Art. 37
(1) Pot fi scoase definitiv din fondul forestier naţional, doar cu condiţia compensării acestora, fără reducerea suprafeţei fondului forestier şi cu plata anticipată a obligaţiilor băneşti, numai terenurile necesare realizării sau extinderii următoarelor categorii de obiective:
a) necesare explorării şi exploatării următoarelor resurse minerale: cărbuni, roci utile, agregate minerale, minereuri, ape minerale, surse de energie alternativă, petrol şi gaze naturale;
b) structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, unităţi de cult, obiective sociale, sportive şi medicale, construcţii hidrotehnice de interes local. În înţelesul prezentei legi, categoria obiective sociale nu include locuinţele individuale şi ansamblurile rezidenţiale edificate în fondul forestier proprietate publică.
c) locuinţe sau case de vacanţă, numai în fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice;
d) obiective instalate în fondul forestier înainte de anul 1990, cuprinse în amenajamentele silvice în vigoare la data de 1 ianuarie 1990, la categoria ocupaţii şi litigii.
e) reţele de surse de apă potabilă şi canalizare, reţele şi sisteme de comunicaţii, precum şi drumuri de interes judeţean şi local;
f) repararea şi întreţinerea reţelelor de transport petrol, gaze naturale şi energie electrică.
(2) Amplasarea obiectivelor prevăzute la alin. (1) lit. c) se face cu respectarea următoarelor condiţii, care trebuie îndeplinite cumulativ:
a) construcţia şi terenul pe care se amplasează sunt proprietatea aceleiaşi persoane;
b) suprafaţa maximă care poate face obiectul scoaterii definitive din fondul forestier, incluzând construcţia, accesul şi împrejmuirea, este de maximum 5% din suprafaţa proprietăţii forestiere, dar nu mai mare de 200 m2.
(3) Compensarea prevăzută la alin. (1) se realizează fizic cu un teren care are de cinci ori valoarea terenului care se scoate definitiv din fondul forestier, iar suprafaţa terenului dat în compensare nu poate fi mai mică decât de trei ori suprafaţa terenului care face obiectul scoaterii din fondul forestier.
(4) Terenurile cu care se realizează compensarea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie numai din afara fondului forestier naţional, dar limitrofe acestuia, apte de a fi împădurite. În situaţia în care suprafaţa minimă a unui teren cu care se realizează compensarea este mai mare de 20 ha, acesta poate să nu fie limitrof fondului forestier, dar trebuie să fie compact. Nu se poate realiza compensarea cu terenuri situate în zona alpină şi subalpină.
(5) Pentru terenurile prevăzute la alin. (4) sunt obligatorii înscrierea în amenajamentele silvice şi asigurarea administrării sau serviciilor silvice în termen de 30 de zile de la data aprobării scoaterii definitive din fondul forestier, precum şi împădurirea în maximum două sezoane de vegetaţie.
(6) Nu se admite compensarea cu terenuri limitrofe perdelelor forestiere de protecţie.
(7) În judeţele în care suprafaţa fondului forestier este sub 16% din suprafaţa judeţului, compensarea se realizează numai cu terenuri din cadrul aceluiaşi judeţ.
(8) Terenurile scoase definitiv din fondul forestier şi terenurile primite în compensare dobândesc situaţia juridică a terenurilor pe care le înlocuiesc.
OUG 193/2008 – privind modificarea şi completarea art. 37 şi 39 din Legea 46/2008 – Codul silvic din 25 noiembrie 2008, Monitorul Oficial 825/2008;
OUG 193/2008 – privind modificarea şi completarea art. 37 şi 39 din Legea 46/2008 – Codul silvic din 25 noiembrie 2008, Monitorul Oficial 825/2008;
