Prin încheierea nr. 320/10.03.2009 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul nr. 6004/212/2009 s-a dispus în baza art.1608a alin.6 Cod procedura penala respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul M. N., ca nefondata.
Masura dispusa s-a comunicat administratiei locului de detinere.
În baza art.192 alin.2 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre prima instanta a retinut ca prin încheierea nr. 22 din data de 13.02.2009 a Tribunalului Constanta inculpatul M. N. a fost arestat preventiv pentru o durata de 29 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventiva. Instanta a retinut incidenta cazurilor prevazute de art.148 lit.b, e, f Cod procedura penala. Mandatul a pus în executare la data de 09.03.2009.
S-a retinut ca în cauza sunt îndeplinite conditiile prevazute de art.143 alin.1 Cod procedura penala, existând indicii temeinice care justifica presupunerea rezonabila în sensul ca inculpatul ar fi savârsit infractiunea prevazuta de art.215 alin.1,2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. Instanta a constatat ca este incident cazul prevazut de art.148 lit.f Cod procedura penala, având în vedere ca infractiunea pentru care inculpatul este cercetat este sanctionata de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar în cauza exista probe certe ca lasarea în libertate a acestuia prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, raportat la împrejurarile concrete de comitere a faptei de a carei comitere este suspectat inculpatul, cât si la rezonanta sociala negativa a acesteia si la circumstantele personale ale inculpatului. Instanta a retinut si incidenta cazurilor prevazute de art.148 lit.b,e Cod penal, apreciind ca la dosar exista date din care ar rezulta ca inculpatul ar încerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea partilor vatamate.
Conform dispozitiilor art.1602 alin.1 Cod procedura penala, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani. Intrunirea acestei conditii privind cuantumul pedepsei stabilite de lege trebuie cumulata cu aprecierea de catre instanta, raportat la persoana inculpatului si la circumstantele reale ale faptei pentru care acesta este cercetat, a imprejurarii ca liberarea provizorie sub control judiciar nu este de natura a pune in pericol aflarea adevarului in cauza.
Desi nu este prevazuta expres ca o conditie a acordarii liberarii provizorii, din analiza sistematica a dispozitiilor legale, rezulta ca pentru a putea fi admisa o astfel de cerere trebuie analizata si conditia ca lasarea în libertate a inculpatului sa nu prezinte pericol concret pentru ordine publica si aceasta deoarece, atâta vreme cât o persoana a fost arestata pentru cazul prevazut de art.148 lit.f Cod procedura penala, trebuie ca acest temei, în conditiile acordarii liberarii provizorii, sa nu mai subziste, fiind incompatibile situatia arestarii cu cea a liberarii provizorii, adica, pe de o parte, sa se aprecieze ca lasarea în libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica, iar pe de alta parte ca liberarea lui realizeaza scopul procesului penal.
Instanta a constatat ca la acest moment procesual asupra inculpatului planeaza suspiciunea ca ar fi comis o fapta cu un grad ridicat de pericol social si cu o puternica rezonanta sociala negativa. Inculpatul este suspectat ca, la intervale scurte de timp, în aceeasi maniera, profitând de naivitatea partilor vatamate F. L. si A. M., si chiar de o relatie de amicitie cu acestea, le-ar fi indus în eroare si ar fi obtinute de la acestea sume mari de bani.
In conditiile in care rezonanta sociala negativa a faptei de a carei comitere este banuit inculpatul persista la acest moment procesual, în raport de elementele care configureaza fapta retinuta în sarcina inculpatului, de modalitatea în care se retine ca ar fi fost comisa si de circumstantele personale ale inculpatului, instanta a apreciat ca lasarea in libertate a acestuia prezinta pericol pentru comunitate.
Or, liberarea provizorie poate fi dispusa doar in masura in care se apreciaza ca arestarea a depasit o durata rezonabila, ori daca nu mai subzista cazurile pentru care s-a apreciat ca este necesara luarea masurii arestarii preventive.
De asemenea, la luarea masurii arestarii preventive s-a retinut ca in cauza sunt incidente dispozitiile art.148 lit.b,e Cod procedura penala, ceea ce duce la aprecierea ca nu este indeplinita conditia prevazuta de art.1602 alin.2 Cod procedura penala.
Instanta a avut în vedere si faptul ca inculpatul se afla în stare de arest de doar doua zile, mandatul de arestare preventiva fiind pus în executare la data de 09.03.2009.
Împotriva încheierii nr. 320/10.03.2009 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul nr. 6004/212/2009 a declarat recurs inculpatul M. N., pentru motivele indicate în practicaua deciziei.
Examinând legalitatea si temeinicia încheierii recurate, prin prisma criticilor formulate de recurent si din oficiu, conform art. 385 ind. 6 alin. 3 C. Pr. Pen., tribunalul constata ca recursul formulat este fondat.
Inculpatul M. N. a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 22 din data de 13.02.2009 a Tribunalului Constanta pentru o durata de 29 de zile, iar masura a fost pusa în executare la data de 09.03.2009.
La luarea masurii arestarii preventive s-a retinut ca sunt incidente cazurile prevazute de art.148 lit. b, e, f C. Pr. Pen. Cazurile prev. de art. 148 lit. b, e C. Pr. Pen. au fost retinute în raport de împrejurarea ca pe parcursul cercetarilor inculpatul a încheiat cu partea vatamata A. M. un înscris datat 11.02.2009 prin care se atesta ca inculpatul ar fi împrumutat de la partea vatamata suma de 10.000 euro, acest înscris relevând o alta stare de fapt decât cea declarata initial de partea vatamata, conditii în care s-a apreciat ca exista date ca inculpatul încearca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea partilor vatamate.
Inculpatul a fost audiat în prezenta cauza la data de 11.02.2009, ocazie cu care a cunoscut acuzatiile de înselaciune. Tot în data de 11.02.2009 inculpatul a încheiat cu partea vatamata A. M. un înscris intitulat “proces verbal angajament de plata” prin care se obliga ca pâna la data de 01.04.2009 sa restituie partii vatamate suma de 10.000 euro pe care a împrumutat-o de la aceasta. Procesul verbal a fost încheiat prin intermediul S.C. Maria Recuperari Creante SRL Constanta, societate la care a apelat partea vatamata pentru recuperarea creantei pretinse de 10.000 euro.
Partea vatamata A. M. nu a fost în masura sa prezinte un înscris prin care sa dovedeasca predarea sumei catre inculpat. În aceste conditii, se poate presupune ca încheierea înscrisului intitulat “proces verbal angajament de plata” a avut la baza dorinta partii vatamate de a avea un înscris preconstituit prin care sa faca dovada datoriei inculpatului. Nu exista elemente de fapt care sa sustina ipoteza ca acest înscris a fost încheiat ca urmare a unei întelegeri frauduloase între inculpat si partea vatamata, cu atât mai mult cu cât încheierea înscrisului a avut loc în chiar data când inculpatul a aflat despre acuzatiile aduse, neavând timp pentru a ajunge la o eventuala întelegere cu partea vatamata. Ulterior încheierii înscrisului, partea vatamata nu a mai fost audiata pentru a se constata o modificare a pozitiei procesuale, din care sa se deduca o eventuala întelegere frauduloasa încheiata cu inculpatul. De altfel, din chitanta nr. 41/19.02.2009 eliberata de S.C. Maria Recuperari Creante SRL Constanta rezulta ca dosarul de recuperare a creantei, deschis de aceasta societate, poarta nr. 173/10.02.2009, deci partea vatamata s-a adresat acestei societati pentru a recupera creanta anterior întâlnirii cu inculpatul, ceea ce este un argument suplimentar în a aprecia ca între parti nu a existat o întelegere.
În aceste conditii, nu se mai poate considera ca fiind incidente cazurile prev. de art. 148 lit. b, e C. Pr. Pen., deci nu se mai constata vreun impediment în admiterea cererii de liberare provizorie, din prisma art. 160 ind. 2 alin. 2 C. Pr. Pen., care prevede ca liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda în cazul în care exista date din care rezulta necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat sa savârseasca alte infractiuni sau ca acesta va încerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
De asemenea, sunt îndeplinite si cerintele art. 160 ind. 2 alin. 1 C. Pr. Pen. potrivit cu care liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infractiunilor savârsite din culpa, precum si în cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depaseste 18 ani, întrucât inculpatul este cercetat pentru comiterea infractiunii de înselaciune prev. de art.215 alin. 1,2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, al carei maxim special este de 15 ani închisoare.
Prima instanta a apreciat ca cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu poate fi admisa, întrucât lasarea în libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica, iar acest pericol este incompatibil cu punerea în libertate a inculpatului.
Liberarea provizorie sub control judiciar presupune existenta masurii arestarii preventive care a fost luata în conditii de legalitate si temeinicie si care eventual a fost mentinuta în aceleasi conditii. Întrucât masura arestarii preventive este legala si temeinica, consecinta fireasca este aceea ca sunt îndeplinite conditiile legale pentru a fi luata sau mentinuta aceasta masura, adica sunt îndeplinite cerintele art. 143 C. Pr. Pen. si este incident cel putin unul dintre cazurile prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C. Pr. Pen.
În cauza, din perspectiva cazurilor prev. de art. 148 alin. 1 C. Pr. Pen., este incident cel prevazut la litera f privind pericolul concret pentru ordinea publica determinat de lasarea în libertate a inculpatului. Dat fiind ca masura arestarii preventive este legala si temeinica, ipoteza premisa în cazul analizarii unei cereri de liberare provizorie, înseamna ca subzista în continuare si cazul prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C. Pr. Pen., deci lasarea în libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
Nu poate fi exclus de la vocatia liberarii provizorii inculpatul care este arestat preventiv pentru ca masura preventiva a fost luata ca urmare a incidentei cazului prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C. Pr. Pen. Motivele legale care atrag netemeinicia cererii de liberare provizorie sunt reglementate de art. 160 ind. 2 alin. 1,2 C. Pr. Pen., iar acestea nu pot fi extinse si la ipoteza în care masura arestarii preventive se întemeiaza pe incidenta cazului prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C. Pr. Pen., deoarece s-ar adauga o conditie suplimentara celor reglementate de dispozitiile procesual penale.
Într-adevar, pericolul concret pentru ordinea publica constituie un element de fapt în aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie, dar nu poate atrage automat respingerea cererii, ci este necesar a se aprecia în ce masura trebuie acordata prevalenta protejarii ordinii publice, în raport de natura acuzatiilor aduse inculpatului, reactia care ar putea fi stârnita de punerea sa în libertate, conduita procesuala a inculpatului, precum si orice alte circumstante reale sau personale care pot contura un grad mai sporit sau mai scazut al pericolului concret pentru ordinea publica.
În cauza de fata inculpatul a manifestat disponibilitatea în a acoperi prejudiciul invocat de partea vatamata A. M., chiar daca sustine o alta varianta privind natura juridica a raporturilor cu partea vatamata A. M., a achitat în parte prejudiciul pretins de partea vatamata A. M. ( 6.442,5 lei ) si a mentionat ca doreste sa restituie întreaga creanta, care s-ar putea asigura în mai bune conditii daca ar fi în libertate, deoarece în acest fel ar putea desfasura activitati care sa-i aduca venituri, fiind administratorul unei societati comerciale.
În aceste conditii, având în vedere si data comiterii faptelor retinute în sarcina inculpatului ( mai si octombrie 2008 ), reducerea fireasca a rezonantei sociale a faptelor, tribunalul apreciaza ca oportuna punerea în libertate a inculpatului M. N. Pericolul concret pentru ordinea publica retinut la luarea masurii arestarii preventive este estompat prin instituirea unui control a conduitei inculpatului, urmare a obligatiilor pe care acesta trebuie sa le respecte, dar al sanctiunii aplicabile în cazul încalcarii acestor obligatii.
În concluzie, tribunalul apreciaza ca întemeiata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul M. N.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d C. Pr. Pen. tribunalul va admite recursul formulat de recurentul – inculpat M. N. împotriva încheierii nr. 320/10.03.2009 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul nr. 6004/212/2009.
Se va casa încheierea recurata si, rejudecând, se va dispune în baza art. 1608a alin. 2 C. Pr. Pen. admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul M. N. si se va dispune punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului M. N., de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 20/13.02.2009 emis de Tribunalul Constanta, daca nu este retinut sau arestat în alta cauza.
În baza art. 1608a alin. 3 C. Pr. Pen. raportat la art. 1602 alin. 3 si 31 C. Pr. Pen., pe timpul liberarii provizorii sub control judiciar, inculpatul M. N. se va supune urmatoarelor obligatii:
a) sa nu depaseasca limita teritoriala a municipiului Constanta decât cu încuviintarea instantei;
b) sa se prezinte la organele de urmarire penala sau la instanta de judecata ori de câte ori este chemat;
c) sa se prezinte la organul de politie în a carui raza teritoriala locuieste, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat;
d) sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea instantei;
e) sa nu se apropie de martorii mentionati în rechizitoriul nr. 2864/P/2007 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta si sa nu comunice cu acestia direct sau indirect;
f) sa nu se apropie de partile vatamate F. L. si A. M., membrii familiilor acestora si sa nu comunice cu acestia direct sau indirect.
În baza art. 1602 alin. 32 C. Pr. Pen. se va atrage atentia inculpatului ca, în caz de încalcare cu rea-credinta a obligatiilor care îi revin, se va lua fata de acesta masura arestarii preventive.
Masura dispusa se va comunica administratiei locului de detinere, inculpatului M. N. si institutiilor prev. de art. 145 alin. 21 C. Pr. Pen.
În baza art. 192 alin. 3 C. Pr. Pen. cheltuielile judiciare avansate de stat la solutionarea cauzei în prima instanta vor ramâne în sarcina acestuia.
Se vor înlatura din încheierea penala recurata dispozitiile art. 160 ind. 8a alin. 6 C. Pr. Pen. si art. 192 alin. 2 C. Pr. Pen.
În baza art. 192 alin. 3 C. Pr. Pen. cheltuielile judiciare avansate de stat la solutionarea recursului vor ramâne în sarcina acestuia.
1
