2. Aplicarea criteriilor stabilite la concedierea colectiva. Imposibilitatea invocarii unui alt criteriu în timpul litigiului
Angajatorul a luat masura efectuarii unei concedieri colective, în cadrul acestei proceduri având obligatia, în conformitate cu prevederile art. 74 lit. c) C.mun., în forma în vigoare la data emiterii deciziei de concediere, de a respecta anumite criterii de stabilire a ordinii de prioritati. Angajatorul a mentionat în cuprinsul deciziei contestate în prezentul litigiu ca a avut în vedere la desfiintarea postului contestatorului, criteriul referitor la “salariatii care cumuleaza pensia cu salariul sau beneficiaza de alte surse suplimentare de venit”.
Întrucât situatia a doi salariati era egala, angajatorul fiind obligat sa ia în considerare un alt criteriu de departajare. Desi angajatorul a sustinut ca recurentul contestator s-ar încadra în alt criteriu de selectie, respectiv “salariatii care au fost sanctionati disciplinar în ultimele 12 luni”, un astfel de criteriu nu a fost mentionat nicicând pe durata procedurii de concediere, astfel încât nu poate înlatura criteriul explicit mentionat în decizie.
Prin urmare, nu este justificat criteriul utilizat de angajator pentru stabilirea ordinii de prioritate în ce-l priveste pe salariat, asa încât masura dispusa este lovita de nulitate.
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE SI ASIGURARI SOCIALE
Decizia nr. 2797/ 09 Aprilie 2012
– art. 74 lit. c) C.mun
Prin sentinta civila nr.8625 din data de 10.10.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, a fost respinsa contestatia formulata de contestatorul SN în contradictoriu cu intimata SC G SRL ca neîntemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca reclamantul a fost angajatul intimatei potrivit contractului individual de munca înregistrat la Inspectorul Teritorial de Munca Bucuresti sub nr. 8xxx/24.09.2007.
În data de 30.10.2010, contestatorului i s-a comunicat preavizul nr. 8xxx/29.10.2010 prin care i se aducea la cunostinta faptul ca, începând cu data de 29.11.2010, postul ocupat se desfiinteaza, astfel încât poate opta pentru ocuparea unui post din cele vacante, enumerate în preaviz, termenul de optiune fiind de 3 zile de la data luarii la cunostinta a preavizului. În caz contrar, se va afla în termenul legal de preaviz de 20 zile lucratoare, cu dreptul de a absenta 4 ore/zi în vederea cautarii unui alt loc de munca.
Prin decizia nr. 3xxx/29.11.2010, s-a dispus ca, începând cu data de 29.11.2010, sa înceteze contractul individual de munca al domnului SN pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective si a desfiintarii postului ocupat.
În motivarea deciziei se invoca proiectul de concediere nr. 7xxx/06.10.2010 cu privire la concedierea colectiva a unui numar de 690 persoane în perioada 28.10.2010 – 15.12.2010, datorita scaderii consistente a volumului de activitate al firmei.
De asemenea, în decizie s-au consemnat criteriile de stabilire a ordinii de prioritate avute în vedere, precum si faptul ca în cazul salariatului SN s-a aplicat criteriul prevazut în contractul colectiv de munca pentru 2010 – 2011 înregistrat la Agentia pentru Prestatii Sociale sub nr. 2xxx/16.06.2010 la art. 78 pct.4, respectiv “salariatii care cumuleaza pensia cu salariul sau beneficiaza de alte surse suplimentare de venit, care pot fi dovedite cu acte eliberate de institutii ale statului ca fiind platitori de impozit pe venit”.
Decizia de concediere a fost comunicata contestatorului la data de 07.12.2010.
Împotriva deciziei de concediere, în termen legal, SN a formulat prezenta contestatie.
În ceea ce priveste legalitatea si temeinicia deciziei de concediere, s-a subliniat faptul ca aceste aspecte se analizeaza în raport de motivele invocate de catre contestator prin actiunea introductiva si de situatia de drept si de fapt existenta la momentul emiterii deciziei.
Sub aspectul legalitatii, Tribunalul a apreciat ca decizia de concediere nr. 6x/08.09.2010, astfel cum a fost modificata prin decizia nr. 3xxx/29.11.2010, întruneste toate conditiile necesare a fi îndeplinite, în mod obligatoriu, potrivit dispozitiilor art. 74 alin. 1 din Codul muncii.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 74 alin.1 din Codul Muncii, decizia de concediere se comunica salariatului în scris si trebuie sa contina în mod obligatoriu: a). motivele care determina concedierea (acestea sunt indicate în mod detaliat în decizia contestata, respectiv desfiintarea locului de munca ocupat de contestator, ca urmare a scaderii consistente a volumului de activitate al firmei – art. 2 pct. 1, fiind indicate si dispozitiile de drept în acest sens, respectiv art. 65 si urm. din Codul Muncii – art. 3); b). durata preavizului (este indicata durata preavizului de 20 de zile lucratoare în perioada 01.11.2010 – 26.11.2010, potrivit preavizului nr. 8xxx/29.10.2010 – art. 2 pct. 2); c). criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d) (art. 2 pct. 3); d). lista tuturor locurilor de munca disponibile în unitate si termenul în care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, în conditiile art. 64 (sunt prevazute în anexa – art. 2 pct. 4).
De asemenea, fiind vorba despre o concediere colectiva, instanta a constatat ca intimata a respectat procedura speciala prevazuta de art. 69 si urm. din Codul muncii (în forma în vigoare la momentul concedierii), respectiv a purtat discutii cu sindicatele (astfel cum este consemnat în procesul verbal de consultare din data de 22.10.2010), a comunicat o copie a notificarii prevazute la art. 69 alin. (2) inspectoratului teritorial de munca si agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca la aceeasi data la care a comunicat-o sindicatului si a comunicat notificarile prevazute la art. 711 codul muncii.
În ceea ce priveste temeinicia deciziei de încetare a contractului individual de munca, Tribunalul a retinut ca SN a invocat nerespectarea criteriilor enumerate în decizia nr. 3189/29.11.2010, precum si faptul ca nu i s-a oferit un post conform pregatirii sale profesionale.
În ceea ce priveste primul motiv invocat, Tribunalul a apreciat ca este neîntemeiat. Astfel, contestatorul a invocat faptul ca mai exista un post similar cu cel ocupat de el si ca numitul CN, de asemenea pensionar militar, cumulând pensia cu salariul, astfel încât trebuia aplicat alt criteriu. Însa, analizând actele aflate la dosar, instanta a retinut ca nu exista nicio dovada în sensul celor invocate de catre contestator, respectiv nu reiese faptul ca CN cumula pensia cu salariul.
Instanta nu a retinut apararea contestatorului, în sensul ca CN nu are studii superioare de specialitate, fata de faptul ca acest aspect nu se numara printre criteriile de selectie prevazute în contractul colectiv de munca pentru 2010 – 2011 înregistrat la Agentia pentru Prestatii Sociale sub nr. 2xxx/16.06.2010.
În ceea ce priveste apararea intimatei, în sensul ca în cazul contestatorului s-a aplicat în fapt primul criteriu de selectie, acesta fiind sanctionat disciplinar în ultimul an anterior concedierii, instanta nu a retinut-o, fata de dispozitiile art. 77 codul muncii (“În caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca în fata instantei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere”) si faptul ca în cuprinsul deciziei de concediere se mentioneaza aplicarea criteriului privind cumulul pensiei cu salariul.
Nici cel de-al doilea motiv invocat de contestator nu este întemeiat, având în vedere ca intimata a pus la dispozitia contestatorului, atât prin preavizul comunicat, cât si prin decizia de concediere, lista tuturor posturilor vacante din unitate pentru care poate opta, potrivit pregatirii profesionale. Or, intimata nu poate fi trasa la raspundere pentru lipsa unui loc de munca vacant potrivit cu pregatirea profesionala a contestatorului, câta vreme i-a pus la dispozitie lista tuturor locurilor de munca disponibile.
Prin urmare, fata de toate argumentele expuse anterior, Tribunalul a apreciat ca decizia de concediere a fost emisa cu respectarea tuturor dispozitiilor legale în vigoare la momentul emiterii ei.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul solicitând sa se dispuna modificarea sentintei si admiterea actiunii.
În motivare, recurentul a aratat ca la pronuntarea hotarârii atacate, instanta de fond a retinut faptul ca a cumulat pensia cu salariul, in detrimentul colegului sau CN, care la rândul lui se afla în aceeasi situatie, respectiv si el este pensionar militar din anul 2001, fapt ce nu a fost negat de catre intimata si, drept urmare, se subordona aceluiasi criteriu de concediere ca si recurentul, respectiv cumul de cu salariu.
Astfel, angajatorul avea obligatia sa asigure dreptul Ia egalitatea de sanse si tratament si sa aplice criteriul de la litera g art. 2, pct. 3, din Decizia de concediere nr.3xxx/29.11.2010, conform carora vor fi concediati “salariatii care nu au copii minori”.
Recurentul a facut mentiunea ca la data disponibilizarii sale si sotia se afla în aceeasi forma de reorganizare a institutiei din care face parte, motiv pentru care, chiar daca detine militara, care a fost diminuata cu 1150 RON, în urma revizuirii acesteia conform Legii 119/2010, cresterea celor doi copii minori depasesc posibilitatile din punct de vedere material si datorita faptului ca are de rambursat un credit contractat la BCR.
În ceea ce priveste retinerea instantei de fond cu privire la posturile vacante din unitate la care ar fi putut opta, a facut precizarea ca ele nu au fost afisate si comunicate public tuturor angajatilor, drept pentru care nu a putut opta pe un post la care ar fi îndeplinit conditiile din punct de vedere al pregatirii profesionale.
Ca urmare, raportat la cele mentionate prin prezenta cerere, a sustinut recurentul ca nu solicita decât un loc de munca pentru cresterea celor doi copii minori, la aceeasi societate care desfasoara activitate si în momentul de fata, având un numar însemnat de angajati, având în vedere si faptul ca pâna la data concedierii nu a avut abateri care sa aduca atingere demnitatii institutiei.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozitiile art.304 pct. 9 C.pr.civ.
Intimat, legal citata, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
A fost administrata proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrarile dosarului, în raport de criticile formulate si de prevederile art. 3041 C.pr.civ., Curtea retine urmatoarele:
Intimata pârâta a luat masura efectuarii unei concedieri colective, în cadrul acestei proceduri având obligatia, în conformitate cu prevederile art. 74 lit. c) C.mun., în forma în vigoare la data emiterii deciziei de concediere privindu-l pe recurentul reclamant, de a respecta anumite criterii de stabilire a ordinii de prioritati.
Intimata a mentionat în cuprinsul deciziei contestate în prezentul litigiu ca a avut în vedere la desfiintarea postului recurentului criteriul referitor la “salariatii care cumuleaza pensia cu salariul sau beneficiaza de alte surse suplimentare de venit, care pot fi dovedite cu acte eliberate de institutii ale statului ca fiind platitori de impozit pe venit”.
A sustinut recurentul ca numitul CN se afla în aceeasi situatie, de a cumula pensia cu salariul.
Din probele administrate, rezulta ca recurentul era încadrat pe postul de planificator, cumulând pensia militara cu veniturile din salariu.
Numitul CN era la aceea data încadrat pe un post de planificator si cumula pensia militara cu salariul, asa cum reiese din înscrisurile depuse de intimata în dosarul de recurs.
Asadar, din acest punct de vedere, situatia celor doi salariati era egala, angajatorul fiind obligat sa ia în considerare un alt criteriu de departajare.
Or, singurul criteriu avut în vedere de angajator a fost cel mentionat în decizia de concediere si la acesta trebuie sa ne raportam în cercetarea legalitatii acestei decizii.
Sustinerile intimatei ca numitul CN nu mai este în prezent angajatul sau, fiind concediat pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, ca acesta ar avea în întretinere un copil si ca recurentului i-ar fi aplicabil criteriul referitor la inexistenta vreunei sanctiuni disciplinare vor fi înlaturate.
Astfel, decizia contestata în prezentul litigiu este analizata în raport de data emiterii, iar nu de o alta situatie anterioara.
Din înscrisurile depuse în recurs, la solicitarea instantei, rezulta ca CN nu are în întretinere copii minori sau o alta persoana, fiul acestuia fiind major la acea data, nefiind facuta vreo dovada ca se afla în întretinerea tatalui sau, iar problemele de sanatate nu implicau prin ele însele concluzia ca exista o obligatie de întretinere.
Desi intimata a sustinut ca recurentul s-ar încadra în primul criteriu de selectie, respectiv “salariatii care au fost sanctionati disciplinar în ultimele 12 luni”, un astfel de criteriu nu a fost mentionat nicicând pe durata procedurii de concediere, astfel încât nu poate înlatura criteriul explicit mentionat în decizie.
Totodata, recurentul are în întretinere doi copii minori.
Fata de cele mai sus expuse, retinem ca nu este justificat criteriul utilizat de angajator pentru stabilirea ordinii de prioritate în ce-l priveste pe recurentul reclamant, asa încât masura dispusa este lovita de nulitate.
În consecinta, recurentul este în drept, în conformitate cu art. 78 C.mun., în forma în vigoare la data emiterii deciziei de concediere, sa fie reintegrat în functia anterior detinuta si sa primeasca o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii la data reintegrarii.
Pentru aceste considerente, vazând dispozitiile art.3041 si art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea constata ca recursul este fondat si-l va admite, cu consecinta modificarii în tot a sentintei atacate, admiterii actiunii formulate; va fi anulata decizia nr. 3xxx/29.11.2010 si obligata pârâta sa procedeze la reintegrarea reclamantului în postul detinut anterior, respectiv la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii la data reintegrarii.
