Liberarea provizorie sub control judiciar. Soluţionarea cererii prin
respingerea acesteia, fără ascultarea inculpatului.
In conformitate cu dispoziţiile art.160/8
alin.1 Cod pr.penală, soluţionarea cererii se
face după ascultarea învinuitului sau a
inculpatului, a concluziilor apărătorului, precum
şi ale procurorului. Prin neascultarea
inculpatului se încalcă dreptul acestuia la
apărare, situaţie care atrage casarea încheierii
şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi
instanţă.
(Curtea de Apel Piteşti – secţia penală şi pentru cauze cu minori
şi de familie – decizia nr.49/R/23.01.2007)
Prin încheierea din 18 ianuarie 2007, pronunţată în dosarul
penal nr.4818/2006, Tribunalul Vâlcea a respins cererea inculpatului de
liberare provizorie sub control judiciar.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a apreciat că în raport de
datele din fişa de cazier judiciar a inculpatului şi pericolul social al
faptelor sub aspectul cărora este judecat, nu se impune punerea în
libertate a acestuia.
Impotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, susţinând că
nu există nici o situaţie din cele prevăzute de lege care să împiedice
punerea sa în libertate sub control judiciar.
Prin decizia penală nr.49/R din 23 ianuarie 2007, s-a admis
recursul declarat de inculpat, s-a casat în parte încheierea, sub aspectul
dispoziţiilor privind cererea de liberare provizorie sub control judiciar şi
s-a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Pentru a decide astfel, curtea în mod corect a constatat că
tribunalul, punând în discuţie cererea inculpatului, nu l-a ascultat, aşa
cum prevăd dispoziţiile art.160/8 alin.1 Cod pr.penală, dar şi conform
practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, încălcându-se, în acest
fel, dreptul la apărare.
