– Legea nr. 341/2004: art. 5 alin. 2 lit. n)
– Legea nr. 164/2001: art. 1 alin. 1, art. 12
Cererea de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, corect a fost apreciată de tribunal ca întemeiată, fiind îndeplinite condiţiile pentru obţinerea pensiei de serviciu pentru limită de vârstă, şi anume: vârsta de 55 de ani şi o vechime minimă în serviciu de 30
de ani, din care efectiv ca militar 15 ani, şi ale art. 5 alin. 2 lit. n) din Legea nr. 341/2004,
de reducere a vârstei standard de pensionare cu 5 ani.
Astfel, îndeplinirea de către reclamant a celor două condiţii cumulative sus menţionate pentru a obţine de serviciu de limită de vârstă, după înscrierea la de serviciu anticipată, atrage consecinţe juridice în privinţa categoriei pensiei ce i se cuvine, în condiţiile în care partea îşi manifestă o astfel de opţiune.
Or, este posibilă schimbarea categoriei de pensie din pensie anticipată în pensie pentru limită de vârstă, dacă intervin modificări de natură legislativă ori a stării de fapt iniţiale avute în vedere la stabilirea dreptului la pensie, neexistănd nicio prevedere legală care să interzică această schimbare.
(Decizia nr. 1189/R din 26.02.2009, Secţia a Vil-a civilă şi pentru cauze privind
conflicte de muncă şi asigurări sociale)
Prin sentinţa civilă nr. 3555/23.04.2008, Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vlll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul R.D. împotriva pârâtului MIRA şi a obligat pârâtul să emită o decizie, prin care să stabilească pensia militară de serviciu pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.06.2007. Totodată, a obligat pârâtul să emită o decizie, prin care să stabilească indemnizaţia lunară reparatorie cuvenită
reclamantului în temeiul Legii nr. 341/2004, retroactiv, începând cu data de
01.06.2007, pe baza unui coeficient de 0,6 din salariul mediu brut pe economie, precum şi la plata sumelor reprezentând indemnizaţia lunară reparatorie cuvenită reclamantului în temeiul Legii nr. 341/2004, începând cu data de 01.06.2007 la zi; a respins acţiunea sub celelalte aspecte, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamantul este beneficiarul unei pensii militare de serviciu anticipate parţiale, stabilită prin decizia din 21.09.2001.
Prin cererea înregistrată la Casa de Pensii MIRA în 31.05.2007, reclamantul a solicitat acordarea pensiei de serviciu pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstei de pensionare cu 5 ani, faţă de împrejurarea că deţine titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, care îi dă dreptul la o astfel de reducere, conform art. 5 alin. 1 lit. n din Legea nr. 341/2004.
Prin adresa din 7.06.2007 emisă de MIRA – Casa de Pensii s-a comunicat reclamantului refuzul de soluţionare favorabilă a acestei cereri.
Tribunalul a apreciat că reclamantul îndeplineşte condiţiile pentru acordarea pensiei de serviciu pentru limită de vârstă, întrucât este născut la data de 01.11.1951, iar potrivit art. 12 din Legea nr. 164/2001, au dreptul la pensie de serviciu pentru limită de vârstă cadrele militare care au împlinit vârsta de 55 ani, reclamantul beneficiind şi de reducerea vârstei de pensionare cu 5 ani, în baza art. 5 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 341/2004.
Nu au fost reţinute susţinerile pârâtului din întâmpinare, în sensul că Legea nr. 164/2001 nu prevede posibilitatea schimbării titlului de pensie decât în cazul pensiei de invaliditate. în situaţia menţionată de pârât se prevede expres această posibilitate, dar aceasta nu înseamnă că ea este exclusă în celelalte cazuri. Pornind de la principiul că „tot ce nu este interzis este permis”, a rezultat că se poate schimba şi pensia anticipată parţială în pensie pentru limită de vârsta, în măsura în care există un interes în acest sens şi legea conferă şi anumite drepturi derivate din calitatea de pensionar pentru limită de vârstă.
în speţa dedusă judecăţii, indemnizaţia lunară reparatorie, echivalentă cu un coeficient de 0,6 aplicat asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, prevăzută de art. 5 alin. 1 lit. m) din Legea nr. 341/2004, poate fi acordată numai beneficiarilor de pensii pentru limită de vârstă, nu şi celorlalte categorii de pensionari.
Prin urmare, refuzând reclamantului dreptul de a beneficia de pensie pentru limită de vârstă, deşi îndeplinea condiţiile, s-a ajuns implicit şi la privarea de un alt drept, pe care legea l-a prevăzut în favoarea sa şi pentru care are vocaţie.
în continuarea raţionamentului expus anterior, s-a precizat şi faptul că, potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 164/2001, principiile generale prevăzute de art. 2 din Legea nr. 19/2000 se aplică în mod corespunzător şi pensiilor militare de stat, exceptând situaţiile în care prin Legea nr. 164/2001 se dispune altfel.
S-a statuat că art. 2 lit. b) din Legea nr. 19/2000 consacră principiul egalităţii, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public, contribuabili şi beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege.
Aşadar, în cauza de faţă trebuia aplicat acest principiu al egalităţii şi nedis-criminării, chiar dacă Legea nr. 164/2001 nu prevede expres posibilitatea transformării pensiei anticipate parţiale în pensie pentru limită de vârstă. în caz contrar, s-ar ajunge la situaţia în care o persoană aflată într-o situaţie identică cu cea a reclamantului (condiţii de vechime în serviciu, vârsta de pensionare şi reducere de vârstă pentru
calitatea de luptător în Revoluţie), dar care a formulat cererea mai târziu, adică după apariţia Legii nr. 341/2004, să beneficieze atât de pensia pentru limită de vârstă, cât şi de indemnizaţia lunară reparatorie prevăzută de art. 5 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 341/2004.
Or, data formulării cererii – aspect de formă – nu constituie un criteriu suficient şi obiectiv pentru a trata în mod diferit două persoane aflate în situaţii de fond identice.
Pentru aceste considerente, instanţa a admis în parte acţiunea, în sensul că a obligat pârâtul să emită o decizie, prin care să stabilească pensia militară de serviciu pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de
01.06.2007, reprezentând data de întâi a lunii următoare celei în care s-a depus cererea, conform art. 52 alin. 2 din Legea nr. 164/2001.
Instanţa a obligat pârâtul, în temeiul art. 5 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 341/2004, să emită şi o decizie de stabilire a indemnizaţiei lunare reparatorii, pe baza unui coeficient de 0,6 din salariul mediu brut pe economie, retroactiv, începând cu data de 01.06.2007 (dată de la care are dreptul la acordarea pensiei pentru limită de vârstă).
în vederea reparării prejudiciului încercat de reclamant prin neplata indemnizaţiei lunare reparatorii la care avea dreptul, instanţa a obligat pârâtul şi la plata sumelor reprezentând contravaloarea acestei indemnizaţii, cuvenită reclamantului în temeiul Legii nr. 341/2004, pe perioada 01.06.2007 la zi.
Admiterea în parte a vizat data de la care se cuvine reclamantului indemnizaţia lunara reparatorie, precum şi capătul de cerere privind rectificarea deciziei din
25.05.2007, care a fost apreciat ca neîntemeiat.
Astfel, prin decizia din 25.05.2007, emisă de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative – Casa de Pensii s-a stabilit în favoarea reclamantului o indemnizaţie lunară reparatorie, pe baza coeficientului de multiplicare de 1,10, începând cu data de
01.12.2004, în baza art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004, adică numai în măsura în care are un mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Decizia este legală şi a fost menţinută, întrucât cererea de acordare a pensiei pentru limită de vârstă şi a dreptului derivat la indemnizaţia reparatorie cu coeficient de 0,6, (care se cumulează cu pensia pentru limită de vârstă) a fost formulată ulterior emiterii deciziei respective, şi anume la data de 31.05.2007.
Or, legalitatea şi temeinicia unei decizii se analizează prin prisma actelor pe care însuşi emitentul le-a avut la dispoziţie. Mai mult, decizia a fost apreciată ca fiind pe deplin aplicabilă şi îşi produce efectele pentru perioada cuprinsă între data de 01.12.2004 şi data acordării noilor drepturi, conform sentinţei, astfel că a existat interesul de a fi menţinută.
în ceea ce priveşte data de la care se cuvine reclamantului indemnizaţia lunară reparatorie prevăzută de art. 5 alin. 1 lit. m) din Legea nr. 341/2004, pe baza coeficientului de 0,6, aceasta a fost data de 01.06.2007, conform argumentelor anterior expuse, şi nu data la care reclamantul a depus actele pentru preschimbarea certificatului de revoluţionar, cum s-a solicitat în acţiunea introductivă.
împotriva aceste sentinţe a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, invocând dispoziţiile art. 3041 C. pr. civ.
Se susţine, în esenţă, pronunţarea sentinţei atacate cu încălcarea normelor de drept material aplicabile în cauză, respectiv art. 11 din Legea nr. 164/2001 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât schimbarea categoriei de pensie de serviciu din anticipată parţial în limită de vârstă nu este întemeiată pe vreo normă legală, prima instanţă invocând doar că în speţa dedusă judecăţii trebuie aplicat
principiul egalităţii şi nediscriminării. Consideră recurentul că tribunalul nejustificat nu face distincţie între solicitantul care la data cererii de stabilire a dreptului de pensie era în activitate, având vocaţie le pensie militară şi persoana care are statut de pensionar la data formulării cererii. Or, dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 164/2001 reglementează o singură situaţie de modificare a tipului de pensie, stipulând că: „la îndeplinirea vârstelor prevăzute de lege pentru obţinerea pensiei militare de serviciu pentru limită de vârstă, pensionarii de invaliditate pot opta pentru pensia care-i avantajează”, dispoziţii inaplicabile recurentului.
Totodată, se invocă faptul că, la data apariţiei Legii nr. 341/2004, reclamantul avea calitatea de pensionar, prin urmare era titularul unui drept de pensie de serviciu, anticipată parţial, în concordanţă cu art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 14 lit. b) din Legea nr. 164/2001 republicată.
Or, dispoziţiile art. 12 pe care îşi întemeiază instanţa de fond soluţia se referă la cadrele militare trecute în rezervă cu drept la pensie pentru limită de vârstă; cazul analizat în speţa dedusă judecăţii nu intră sub incidenţa acestor dispoziţii legale, reclamantul fiind deja pensionar la data de 01.06.2007.
Greşită este astfel şi aplicarea art. 5 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 341/2004, întrucât acesta are în vedere persoanele care îşi deschid dreptul la pensie, reclamantul având deja deschis un altfel de drept, născut în condiţii ce nu pot fi modificate în anul 2008. Relevant este faptul că admiterea în parte a acţiunii atrage după sine plata unei indemnizaţii lunare echivalente cu 0,6% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului aferent anului pentru care se face plata, conform art. 5 alin. 1 lit. m) din Legea nr. 341/2004. Este de reţinut însă că şi indemnizaţia prevăzută la art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004 a fost achitată şi încasată de reclamant cu începere din data de 01.12.2004.
Drept urmare, Legea nr. 164/2001 nu-i permite reclamantului schimbarea tipului de pensie, iar art. 5 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 341/2004 nu-i este aplicabil, întrucât situaţia de drept nu este aceea la care se referea legea.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentinţa civilă atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor şi lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfăţişa în cuprinsul prezentei decizii.
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 1 alin. 1 cu art. 12 din Legea nr. 164/2001, aplicabilă în cauză, rezultă că sunt impuse două condiţii cumulative pentru obţinerea pensiei de serviciu pentru limită de vârstă şi anume: vârsta de 55 de ani şi o vechime minimă în serviciu de 30 de ani, din care efectiv ca militar 15 ani.
Trebuie avut în vedere că la momentul depunerii cererii de pensionare anticipată de serviciu, intimatul-reclamant avea calitatea de Luptător Rănit pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, acest titlu fiindu-i acordat prin Decretul nr. 226/1992 al Preşedintelui României, pentru ca ulterior să-i fie emis şi certificatul preschimbat de Luptător Rănit pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 eliberat la data de
25.04.2007.
în aceste condiţii, încă de la data depunerii cererii de acordare a pensiei de serviciu, reclamantul beneficia în temeiul art. 5 alin. 2 lit. n) din Legea nr. 341/2004, de reducerea vârstei standard de pensionare cu 5 ani.
Ca atare, cererea intimatului-reclamant de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, începând cu data de 01.06.2007, corect a fost apreciată de tribunal, ca întemeiată.
Astfel, îndeplinirea de către reclamant a celor două condiţii cumulative sus menţionate pentru a obţine pensie de serviciu de limită de vârstă, după înscrierea la pensie de serviciu anticipată, atrage consecinţe juridice în privinţa categoriei pensiei ce i se cuvine, în condiţiile în care partea îşi manifestă o astfel de opţiune.
Or, este posibilă schimbarea categoriei de pensie dacă intervin modificări de natură legislativă ori a stării de fapt iniţiale avute în vedere la stabilirea dreptului la pensie, neexistând nicio prevedere legală care să interzică această schimbare. Cum, în speţă, intimatul-reclamant la data de 31.05.2007 a formulat o cerere de transformare a pensiei sale de serviciu din pensie anticipată în pensie pentru limită de vârstă, invocând că este beneficiarul art. 5 lit. n) din Legea nr. 341/2004, evident că avea dreptul la această ultimă categorie de pensie, altfel, dispoziţiile sus menţionate [art. 5 lit. n) din Legea nr. 341/2004], nu i s-ar aplica niciodată, statuând un drept iluzoriu.
Textul de lege nu distinge asupra sistemului în care pensia a fost stabilită, fiind aplicabil oricărei categorii de pensie.
în consecinţă, greşit susţine recurentul că dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 164/2001 şi art. 5 lit. n) din Legea nr. 341/2004 sunt aplicabile doar militarilor cu vocaţie la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă, nu şi celor pensionaţi anterior ce invocă îndeplinirea condiţiilor pentru trecerea la pensie de serviciu pentru limită de vârstă, întrucât norma generală de drept instituită de Legea nr. 19/2000 ca normă de drept comun, se completează cu norma specială, cum legal a statuat tribunalul.
Astfel, se impune interpretarea sistematică a dispoziţiilor sus menţionate, din prisma principiului egalităţii, respectiv art. 12 din Legea nr. 164/2001 şi art. 5 lit. n) din Legea nr. 341/2004, întrucât s-ar ajunge la finalitatea ca persoane aflate în situaţii identice să beneficieze de un tratament diferit, raportat la data formulării cererii.
Faţă de aspectele de fapt şi de drept mai sus redate, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa atacată, fiind pronunţată cu interpretarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză.
