Legea nr. 19/2000 Ordinul nr. 50/1990
Legea nr. 19/2000, cât şi normele ei de aplicare, nu conţin dispoziţii de reducere a vârstei standard de pensionare proporţional cu nr. de ani lucraţi în condiţii deosebite de muncă.
în conformitate cu Ordinul nr. 50/1990 emis de Ministerul Muncii, competenţa de a stabili locurile de muncă ce se încadrează în grupe superioare de muncă revine conducerii unităţilor împreună cu organele de sindicat.
Adeverinţa, care emană de la angajator este un act oficial, păstrându-şi valabilitatea, şi producând efecte juridice până la înscrierea în fals, constituind mijloc de probă pentru dovedirea perioadei lucrate şi a grupei de muncă.
Decizia civilă nr. 317/Asig. din 9 noiembrie 2006- A. P.
Prin sentinţa civilă nr. 266/2006, tribunalul a dispus respingerea contestaţiei formulate de contestatoarea C.A. cu privire la decizia de pensionare nr. 249127/24.08.2005 emisă de C.J.P.B.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
Contestatoarea beneficiază potrivit deciziei contestate nr. 249127 din 24.08.2005 de anticipată corespunzător unui punctaj mediu anual de 1,55237.
Nu i s-a acordat pentru limită de vârstă raportat la împrejurarea că potrivit adeverinţei emisă de fostul SC „V.” SA, aceasta a lucrat în grupa a Il-a de muncă în perioada 1.04.1970 – 12.09.1973 şi 28.01.1974- 1.08.1977.
La data formulării cererii de înscriere la pensie de către contestatoare, aceasta nu îndeplinea condiţiile pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă întrucât realizase un stagiu de cotizare în condiţii deosebite de muncă de numai 5 ani, 9 luni, 13 zile, sub limita minimă prevăzută de lege.
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs în termen contestatoarea C.A.
în motivele de recurs se invocă următoarele:
– nu s-a luat în considerare adeverinţa 2682/18.07.1998 eliberată de SC „V.”, în calitate de angajator, prin care se atestă faptul că în perioada 1.04.1970 – 12.09.1973 şi 28.01.1974 – 10.08.1977, contestatoarea a lucrat în locuri de muncă încadrate în grupa a Il-a de muncă, iar această adeverinţă este un act oficial, care nu poate fi cenzurat, emitentul răspunzând pentru veridicitatea ei.
– trebuie să i se acorde pensie pentru limită de vârstă, nu anticipată cum s-a stabilit, deoarece are un timp lucrat în grupa a Il-a de muncă de 5 ani, 9 luni, 13 zile, şi operând o reducere a vârstei standard de pensionare proporţional cu nr. de ani lucraţi în condiţii deosebite de muncă, contestatoarea solicită acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
Motivul de recurs referitor la modificarea deciziei de pensionare în sensul acordării pensiei pentru limită de vârstă nu este fondat.
Potrivit adeverinţei 2682/10.07.1998 emisă de către SC „V.” SA total timp lucrat în grupa a Il-a de muncă este 5 ani, 9 luni 13 zile, iar pentru a beneficia de pensionare de limită de vârstă prin reducerea vârstei standard de pensionare potrivit tabelului nr. 1 de la art. 42 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 cu un an era necesar să mai aibă 6 luni lucrate în grupa a Il-a de muncă. Legea nr. 19/2000, cât şi normele ei de aplicare, nu conţin dispoziţii de reducere a vârstei standard de pensionare proporţional cu numărul de ani lucraţi în condiţii deosebite de muncă.
Pentru aceste motive, respectând şi principiul (tibi lex non distin-guit, nec nos distinguere debemus), instanţa nu poate accepta modalitatea de calcul detaliată de recurentă pentru reducerea vârstei standard de pensionare, şi drept consecinţă va respinge acest motiv de recurs.
în ceea ce priveşte legalitatea celorlalte motive de recurs instanţa apreciază că sunt întemeiate.
In mod greşit instanţa de fond nu a ţinut cont de adeverinţa nr. 2682/1998 emisă de angajatorul recurentei şi şi-a însuşit punctul de vedere al intimatei. In conformitate cu dispoziţiile Ordinului nr. 50/1990 emis de Ministerul Muncii, competenţa de a stabili locurile de muncă ce se încadrează în grupe superioare de muncă revine conducerii unităţilor împreună cu organele de sindicat.
C.J.P. nu a reţinut grupa a Il-a de muncă pentru perioadele 1.04.1970 – 12.09.1973 şi 28.01.1974 – 10.08.1977 deoarece prin natura funcţiilor avute, contestatoarea nu a lucrat în condiţii nocive, grele s-au periculoase. Adeverinţa care afirmă contrariul, refuzată a fi luată în considerare, este un act care emană de la angajator, este un act oficial, angajatorul răspunde pentru legalitatea şi temeinicia ei şi până la înscrierea în fals îşi păstrează valabilitatea, produce efecte juridice. în speţă, nu se poate reţine că potrivit locului de muncă al contestatoarei, acesteia nu i se cuvine acordarea grupei a Il-a de muncă, deoarece, pentru stabilirea locurilor de muncă în grupe superioare s-a făcut dovada respectării art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, respectiv existenţa acordului dintre sindicat şi conducere unităţii, procesul-verbal din 19.06.1990, încheiat cu ocazia şedinţei Consiliului de administraţie, nominalizând personalul şi categoriile de personal care beneficiază de grupa a Il-a de muncă.
Actul normativ, temei al adeverinţei în discuţie, Ordinul nr. 969/1990 al Ministerului Industriei Chimice şi Petrochimice, la pct. 2 prevede „Beneficiază de încadrare în gr. a Il-a de muncă în vederea pensionării, în conformitate cu prevederile art. 2 din H.G. nr. 559/1990, categoriile de personal, din unităţile cu profil chimic şi petrochimic necuprinse în anexa nr. 2 la Ordinele nr. 50/1990 şi nr. 100/1990 emise de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Comisia Naţională pentru Protecţia Muncii, conform anexei care face parte integrantă din prezentul ordin”.
Anexa – parte integrantă a Ordinului 969/1990 denumit „Lista locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale de personal care se încadrează în grupa a Il-a de muncă în vederea pensionării în conformitate cu art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 559/1990 la pct. 5 prevede „personalul din alte activităţi care, potrivit sarcinilor şi atribuţiilor de serviciu îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebite de muncă.” Acelaşi Ordin nr. 969/1990 la pct. 5 stipulează „consiliile de administraţie împreună cu sindicatele libere, nominalizează personalul şi stabilesc proporţionalitatea de timp efectiv lucrată în condiţii deosebite, având în vedere că pentru încadrarea în grupa a Il-a de muncă este necesar ca activitatea desfăşurată în aceste condiţii să fie de cel puţin 70% din programul de lucru.”
Susţinerea intimatei că încadrarea în grupa a Il-a de muncă a personalului se face pe baza condiţiilor deosebite certificate prin buletine de determinare a noxelor şi buletine de determinare prin expertizare, iar contestatoarea nu a făcut această dovadă, nu poate fi primită, deoarece pct. 4 din Ordinul nr. 969/1990 prevede că pentru perioada 18.03.1969 – 31.12.1989, nu sunt necesare aceste buletine. In speţă, perioada în care s-a acordat contestatoarei grupa a Il-a de muncă, se înscrie în cea vizată de pct. 4 din ordinul amintit.
în consecinţă, recursul va fi admis pentru aceste critici, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi instanţa în baza art. 312, art. 3041 C. proc. civ. va modifica sentinţa în sensul admiterii în parte a contestaţiei sub aspectul modificării deciziei contestate şi înregistrării perioadei în care contestatoarea a beneficiat de grupa a Il-a de muncă în cuprinsul deciziei de pensionare.
