Revocarea liberării provizorii sub control judiciar. Formularea unei
noi cereri de liberare provizorie.
Nu se justifică admiterea cererii de punere în libertate provizorie
sub control judiciar, formulată de inculpatul căruia i s-a revocat liberarea provizorie,
reţinându-se că a încălcat cu rea-credinţă obligaţiile ce-i reveneau potrivit art.160/2
alin.3 Cod procedură penală.
(Curtea de Apel Piteşti – decizia penală
nr.386/R/MF din 1 iulie 2008)
Prin încheierea de şedinţă din 26 iunie 2008, pronunţată de
Tribunalul Argeş, a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub
control judiciar formulată de inculpat.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut că, anterior, la
data de 17 iunie 2008, aceeaşi instanţă, prin încheiere, a dispus, în
conformitate cu dispoziţiile art.160/10 lit.b Cod pr.penală, revocarea
liberării provizorii a inculpatului şi a emis un nou mandat de arestare
preventivă pentru 30 de zile. S-a reţinut că inculpatul a lipsit de la 3
termene de judecată consecutive, fără să facă dovada imposibilităţii de
prezentare la instanţă.
Recursul declarat de inculpat împotriva acestei încheieri, prin
care s-a revocat liberarea provizorie, a fost respins ca nefondat.
In raport de această situaţie de fapt, tribunalul a considerat că,
în noua cerere de liberare provizorie formulată de inculpat, acesta nu
poate invoca faptul că, anterior, lipsa sa de la instanţă a fost justificată.
Incheierea a fost atacată cu recurs de inculpat, susţinând că
lipsa la termenele de judecată s-a datorat unor motive mai presus de
voinţa sa.
Prin decizia penală nr.386/R/MF din 1 iulie 2008, pronunţată
de Curtea de Apel Piteşti, s-a respins ca nefondat, fiind obligat inculpatul
la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Soluţia curţii este corectă, pentru că anterior, printr-o altă decizie
definitivă, deci cu caracter de autoritate de lucru judecat, s-a stabilit că
inculpatul, cu rea-credinţă a încălcat obligaţiile ce-i reveneau, potrivit
art.160 alin.3 Cod pr.penală.
