar.
În condiţiile în care nu există un raport juridic între posesorul anterior şi cel posterior, posesorul posterior nu se poate prevala de posesia celui anterior, ci începe o nouă posesie, conform art.1859 C.civ.
Se observa ca defunctul nu a obţinut până acum recunoaşterea dreptului său de proprietate prin intervenirea prescriptiei achizitive, intrucat dosarul nr.5621/299/2008 avand ca obiect recunoaterea dreptului de proprietate prin uzucapine cu privire la imobilul compus din teren in suprafaţa de 156 mp situat in str. …. (fosta str. …, fosta …), sector 1, Bucureşti este pe rolul instanţelor de judecată, supendat in baza art. 244 C.p.c.
Tribunalul apreciaza ca nu sunt întrunite condiţiile pentru a opera joncţiunea posesiilor intrucat recurentul parat reclamant este un detentor precar intrucat prin antecontractul de vanzare cumparare nu i s-a transmis vreun drept de proprietate ci doar o promisiune de vanzare a unui drept de proprietate, acest drept neexistand in patrimoniul vanzatorului. Calitatea recurentului parat reclamant de detentor precar rezulta si din faptul ca la momentul incheierii antecontractului de vanzare cumparare, stia ca defunctul B.M. nu este proprietarul imobilului si ca pentru a obtine dreptul de proprietate asupra imobilului acesta a promovat o actiune prin care a solicitat constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune.’’
Prin urmare, din toate considerentele expuse mai sus si care au stat la baza respingerii in mod irevocabil a cererii reconventI.ale formulate de numitul T.G. in cadrul dosarului nr.17118/299/2009, rezulta cu evidenta ca instanta de recurs a dezlegat in mod irevocabil problema dedusa judecatii si in prezenta cauza prin petitul doi al cererii de interventie, statuand in sensul ca cererea numitului T.G. privind dobandirea dreptului de proprietate asupra terenului ce face obiectul prezentei cauze prin uzucapiunea de 30 de ani prin jonctiunea posesiilor nu poate fi primita, nefiind indeplinite conditiile prevazute expres de dispozitiile legale din vechiul cod civil care reglementeaza aceasta institutie pentru toate considerentele expuse pe larg in cuprinsul deciziei Tribunalului, astfel cum au fost reproduse mai sus si care se impun cu putere de lucru judecat analizei unei noi cereri in acest sens, in conditiile in care situatia de fapt dedusa judecatii de intervenient este aceeasi iar argumentele de fapt si de drept invocate sunt de asemenea aceleasi cu cele analizate in cuprinsul deciziei mentI.ate.
Prin urmare, s-a retinut cu putere de lucru judecat faptul ca numitul T.G. nu poate invoca jonctiunea posesiilor intrucat acesta are calitatea de detentor precar iar nu de posesor, avand in vedere ca prin antecontractul de vanzare-cumparare invocat nu i s-a transmis vreun drept de proprietate asupra bunului, ci numai un drept de creanta vizand incheierea in viitor a contractului.
In ceea ce priveste o eventuala dobandire a dreptului de proprietate de catre numitul T.G. fara jonctiunea posesiilor (intrucat Tribunalul in Decizia civila nr.1011 R/12.04.2012 a statuat ca nu se poate invoca jonctiunea posesiilor deoarece nu există un raport juridic între posesorul anterior şi cel posterior iar posesorul posterior nu se poate prevala de posesia celui anterior, ci începe o nouă posesie, conform art.1859 C.civ.), instanta retine ca nici despre acest lucru nu poate fi vorba, din moment ce, nu este implinit termenul de 30 de ani de la momentul la care T.G. a inceput sa posede, respectiv in anul 2006 cand s-a incheiat antecontractul de vanzare-cumparare si nici macar cel pentru uzucapiunea de scurta durata, de la 10-20 de ani. Mai mult, in ceea ce priveste uzucapiunea prescurtată (10-20 ani), instanta retine ca pentru a fi admisă acţiunea în constatarea dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune prescurtată (10-20 ani) este obligatorie întrunirea cumulativă a doua condiţii speciale:1-posesia să se întemeieze pe just titlu/justă cauză, 2-posesia să fie de bună credinţă. Potrivit art.1897 Cod civil, justa cauză este orice titlu translativ de proprietate, precum vinderea, schimbul etc. (alin.1), un titlu nul neputând servi de bază prescripţiei de la 10 la 20 de ani (alin.2).
Or, în pricina pendinte, antecontractul de vânzare-cumpărare urmat de predarea posesiei şi plata preţului, nu poate constitui just titlu, întrucât acesta nu transferă un drept de proprietate, nu dă naştere unei obligaţii de „a da”, ci numai unei obligaţii de „a face”, părţile obligându-se ca în viitor să încheie un act de vânzare-cumpărare cu privire la imobil.
Sunt considerente pentru care instanta va respinge ca neintemeiat capatul doi din cererea de interventie in interes propriu avand ca obiect dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune formulat in contradictoriu cu paratii B.M., B.F.D. si B.E.C..
In final, instanta va lua act ca partile nu au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
In baza art.246 din vechiul cod de procedura civila, ia act de renuntarea reclamantilor B.M., B.F.D. si B.E.C., mostenitorii reclamantului decedat B.M., la judecarea cererii principale.
Respinge ca neintemeiat capatul 1 al cererii de interventie in interes propriu formulat de intervenientul in nume propriu T.G., cu domiciliul in …. si cu domiciliul procesual ales in …., in contradictoriu cu paratul STATUL ROMAN PRIN DIRECTIA GENERALA REGI.ALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI, cu sediul ….
Admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMARUL GENERAL cu privire la capatul doi din cererea de interventie in interes propriu avand ca obiect dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Respinge capatul doi din cererea de interventie in interes propriu avand ca obiect dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune formulat de intervenientul in nume propriu T.G., cu domiciliul in …. si cu domiciliul procesual ales in …., in contradictoriu cu paratul MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în sector 6, Bucureşti, Splaiul Independenţei nr.291-293, ca fiind formulat impotriva unei personae fara calitate procesuala pasiva.
Respinge ca neintemeiat capatul doi din cererea de interventie in interes propriu avand ca obiect dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, formulat de intervenientul in nume propriu T.G., cu domiciliul in …. si cu domiciliul procesual ales in …., in contradictoriu cu paratii B.M., cu domiciliul în …., B.F.D., cu domiciliul in …. si in ….., si B.E.C., cu domiciliul in …..
Ia act ca partile nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 02.11.2015.
PREŞEDINTE,
