Sancţiunea avertismentului nu poate fi dispusă fără efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile în conformitate cu prevederile art. 267 alin. (2) – alin. (4) C.muncii şi art. 75 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010.
Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 802 din 9 octombrie 2007
Prin sentința civilă nr. 1676 din 24 iulie 2007, Tribunalul Timiș a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta B.A. împotriva pârâtului Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, a anulat decizia nr. 1375 din 31 mai 2007, emisă de pârâtă, prin care reclamanta a fost sancționată cu avertisment, și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând din onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că decizia de sancționare disciplinară contestată de reclamantă a fost emisă fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile, prevăzută de art. 75 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 raportat la art. 267 C.muncii .
Pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara a formulat recurs împotriva acestei hotărâri judecătorești, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate.
S-a susținut că, în speță, se aplică contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub nr. 2678/14/12.12.2005, care nu cuprinde dispoziții contrare celor din art. 267 C.muncii , iar nu contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010.
La cererea de recurs s-a anexat adresa nr. 15051 din 19 iunie 2007, emisă de recurent.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât hotărârea recurată este temeinică și legală.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de pârât și a prevederilor art. 3041coroborate cu cele ale art. 304 pct. 8 și pct. 9 C.proc.civ., Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fie expuse în continuare.
Prin decizia nr. 1375 din 31 mai 2007, emisă de Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, reclamanta a fost sancționată cu avertisment scris, în temeiul art. 264 alin. (1) lit. a) C.muncii.
Articolul 75 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 prevede că: „sub sancțiunea nulității absolute, nici o sancțiune nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile”. Prin urmare, nici sancțiunea avertismentului nu poate fi dispusă fără efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile în conformitate cu prevederile art. 267 alin. 2 – alin. 4 din Codul muncii.
într-adevăr art. 267 alin. (1) C.muncii și Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub nr. 2678/14 din 12 decembrie 2005, nu prevăd obligativitatea cercetării disciplinare prealabile în situația în care sancțiunea disciplinară aplicată salariatului este avertismentul scris, însă cercetarea disciplinară prealabilă este obligatorie și în această situație potrivit art. 75 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010. O astfel de concluzie rezultă din dispozițiile art. 238 alin. (1) și alin. (3) C.muncii, conform cărora prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal, ce trebuie avut în vedere la încheierea unui contract colectiv de muncă, iar contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Având în vedere cele expuse mai sus, în mod legal, instanța de fond a reținut că decizia de sancționare disciplinară contestată este lovită de nulitate absolută, ca urmare a faptului că a fost emisă fără a se efectua cercetarea disciplinară prealabilă, prevăzută de art. 75 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 raportat la art. 267 alin. (2) – (4) C.muncii, astfel încât nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Adresa nr. 15051 din 19 iunie 2007 emisă de Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara nu are relevanță în cauză, atâta timp cât decizia de sancționare disciplinară nu a fost revocată de către angajator, aceasta fiind contestată prin acțiunea pendinte ca fiind nelegală. Prin urmare, în speță, nu este aplicabil motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 8 C.proc.civ.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea a respins recursul declarat de către pârâtul-recurent Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1676 din 24 iulie 2007 a Tribunalului Timiș ca neîntemeiat.
(Judecător dr. Carmen Pârvulescu)
