(1) Orice transformare sau prelucrare pentru care s-a stabilit sau pentru care există fapte care justifică prezumţia că unicul său scop a fost de a se sustrage dispoziţiilor aplicabile mărfurilor dintr-o anumită ţară nu se consideră că ar conferi mărfurilor produse în acest mod originea din ţara în care au fost realizate în sensul prevederilor art. 52.
(2) Reglementările vamale sau reglementările privind alte domenii specifice pot stabili ca un document să fie prezentat ca dovadă a originii nepreferenţiale a mărfurilor.
(3) Autoritatea vamală poate solicita, în cazul unor îndoieli justificate, dovezi suplimentare pentru a se asigura că menţiunea privind originea este conformă cu reglementările vamale, chiar dacă a fost prezentat documentul ca dovadă a originii mărfurilor.
