LIBERAREA PROVIZORIE SUB CONTROL JUDICIAR. CONDIŢIILE LIBERĂRII
(alin.1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani.
(alin.2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni.
În speţă, deşi sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 1602 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală privind admisibilitatea în principiu a cererii, liberarea provizorie nu este justificată şi oportună în raport de gravitatea faptelor pentru care inculpata este cercetată.
-art. 1602 Cod procedură penală
Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 22.01.2009 de Tribunalul Bucureşti Secţia a II-a Penală s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata D. M.
S-a dispus ca inculpata să se supună obligaţiilor prev. în art. 1602 alin. 3 lit.a – f C.p.p.
S-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpatei, dacă nu este arestată în altă cauză.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul instanţei inculpata D. M. a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar în temeiul art. 1602 al.1 şi 2 C.p.p.
În motivarea cererii se arată că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune liberarea sa provizorie iar starea sănătăţii sale este gravă deoarece suferă de afecţiuni care în stadiul actual o pun în imposibilitate să suporte regimul de detenţie, se va prezenta la organele judiciare, iar în prezentul dosar au fost reţinute 20 de persoane din care în prezent sunt arestate foarte puţine.
Inculpata este cercetată pentru infracţiunea prev. de art. 12 lit.b din Legea 78/2000 cu aplic. art. 33 lit.a C.p., constând în aceea că la data de 19.02.2008 a permis accesul numitului C.G. la informaţii ce nu erau destinate publicităţii în schimbul unui folos material injust atât pentru sine cât şi pentru beneficiarul informaţiilor, şi art. 254 C.p. constând în aceea că la data de 26.01.2008 a primit de la C.G. o sumă de bani pentru a-i înmâna copii ale unor documente fiscale din baza de date a DITL, sector 2.
Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 1602 C.p.p. întrucât pedeapsa prev. de lege pentru infracţiunea pentru care este cercetată inculpata este mai mică de 18 ani închisoare, astfel că, la termenul din 22.01.2009, potrivit art. 1608 C.p.p. Tribunalul a constatat că cererea de liberare provizorie formulată de inculpata D.M. este admisibilă în principiu şi a procedat la audierea inculpatei.
Tribunalul a apreciat că cererea inculpatei este întemeiată, deoarece inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, a avut anterior o conduită conformă cu normele de convieţuire socială, implicarea redusă în faptele supuse cercetării, a avut în vedere vârsta inculpatei, starea de sănătate, faptul că durata arestului preventiv efectuat până în prezent a însemnat cu siguranţă un avertisment suficient cu privire la conduita pe care trebuie să o adopte pe parcursul procesului penal.
Tribunalul a apreciat că, faţă de aceste aspecte, de probele administrate în cauză, situaţiile de fapt, coroborate cu dispoziţiile interne şi internaţionale aplicabile în cauză, în condiţiile în care instituţia liberării provizorii sub control judiciar permite şi obligă la dispunerea unor garanţii procesuale care să permită buna desfăşurare a procesului penal, cererea inculpatei este întemeiată.
Împotriva încheierii de şedinţă a formulat recurs Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, arătându-se că inculpata D.M., persoană fără antecedente penale, la data de 19.02.2008, a permis accesul inculpatului C.G., la informaţii care nu erau destinate publicităţii în scopul obţinerii unui folos injust iar la data de 26 ianuarie 2008 a primit de la acelaşi inculpat o sumă de bani, reprezentând mită pentru a îi furniza copiile unor acte fiscale. Se arată în motivarea recursului că încheierea atacată este contradictorie, nejustificată, întrucât din natura faptelor săvârşite de către aceasta şi modalitatea de săvârşire rezultă, evident, că starea de libertate a inculpatei ar reprezenta un grad înalt de pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând recursul declarat de Ministerul Public, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpată, dosarul cauzei şi dispoziţiile legale, Curtea constată că recursul este fondat, iar solicitarea inculpatei de a fi liberată provizoriu sub control judiciar este nefondată.
Având în vedere obiectul cauzei, respectiv soluţionarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, Curtea va proceda la analiza numai a aspectelor avute în vedere în dispoziţiile art. 1601 – 16010 C.p.p. iar nu la analiza temeiurilor arestării preventive.
Potrivit art. 1602 C.p.p., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda de instanţa de judecată, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii, la cerere, când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 1602 al.1 şi 2 C.p.p.
Rezultă din interpretarea dispoziţiilor legale că instanţa nu este obligată să dispună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatei, în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile prev. la art. 1602 al.1 şi 2 C.p.p., admiterea în fond a cererii rămânând la aprecierea instanţei.
Inculpata este cercetată pentru infracţiunea prev. de art. 12 lit.b din legea 78/2000 şi pentru infracţiunea prev. de art. 254 C.p. constând în aceea că a permis accesul inculpatului C.G., la informaţii care nu erau destinate publicităţii în scopul obţinerii unui folos injust iar la data de 26 ianuarie 2008 a primit de la acelaşi inculpat o sumă de bani, reprezentând mită pentru a îi furniza copiile unor acte fiscale.
Curtea apreciază că, în speţă, deşi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1602 al.1 şi al.2 C.p.p., privind admisibilitatea în principiu a cererii, liberarea provizorie sub control judiciar nu este justificată şi oportună, în raport de gravitatea faptelor pentru care inculpata este cercetată, precum şi faţă de faptul că, cercetările în cauză sunt complexe şi de amploare, se află în fază incipientă, apreciind că derularea acestora se impune a avea loc cu inculpata în stare de arest preventiv.
Referitor la starea de sănătate a inculpatei, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 1391 C.p.p., în cazul în care se constată că cel arestat suferă de o boală ce nu poate fi tratată în reţeaua Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, administraţia locului de deţinere, iar nu instanţa, dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în reţeaua medicală a Ministerului Sănătăţii Publice. Faţă de aceste dispoziţii legale, starea de sănătate a inculpatei nu poate constitui temei pentru punerea acesteia în stare de libertate.
De asemenea, împrejurarea că în cauză au fost reţinute iniţial mai multe persoane, dintre care au fost arestate numai o parte, nu are nicio relevanţă asupra stării de arest a inculpatei, deoarece luarea unei măsuri preventive se apreciază în raport de persoana fiecărui inculpat în parte.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385/15, punctul 2, litera d Cod procedură penală va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva încheierii de şedinţă din data de 22.01.2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II – a Penală.
Va casa încheierea de şedinţă şi în fond rejudecând va respinge, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata D. M.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I-a Penală – Decizia penală nr. 110/23 ianuarie 2009).
