Nerespectarea regulamentului intern, a dispoziţiilor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate şi a clauzelor contractului individual de muncă
C. muncii, art. 39 alin. (2) lit. a), b), c), art. 263,
art. 264 alin. (1) lit. d)
Nu prezintă relevanţă dacă abaterea disciplinară reţinută în sarcina salariatului reprezintă sau nu o abatere gravă, care a tulburat grav activitatea angajatorului, pentru că fapta reţinută în sarcina acestuia reprezintă încălcarea obligaţiilor stabilite expres în sarcina salariatului prin prevederile Codului muncii, ale regulamentului de ordine interioară, ale contractului colectiv de muncă şi chiar ale contractului individual de muncă al contestatorului, deci o faptă de natura celei prevăzute de art. 263 alin. (2) C. muncii, iar sancţiunea trebuie apreciată în raport de criteriile stabilite de art. 266 din acelaşi cod.
C.A. Constanţa, Secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 652/CM din 20 august 2008, Jurindex
Prin sentinţa civilă nr. 548 din 7 martie 2008, Tribunalul Tulcea a
respins contestaţia ca nefondată. In motivare s-a reţinut că, la 10 octombrie 2007, contestatorului i s-a solicitat să explice în scris împrejurările în care s-a produs amestecul de zgură dintre două fracţii granulometrice 4-8 mm şi 25-40 mm, constatat şi sesizat prin adresa nr. 2909 de către beneficiarul intimatei, în vederea remedierii şi dispunerii măsurilor necesare în scopul evitării situaţiilor de natura celor semnalate.
Potrivit raportului înregistrat sub nr. 5188 din 10 octombrie 2007 şi procesului-verbal din 10 octombrie 2007, contestatorul a refuzat să dea în scris explicaţiile solicitate, astfel că, prin adresa înregistrată sub nr. 5184 din 11 octombrie 2007, i s-a comunicat că, având în vedere abaterea disciplinară săvârşită în data de 11 octombrie 2007, trebuie să fie prezent la sediul societăţii pentru a-şi formula şi susţine apărările, prezentând în prealabil, în scris, o notă explicativă. Din procesul-verbal încheiat la 11 octombrie 2007 rezultă că i s-a comunicat contestatorului că a fost convocat să fie cercetat pentru insubordonare şi lipsă de respect în relaţiile cu şefii ierarhici, precum şi că acesta a refuzat să dea în scris explicaţiile solicitatc.
A mai constatat instanţa că, în virtutea raportului de subordonare, salariatul trebuie să respecte nu numai obligaţiile generale de muncă prevăzute în actele normative, în contractul colectiv şi contractul individual de muncă, în regulamentul intern, dar şi măsurile (dispoziţiile) date de angajator prin decizii, ordine scrise sau verbale în exercitarea atribuţiilor sale de coordonare, îndrumare şi control şi că, în condiţiile în care contestatorul a refuzat să se conformeze dispoziţiilor date de organele de conducere ierarhic superioare în legătură cu modul de desfăşurare a activităţii din sector, având o atitudine de insubordonare şi lipsă de respect în relaţiile cu şefii ierarhici, dar şi în raport de dispoziţiile art. 39 alin. (2) lit. a), b), c), art. 263 şi art. 264 lit. d) C. muncii, contestaţia formulată nu este întemeiată.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul E.E. şi a criticat-o pentru nelegalitate.
Analizând legalitatea hotărârii atacate în raport cu criticile formulate, instanţa a reţinut următoarele: prin decizia nr. 49 din 19 octombrie 2007, emisă de pârâta SC G. SRL T., contestatorului i-a fost aplicată sancţiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) lit. d) C. muncii, respectiv reducerca cu 5% a salariului de bază pe luna octombrie 2007, pentru încălcarca dispoziţiilor art. 39 alin. (2) lit. b), c) şi d) C. muncii, a art. 17 pct. 3 lit. a), pct. 8 şi art. 19 din regulamentul intern, precum şi pentru încălcarea obligaţiilor salariatului prevăzute în art. 127 şi art. 128 alin. (1) lit. n) şi r) din contractul colcctiv de muncă la nivel de unitate în perioada 2007-2008.
Săvârşirea faptei a fost confirmată probator de înscrisurile ataşate deciziei de sancţionare, respectiv procesul-verbal din 11 octombrie 2007 al comisiei carc a analizat fapta contestatorului, din care rezultă că acesta a refuzat să dea nota explicativă solicitată de şefii ierarhici cu privire la amestecarea zgurei în procesul de fabricaţie şi că a fost cercetat pentru insubordonare şi lipsă de respect manifestată în relaţiile cu şefii ierarhici; adresa din 11 octombrie 2007, prin care contestatorul a fost convocat pentru a-şi formula apărările şi o notă explicativă; raportul din 10 octombrie 2007, întocmit de directorul tehnic al unităţii, conform căruia contestatorul a refuzat să dea orice explicaţie cu privire la împrejurările în care s-a produs amestecul de zgură constatat şi sesizat prin adresa nr. 2909 a unuia dintre beneficiarii societăţii, cu motivarea că a fost solicitat să dea explicaţii verbal, nu în scris; procesul-verbal din 10 octombrie 2007, prin care comisia carc l-a întocmit, compusă din director tehnic, director producţie, director P.P., consilicr juridic, şef producţie şi şef S.P.Z., a
constatat că recurcntul contestator a refuzat să dea explicaţii de orice fel, motivând refuzul său prin faptul că o asemenea solicitare trebuia făcută scris, nu verbal; actul adiţional la fişa postului contestatorul ui; contractul individual de muncă al acestuia; procesul-verbal nr. 5200 din 11 octombrie 2007 încheiat de comisia de disciplină cu ocazia analizării referatului nr. 5158 din 10 octombrie 2007.
Probatoriile administrate la solicitarea contestatorului – recomandare privind profilul profesional şi moral al acestuia, acordul salariaţilor din unitate privind declararea grevei, nota explicativă din 11 octombrie 2007, prin care contestatorul a solicitat transmiterea unei copii a raportului/notei de constatare întocmite de directorul tehnic, certificate de concedii medicale, bilet de ieşire din spital, răspunsurile intimatei la interogatoriu, avize de însoţire a mărfii – nu demonstrează o situaţie contrară celei reţinute în considerentele deciziei de sancţionare, pentru că niciunul dintre înscrisurile menţionate nu face referire la fapta imputată contestatorului, respectiv la condiţiile în care acestuia i-a fost solicitată întocmirea notei explicative referitoare la condiţiile în care a intervenit amestecarea tipurilor de zgură produse în secţia al cărei şef era şi la atitudinea acestuia faţă de solicitarea astfel formulată.
Nici declaraţia martorului T.J. – lider al sindicatului din societatea intimată – nu infirmă situaţia de fapt rezultată din actele depuse de intimata-pârâtă, pentru că acesta s-a referit la aspecte anterioare perioadei în care s-au întâmplat evenimentele pentru care contestatorul a fost sancţionat disciplinar sau la aspecte indirecte, cunoscute din relatările acestuia din urmă.
Nu prezintă relevanţă în soluţionarea cauzei dacă abaterea disciplinară reţinută în sarcina contestatorului reprezintă sau nu o abatere gravă, care a tulburat grav activitatea angajatorului, pentru că fapta reţinută în sarcina acestuia reprezintă încălcarea obligaţiilor stabilite expres în sarcina salariatului prin prevederile Codului muncii, ale regulamentului de ordine interioară, ale contractului colectiv de muncă şi chiar de art. IX alin. (2) lit. b) din contractul individual de muncă al contestatorului, deci o faptă de natura celei prevăzute de art. 263 alin. (2) C. muncii, iar sancţiunea aplicată a fost corect apreciată în raport de criteriile stabilite de art. 266 din acelaşi cod, având în vedere că salariatului i-a fost redus salariul pe perioada minimă şi în procentul minim stabilit de art. 264 alin. (1) lit. d) C. muncii, că acesta a refuzat nejustificat să răspundă solicitărilor şefilor ierarhici şi că a mai fost sancţionat disciplinar de 5 ori în perioada 2004-2007.
Nefondată este şi critica referitoare la aplicarca sancţiunii disciplinare pentru o altă faptă decât cele reţinute în considerentele deciziei de sancţionare. Astfel, potrivit art. III din decizie, fapta reţinută în sarcina contestatorului reprezintă o încălcare a dispoziţiilor prevăzute de art. 39 alin. (2) lit. b), c) şi d) C. muncii, a art. 17 pct. 3 lit. a), pct. 18 şi art. 19 din regulamentul intern, precum şi încălcarea obligaţiilor salariatului prevăzute de art. 127 şi art. 128 alin. (1) lit. n) şi r) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate în perioada 2007-2008, iar din art. IV alin. ultim al aceleiaşi decizii, pentru această faptă societatea a decis aplicarea sancţiunii disciplinare stabilite de prevederile art. 264 alin. (1) lit. d) C. muncii.
Prin urmare, sancţiunea nu a fost aplicată pentru alte fapte decât cele rezultate din cercetarea disciplinară realizată de conducerea societăţii, astfel cum sunt ele reglementate de normele menţionate anterior, iar împrejurarea că în referatul comisiei de disciplină înaintat conducerii societăţii s-a făcut referire la abaterea prevăzută de art. 35 lit. o) din regulamentul intern – referat la care se face trimitere în considerentele deciziei în art. IV penultimul alineat – nu poate justifica susţinerea din recurs referitoare la lipsa corespondenţei dintre faptele săvârşite şi cele sancţionate prin reducerea salariului contestatorului pe luna octombrie a anului 2007.
