. Liberare provizorie. Necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să zădărnicească aflarea adevărului.
Nu este justificată liberarea provizorie pe cauţiune
a inculpatului, în cursul urmării penale, care a
încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin
ascunderea sau distrugerea mijloacelor de probă.
(Curtea de Apel Piteşti – decizia penală
nr.422/R din 6 iulie 2007)
Prin încheierea nr.40 din 4 aprilie 2007, pronunţată de Tribunalul Argeş, s-a admis cererea de liberare
provizorie pe cauţiune formulată de inculpat – cetăţean irakian, cercetat în stare de arest preventiv pentru mai multe
infracţiuni contra patrimoniului.
S-au impus, în sarcina inculpatului obligaţiile prevăzute de art.160/2 alin.3 lit.a-e Cod penal şi pe cea prev. de
art.160/2 alin.3/1 lit.c Cod penal.
S-a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului.
Pentru a pronunţa această încheiere, tribunalul a apreciat că, scopul măsurii pretinse poate fi realizat şi prin
liberarea provizorie pe cauţiune.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, criticând-o pentru
nelegalitate şi netemeinicie, susţinându-se faptul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art.160/4 Cod pr.penală.
Prin decizia penală nr.422/R din 6 iulie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-a admis recursul
procurorului, s-a casat încheierea şi, în fond, a fost respinsă cererea de liberare provizorie pe cauţiune formulată de
inculpat.
Pentru a decide astfel, curtea a contestat, din actele şi lucrările dosarului cauzei, că inculpatul a încercat să
zădărnicească aflarea adevărului prin ascunderea şi distrugerea mijloacelor de probă, fiind nejustificată acordarea liberării
provizorii pe cauţiune.
