Starea de recidivă. Criteriu de individualizare a pedepsei, dar şi de
revocare a liberării condiţionate.
Art. 37 lit.a) Cod penal
Art. 61 Cod penal
Multiplele antecedente penale ale inculpatului pot fi
avute în vedere de către instanţă nu numai la individualizarea
pedepsei, ci şi sub aspectul aplicării sau nu a prevederilor art.61
din Codul penal privind liberarea condiţionată.
(Decizia penală nr.312/R/29 mai
2008)
Prin sentinţa penală nr.1776 din data de 29.06.2007
pronunţată de Judecătoria Piteşti, a fost condamnat inculpatul pentru
comiterea infracţiunii prevăzute de art.208 alin.1 Cod penal, combinat
cu art.209 alin.1 lit.e Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal şi
art.74 lit.b şi c Cod penal şi art. 76 lit.c Cod penal, la pedeapsa închisorii
de 6 luni, în condiţiile art.57 Cod penal şi art.71 alin.2 Cod penal.
A fost menţinută liberarea condiţionată, în baza art.61 alin.2
Cod penal.
S-a luat act, în baza art.14 şi art.346 Cod pr.penală, că partea
vătămată P.S., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON, cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat, în baza art.191 Cod pr.penală.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut
că, la data de 21.02.2006, inculpatul s-a deplasat de la domiciliul său, aflat
pe raza judeţului Dâmboviţa, în municipiul Piteşti. A ajuns în centrul
oraşului şi de aici a pătruns în clădirea Direcţiei Generale a Finanţelor
Publice Argeş şi a urcat la nivelul mezanin 2, cu intenţia de a sustrage
bani sau bunuri de valoare.
Pentru aceasta, inculpatul a început să se plimbe pe unul din
holurile instituţiei arătate şi a observat că uşa de la unul din birouri era
deschisă, iar înăuntru nu se afla nimeni, şi, profitând de acest fapt, a luat
dintr-o geantă un portofel pe care l-a ascuns în ciorapul de la piciorul
stâng. A încercat să părăsească în grabă instituţia, moment în care a fost
observat de un funcţionar din cadrul instituţiei, care a luat legătura
telefonic cu gardienii care asigură paza instituţiei, relatându-le cele
întâmplate şi determinându-i pe aceştia să procedeze la reţinere lui.
Asupra inculpatului a fost găsit portofelul părţii vătămate în
care se afla suma de 1.730. 000 Rol şi 3 carduri bancare.
În ceea ce priveşte reţinerea de circumstanţe atenuante,
instanţa de fond a considerat că, faptul că inculpatul şi-a recunoscut vina
şi şi-a exprimat regretul, prezentându-se în faţa organelor judiciare în
timpul procesului penal, precum şi că paguba părţii vătămate a fost
recuperată integral şi aproape imediat de acesta, toate acestea pot
constitui astfel de circumstanţe în favoarea sa.
Mai mult, instanţa de fond a considerat că deşi aceste
circumstanţe atenuante reţinute în favoarea inculpatului intră în concurs
cu circumstanţa agravantă a recidivei postcondamnatorii, în cauză se
impune, în condiţiile art.80 alin.2 Cod penal, a se da eficienţă
circumstanţelor judiciare atenuante în detrimentul circumstanţei
agravante, coborând, astfel, pedeapsa în conformitate cu art.76 lit.c Cod
penal, sub limita minimă obligatorie prevăzută de lege.
Totodată, prima instanţă a considerat că scopul pedepsei nu
poate fi atins decât de executarea acestei pedepse în condiţii de detenţie
prev.de art.57 cu aplic art.71 alin.2 Cod penal.
Instanţa a menţinut liberarea condiţionată, în baza art.61
alin.2 Cod penal, considerând că modul de executare al pedepsei şi nu
cuantumul acesteia prin adăugarea unui spor în urma contopirii ca
urmare a concursului de infracţiuni, îl va determina pe inculpat să nu
mai comită fapte de natură infracţională.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe
lângă Judecătoria Piteşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie,
sub aspectul greşitei reţineri a circumstanţelor atenuante, a greşitei
menţineri a beneficiului liberării condiţionate şi a omisiunii instanţei de
fond de a preciza ce drepturi sunt interzise inculpatului potrivit
disp.art.64 cod penal.
Tribunalul Argeş, prin decizia penală nr.206 din 13 noiembrie
2007, pronunţată în dosarul nr.4981/280/2006, a respins ca nefondat
apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti.
Onorariul de avocat din oficiu s-a dispus a fi suportat din
fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a apreciat că apelul, faţă de
situaţia de fapt reţinută în mod corect de către instanţa de fond, este
nefondat, prima instanţă făcând o justă individualizare a pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe
lângă Tribunalul Argeş, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi
netemeinicie, susţinând, în esenţă, că în cauză, în mod eronat, au fost
reţinute în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de
art.74 lit.b şi c Cod penal, în condiţiile în care inculpatul era recidivist,
potrivit art.37 lit.a Cod penal, fiind condamnat de mai multe ori pentru
infracţiunea de furt calificat, pedeapsa stabilită de numai 6 luni închisoare
neatingându-şi scopul prev. de art.52 Cod penal.
Totodată, parchetul a susţinut că instanţa, având în vedere că
inculpatul se liberase condiţionat din executarea unei pedepse de 2 ani şi
6 luni închisoare, aplicată anterior, se impunea revocarea beneficiului
liberării condiţionate pentru restul de 325 zile, şi nu menţinerea liberării
condiţionate, aşa cum s-a dispus în cauză, urmată de contopirea acestui
rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă.
Prin decizia penală nr.312/R/29 mai 2008, Curtea de Apel
Piteşti a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul
Argeş, a casat în parte decizia, precum şi sentinţa penală nr.1776 din 29
iunie 2007, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în dosarul
nr.4981/280/2006, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 6 luni
la 3 ani închisoare, a înlăturat dispoziţia privind menţinerea liberării
condiţionate şi, în baza art.61 alin.1 Cod penal, a revocat beneficiul
liberării condiţionate pentru restul de 325 de zile şi a contopit acest rest
cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată, urmând ca inculpatul să execute
pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, în condiţiile art.57 Cod penal.
În baza art.71 alin.2 Cod penal, a interzis inculpatului
drepturile prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal.
S-au menţinut în rest dispoziţiile hotărârilor recurate.
Pentru a decide astfel, curtea a reţinut că în cauză sunt
incidente prevederile art.385/9 pct.14 Cod pr.penală referitoare la greşita
individualizare a pedepsei.
Astfel, în mod netemeinic, a apreciat Curtea, instanţa de fond
a condamnat pe inculpat numai la pedeapsa închisorii de 6 luni, reţinând
circumstanţele atenuante prev.de art.74 lit.b şi c din Codul penal – ce au
în vedere stăruinţa depusă de infractor pentru a repara paguba pricinuită
şi atitudinea infractorului rezultând din comportarea sinceră în cursul
procesului – în condiţiile în care, pe de o parte, aceste circumstanţe nu se
regăsesc în cauza de faţă întrucât inculpatul a fost surprins în flagrant cu
bunul, ceea ce nu denotă un comportament stăruitor vizând repararea
pagubei sau o atitudine de recunoaştere a faptei, aşa cum pretinde textul
legal menţionat, întrucât surprinderea în flagrant cu obiectul sustras
determină, implicit, recuperarea pagubei şi recunoaşterea faptei,
circumstanţe care, altfel, nu pot fi circumscrise unui comportament sau
atitudini care să fie caracterizat ca şi circumstanţe atenuante, aşa cum s-a
menţionat.
Mai mult, inculpatul a desfăşurat o atare activitate
infracţională, în condiţiile stării de recidivă, situaţie ce nu atrăgea, în mod
obligatoriu, potrivit art.80 Cod penal, efectul circumstanţelor atenuante,
prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, aşa cum a
procedat instanţa de fond, soluţie menţinută şi de tribunal.
Având în vedere antecedentele penale ale inculpatului, Curtea
a apreciat că acestea trebuie avute în vedere atât sub aspectul
individualizării pedepsei, dar şi sub aspectul aplicării prevederilor art.61
din Codul penal privind efectele liberării condiţionate.
Astfel, sub acest aspect, curtea a reţinut că în cauză se
impunea nu menţinerea liberării condiţionate ci revocarea restului de
pedeapsă rămas neexecutat, textul de lege menţionat precizând prin
formula „poate” facultatea instanţei de a decide în acest sens, ţinându-se
seama de „gravitatea” infracţiunii care, în opinia curţii, nu poate fi
disociată de modul în care a comis-o – în plină zi, în loc public într-unul
din birourile instituţiei a cărei uşă era deschisă – şi nici de persoana
inculpatului caracterizată ca un infractor recidivist cu numeroase
antecedente.
Astfel, curtea a apreciat că numai majorând pedeapsa aplicată
inculpatului către limita minimă prevăzută de textul penal incriminator al
prevederilor art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.e Cod penal, prin
înlăturarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74 lit.b şi c din
Codul penal şi revocând, totodată, beneficiul liberării condiţionate –
înlăturând astfel menţinerea acesteia, aşa cum au dispus instanţele
anterioare – se poate aplica o pedeapsă care să corespundă scopului
acesteia prev. de art.52 Cod penal, care nu este numai un scop de
prevenţie dar, în egală măsură, şi o măsură de constrângere şi un mijloc
de reeducare, pentru ca astfel de fapte, pe viitor, să nu mai fie săvârşite
de către inculpat.
Totodată, Curtea a apreciat, cu privire la ultima critică formulată, că în
cauză, în mod greşit, a fost aplicată pedeapsa accesorie, potrivit art.71
alin.2 Cod penal, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64
lit.a-c Cod penal, aşa cum se precizează în hotărârile pronunţate, prin
referirea la textul art.71 alin.2, în cauză impunându-se interzicerea numai
a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal, nu şi a celui
prevăzut la art.64 lit.c Cod penal, ce nu are incidenţă în această cauză.