Liberare provizorie pe cauţiune. Condiţiile liberării.
Nu se poate admite o cerere de liberare
provizorie pe cauţiune, câtă vreme, din
probele administrate în cauză, rezultă că
asupra părţii vătămate au fost exercitate
presiuni sub forma ameninţărilor sau s-a
încercat negocierea cu acesta de către inculpat
pentru zădărnicirea aflării adevărului în
cauză.
(Curtea de Apel Piteşti–
dec.pen.nr.300/R/21.05.2007)
Prin încheierea nr.93 din 18 mai 2007 pronunţată de
Tribunalul Vâlcea, s-a admis cererea de liberare provizorie pe cauţiune a
inculpatului şi s-au instituit în sarcina acestuia obligaţiile prev.de
art.160/2 alin.3 Cod procedură penală.
Pentru a pronunţa această încheiere instanţa de fond a reţinut
că la data la care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului erau
îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri, însă
la momentul soluţionării cererii de liberare provizorie pe cauţiune, odată
cu trecerea unei perioade de timp rezonanţa socială s-a diminuat şi
implicit gradul de pericol prezentat pentru ordinea publică prin lăsarea în
libertate a inculpatului a scăzut, astfel că nu se mai justifică menţinerea
măsurii arestării preventive.
Prin decizia penală nr.300/R din 21 mai 2007 pronunţată de
Curtea de Apel Piteşti, s-a admis recursul Parchetului, s-a casat încheierea
şi, rejudecând cauza, s-a respins cererea de liberare provizorie pe
cauţiune dispunându-se restituirea acesteia către inculpat.
Pentru a decide astfel, din actele şi lucrările dosarului, curtea
a constatat că în cauză există date din care rezultă necesitatea de a-l
împiedica pe inculpat în încercarea acestuia de a zădărnici aflarea
adevărului prin influenţarea părţilor vătămate.
În mod corect, curtea a constatat că, în conf. cu disp.art.160/2 alin.2 Cod
procedură penală, liberarea provizorie pe cauţiune nu se acordă în cazul
în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit
sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să
zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau
experţi, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte
asemenea fapte.
