(1) Când se naşte o datorie vamală referitoare la mărfuri de import, iar valoarea în vamă se bazează pe un preţ efectiv plătit sau de plătit care include cheltuielile de antrepozitare şi de conservare a mărfurilor în antrepozit, aceste cheltuieli nu se includ în valoarea în vamă, cu condiţia ca acestea să fie evidenţiate distinct faţă de preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri.
(2) Când mărfurile prevăzute la alin. (1) au fost supuse manipulărilor prevăzute la art. 129, natura mărfurilor, valoarea în vamă şi cantitatea care se au în vedere la stabilirea cuantumului drepturilor de import sunt, la cererea declarantului, acelea care ar trebui luate în considerare la data naşterii datoriei vamale dacă nu ar fi suferit aceste manipulări. Prin regulamentul vamal se pot stabili derogări de la această dispoziţie.
(3) În cazul în care mărfurile de import sunt puse în liberă circulaţie în conformitate cu art. 97 alin. (2) lit. c), natura mărfurilor, valoarea în vamă şi cantitatea ce trebuie luate în considerare la data naşterii datoriei vamale, pentru stabilirea cuantumului drepturilor de import, sunt cele aplicabile mărfurilor la momentul în care au fost plasate sub regimul de antrepozitare vamală. Dispoziţiile cuprinse în prezentul alineat se aplică numai cu condiţia ca aceste elemente să fi fost acceptate de autoritatea vamală la momentul în care mărfurile au fost plasate sub regimul de antrepozitare vamală şi dacă declarantul nu solicită ca aceste elemente să fie determinate la momentul naşterii datoriei vamale, fără să contravină controlului ulterior prevăzut la art. 100.
