Alocarea unor fonduri insuficiente ori neprevederea în buget a unor fonduri necesare achitării drepturilor constând în ajutorul financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006 nu poate conduce la înlăturarea dreptului beneficiarilor acestui ajutor la plata sumei cuvenite cu acest titlu, având în vedere şi faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (2) C. muncii, raportat la art. 243 C. muncii, art. 30 din Legea nr. 130/1996, art. 155 C. muncii şi art. 41 alin. (5) din Constituţie, angajatorul are obligaţia de a acorda salariaţilor, pe lângă drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil şi contractele individuale de muncă, şi toate drepturile ce decurg din lege, se apreciază că în mod corect instanta de fond a recunoscut, în favoarea intimatilor-reclamanti, * ’ » *’ dreptul în discuţie.
Abrogarea la data de 03.07.2010 a Legii nr. 315/2006, conform dispoziţiilor art. 15 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 118/2010, nu prezintă relevanţă sub aspectul acordării ajutorului financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006, pentru anul 2010.
Aceasta întrucât, în raport de prevederile conţinute în Legea nr. 315/2006, precum şi de dispoziţiile H.G. nr. 453/2007, rezultă în mod evident că naşterea dreptului la acordarea ajutorului financiar a avut loc la momentul la care acesta a fost solicitat, prin cerere formulată de beneficiar şi înregistrată până la 1 ianuarie pentru anul următor, obligaţia de plată în sarcina angajatorului urmând a fi îndeplinită începând cu luna ianuarie a anului următor.
C.A. Bucureşti,s. a Vll-a civ., confl. mun. şi asig. soc.,
dec. nr. 4598/R/07.09.2012
Prin sentinţa civilă nr. 985/11.04.2012 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, Secţia civilă, în dosarul nr. 1063/98/2012, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta U.S.L.I. Ialomiţa, în numele şi pentru membrii săi de sindicat, în contradictoriu cu pârâţii Grupul
Şcolar „A.T.” Griviţa, I.Ş.J. Ialomiţa şi M.E.C.T.S.; a fost obligat pârâtul Grupul Şcolar „A.T.” Griviţa la plata către membrii de sindicat a sumelor reprezentând diferenţa dintre ajutorul financiar pentru achiziţionarea de cărţi şi programe educaţionale pe suport electronic necesare îmbunătăţirii calităţii didactice, ajutor prevăzut de Legea nr. 315/2006, aferent anului 2009, şi suma efectiv plătită fiecărui membru de sindicat, în valoare de 130 lei, şi pentru anul 2010 în cuantum de 50 euro echivalent în lei la data plăţii, sume actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii şi au fost obligaţi pârâţii I.Ş.J. Ialomiţa şi M.E.C.T.S. să aloce către unităţile de învăţământ sumele necesare plăţii ajutorului prevăzut în Legea nr. 315/2006.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 1 din Legea nr. 315 din 12.07.2006 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice, în învăţământul preuniversitar „Se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare şi/sau suplinitoare calificate din învăţământul preuniversitar, în vederea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice”.
Conform acestui act normativ, ajutorul financiar se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice, şi reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de B.N.R. la data plăţii.
Din interpretarea acestor dispoziţii reiese că principala condiţie pe care persoana trebuie să o îndeplinească pentru a beneficia de acest drept bănesc special este aceea de a avea calitatea de cadru didactic titular şi/sau suplinitor calificat în învăţământul preuniversitar, acordarea ajutorului financiar nefiind condiţionată de prestarea vreunei muncii.
La dosar au fost depuse înscrisuri emise de unitatea de învăţământ din care a rezultat că membrii de sindicat ce susţin promovarea prezentei acţiuni în numele lor de către sindicat au calitate de cadre didactice titulare/suplinitoare calificate, iar din cuantumul de 100 euro au primit numai 30 euro, respectiv 130 lei.
Totodată, instanţa a reţinut că pârâtul I.Ş.J. Ialomiţa a recunoscut că datorează suma pretinsă de către membrii de sindicat, fiindu-le alocat acestora o parte din ajutor, în valoare de 130 lei pentru anul 2009, acesta precizând că este de acord cu achitarea acesteia în măsura în care îi vor fi alocate fondurile necesare.
In raport de aspectele sus-reţinute, instanţa a apreciat că, în cauza pendinte, sunt întrunite condiţiile expres prevăzute de lege şi având în vedere şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi art. 5 alin. (6) din H.G. nr. 453/2007 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006, constată că pârâtele unităţi de învăţământ, în calitate de angajatori, le revine, conform art. 1 din Legea nr. 315/2006, obligaţia de plată a diferenţei de ajutor financiar aferent anului 2009, iar pentru anul 2010 până în data de 03.07.2010 când Legea nr. 315/2006 a fost abrogată, adică 50 euro – echivalent în lei.
De asemenea, s-a constatat că în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) şi (5) din H.G. nr. 453/2007 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006, pârâtul I.Ş.J. are obligaţia să aloce către unitatea de învăţământ sumele necesare plăţii ajutorului prevăzut de Legea nr. 315/2006, iar pârâtul M.E.C.T.S. are obligaţia să aloce către I.Ş.J. sumele necesare plăţii ajutorului financiar, văzând dispoziţiile art. 5 alin. (2) şi (3) din H.G. nr. 453/2007.
Apărările pârâtului I.S.J. Ialomiţa în sensul că în bugetul aprobat pe anul 2009 şi 2010 nu au fost alocate fonduri suficiente în vederea achitării pretenţiilor reclamanţilor au fost respinse, deoarece lipsa fondurilor ori neprevederea lor în buget în vederea achitării drepturilor salariaţilor nu poate împiedica plata acestor drepturi conferite expres de lege, căci în alcătuirea bugetelor, ordonatorii de credite au obligaţia de a respecta inclusiv prevederile dreptului muncii privind drepturile salariaţilor.
Mai mult decât atât, dispoziţiile art. 40 alin. (2) C. muncii, raportat la art. 243 C. muncii, art. 30 din Legea nr. 130/1996, art. 155 C. muncii şi art. 41 alin. (5) din Constituţie, statuează obligaţia angajatorului de a acorda salariaţilor, pe lângă drepturile ce decurg din CCM aplicabil şi CIM, şi toate drepturile ce decurg din lege.
A fost admis capătul de cerere privind actualizarea sumei în funcţie de rata inflaţiei la data plăţii, motivat de faptul că un eventual prejudiciu ce ar putea fi cauzat de fluctuaţia monedei naţionale nu este acoperit, avându-se în vedere că de la data când pârâta era obligată să remită membrilor de sindicat acest ajutor şi până în prezent a intervenit o depreciere a sumei solicitate.
împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri, în termen legal şi motivate, reclamanta U.S.L.I. Ialomiţa, în numele şi pentru membrii de sindicat şi pârâtul I.Ş.J. Ialomiţa.
In motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta U.S.L.I. Ialomiţa, în numele şi pentru
membrii săi de sindicat, a arătat că prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea sumelor necesare (conform competenţelor fiecăruia) pentru plata ajutorului de 100 euro reglementat de prevederile Legii nr. 315/2006, pentru anii 2009 şi 2010. Pentru anul 2009 a fost efectuată o plată parţială a acestui ajutor, în cuantum de 130 lei, motiv pentru care, prin acţiune, s-a solicitat plata diferenţei dintre suma de 100 euro -echivalent în lei la data plătii – şi suma de 130 de lei, deja plătită. Pentru anul 2010, deşi au fost efectuate demersurile impuse de lege şi de normele metodologice, ajutorul de 100 euro nu a fost achitat.
Prima instanţă, prin hotărârea pronunţată a admis acţiunea în parte, în sensul că a acordat plata diferenţei cuvenite pentru anul
2009 şi doar o plată parţială, în cuantum de 50 euro, în raport cu ajutorul datorat de pârâţi pentru anul 2010.
Consideră că admiterea în parte a celui de-al doilea capăt de cerere s-a făcut cu aplicarea greşită a legii.
Astfel, prin art. 1 din Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice în învăţământul preuniversitar, s-a stabilit dreptul cadrelor didactice titulare şi/sau suplinitoare calificate de a beneficia de un ajutor financiar în vederea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice. Acest drept al cadrelor didactice menţionate este însoţit de obligaţia corelativă, instituită imperativ de lege, de a se asigura fondurile necesare plăţii acestui ajutor, precum şi de a se realiza plata acestuia, obligaţie ce revine M.E.C.T.S., Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti, respectiv unităţilor şcolare pârâte.
Conform art. 2 din actul normativ, acest ajutor financiar se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice, şi reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de la data plăţii.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 315/2006, ajutorul se acordă de la bugetul de stat, prin M.E.C. (actualmente M.E.C.T.S).
In vederea aplicării corecte a legii, M.E., împreună cu M.M. şi M.F.P. au elaborat Norme metodologice, aprobate prin H.G. nr. 453/2007, publicată în M. Of. nr. 343/2007.
Astfel, în art. 2 din Norme se prevede în mod expres faptul că „ajutorul financiar se acordă de către unitatea de învăţământ preuniversitar de stat la care cadrul didactic îşi desfaşoară activitatea,
respectiv de către unitatea de învăţământ la care se păstrează şi se completează carnetul de muncă (în situaţia în care cadrul didactic îşi desfaşoară activitatea în mai multe unităţi de învăţământ)”.
Articolul 3 prevede că ajutorul financiar se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar şi înregistrată până la data de 1 ianuarie a anului şcolar la unitatea de învăţământ la care beneficiarul exercită funcţia de bază, iar plăţile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor.
In ceea ce priveşte ajutorul aferent anului 2010 (an în care ajutorul de 100 euro nu a mai fost plătit deloc), subliniază recurenta faptul că, prin depunerea cererilor în termenul legal şi îndeplinirea celorlalte condiţii referitoare la calitatea de cadru didactic [până la data de 01.11.2009, conform art. 3 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 453/2007], membrii de sindicat au devenit titularii dreptului la suma de 100 euro pentru anul 2010, acest drept născându-se deja în patrimoniul lor, doar executarea efectivă – plata sumei de 100 euro – fiind amânată la o dată ulterioară (plata putea fiind efectuată oricând pe parcursul anului 2010). Abrogarea legii după naşterea dreptului nu putea produce efecte asupra unui drept deja existent în patrimoniul acestora, deoarece aceasta ar echivala cu aplicarea retroactivă a legii.
Abrogarea Legii nr. 315/2006 la data de 03.07.2010 nu poate produce efecte retroactiv şi nu poate afecta existenţa unui drept deja născut, ci produce efecte doar pentru viitor, cadrele didactice nema-iavând posibilitatea de a fi solicitat ajutorul de 100 euro şi pentru anul 2011.
Consideră, astfel, că nu există niciun temei legal în baza căruia instanţa de fond să fi procedat la acordarea a doar 50 euro din suma de 100 euro, cu atât mai mult cu cât este vorba de o obligaţie cu uno ictu, care nu presupunea plata unor tranşe pe parcursul anului, ci o plată singulară.
In recursul său, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-pârât I.Ş.J. Ialomiţa a arătat că în fapt s-a supus judecăţii problema alocării şi acordării diferenţei dintre echivalentul în lei a 100 euro prevăzut de Legea nr. 315/2006 şi suma de 130 lei, efectiv acordată personalului didactic pentru anul 2009, precum şi a sumei de 50 euro aferentă anului 2010.
Instanţa de fond nu a reţinut faptul că, în conformitate cu dispoziţiile H.G. nr. 453/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind stimularea achiziţionării de
cărţi sau programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice în învăţământul preuniversi-tar, sumele necesare plăţii ajutorului financiar se asigură din bugetul M.E., în limita creditelor bugetare aprobate cu această destinaţie.
A citat în acest sens recurentul dispoziţiile art. 5 din anexa la
H.G. nr. 453/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006.
Precizează că, în conformitate cu prevederile anexei 2 la Legea nr. 18/2009, Legea bugetului de stat: se poate observa, la Capitolul
65.01., „învăţământ”, art. 57.02.01., „Ajutoare sociale în numerar”, că limita creditelor bugetare aprobate este de 67.289 mii lei.
Astfel, conform adresei M.E.C.I. nr. 128/CB/l5.11.2009, în urma suplimentării bugetului la art. 57.02.01, suma alocată pentru fiecare judeţ în anul 2009 a reprezentat 33% din contravaloarea a 100 euro, motiv pentru care plata a fost efectuată în limita a 130 lei din contravaloarea a 100 euro pentru fiecare beneficiar în parte.
Prin hotărârea instanţei de fond, recurentul a fost obligat să aloce către unităţile de învăţământ sumele necesare plăţii (deşi sumele sunt repartizate în limita creditelor bugetare) ajutorului prevăzut de Legea nr. 315/2006, or chiar aceasta s-a şi întâmplat, alocându-se fondurile în limita creditelor bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat pe anul 2009.
în ceea ce priveşte ajutorul financiar aferent anului 2010, precizează că în Legea bugetului de stat nr. 11/2010, anexa 2, nu au fost prevăzute fonduri pentru ajutoare sociale în numerar [lipseşte art. 57.02.01. în care trebuiau prevăzute sume pentru ajutorul financiar, conform prevederilor art. 5 alin. (3) din anexa la H.G. nr. 453/2007].
învederează că la data de 03.07.2010 a fost abrogată Legea nr. 315/2006, conform dispoziţiilor art. 15 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs formulate, precum şi în baza art. 3041 C. proc. civ., în raport de actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:
în ceea ce priveşte recursul declarat de recurentul-pârât I.Ş.J. Ialomiţa, se are în vedere că art. 1 din Legea nr. 315/2006 prevede dreptul cadrelor didactice titulare şi/sau suplinitoare calificate din învăţământul preuniversitar de a beneficia de un ajutor financiar, în vederea achiziţionării de cărţi sau programe educaţionale pe suport
electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice, în vreme ce art. 2 din acelaşi act normativ stipulează în sensul că ajutorul financiar amintit se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice, şi reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de B.N.R. la data plăţii.
In speţă, în mod corect instanţa de fond, constatând că sunt întrunite condiţiile expres prevăzute de lege şi având în vedere şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi art. 5 alin. (6) din H.G. nr. 453/2007 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006, reţinând că intimatei-pârâte unitatea de învăţământ, în calitate de angajator, îi revine obligaţia de plată a ajutorului financiar, conform art. 1 din Legea nr. 315/2006, a dispus în acest sens.
în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) şi (5) din H.G. nr. 453/2007 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006, pârâtul I.Ş.J. are obligaţia să aloce către unitatea de învăţământ sumele necesare plăţii ajutorului prevăzut de Legea nr. 315/2006, iar pârâtul M.E.C.I. are obligaţia să aloce către I.Ş.J. sumele necesare plăţii ajutorului financiar, văzând dispoziţiile art. 5 alin. (2) şi (3) din H.G. nr. 453/2007.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 315/2006, sumele necesare acordării ajutorului financiar se asigură de la bugetul de stat, prin M.E.C.
în ceea ce priveşte susţinerea recurentului-pârât I.Ş.J. Ialomiţa în sensul că instanţa de fond nu ar fi avut în vedere faptul că sumele necesare plăţii ajutorului financiar se asigură din bugetul M.E., în limita creditelor bugetare aprobate cu această destinaţie şi că pentru anul 2009 suma alocată pentru fiecare judeţ a reprezentat 33% din contravaloarea a 100 euro, motiv pentru care a fost efectuată plata în limita a 130 lei din contravaloarea a 100 euro pentru fiecare beneficiar în parte, în timp ce în Legea bugetului de stat nr. 11/2010 -anexa 2 nu au fost prevăzute fonduri pentru ajutoare în numerar, se apreciază că o atare susţinere nu este de natură a justifica neacor-darea ajutorului financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006, în cuantum integral pentru anul 2009, nici neplata aceluiaşi ajutor aferent anului 2010.
Se are în vedere, sub acest aspect, faptul că deşi art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 453/2007 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 prevede în sensul că sumele necesare plăţii ajutorului financiar prevăzut Ia art. 1 alin. (2) se asigură din bugetul M.E.C.T., Capitolul 65.01., „învăţământ”, art. 57.02.01., „Ajutoare sociale în bani”, în limita creditelor bugetare aprobate, acest lucru
nu poate însemna limitarea ori condiţionarea dreptului de a primi ajutorul financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006.
Se reţine în acest context că, potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, actele normative date în executarea legilor se emit în limitele şi potrivit normelor pe care le ordonă, ceea ce înseamnă, în speţă, că prin Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006, conţinute în H.G. nr. 453/2007, nu se pot modifica ori completa dispoziţiile Legii nr. 315/2006.
Aşa fiind, şi câtă vreme alocarea unor fonduri insuficiente ori neprevederea în buget a unor fonduri necesare achitării drepturilor constând în ajutorul financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006 nu poate conduce la înlăturarea dreptului beneficiarilor acestui ajutor la plata sumei cuvenite cu acest titlu, având în vedere şi că potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (2) C. muncii, raportat la art. 243 C. muncii, art. 30 din Legea nr. 130/1996, art. 155 C. muncii şi art. 41 alin. (5) din Constituţie, angajatorul are obligaţia de a acorda salariaţilor, pe lângă drepturile ce decurg din CCM aplicabil şi CIM, şi toate drepturile ce decurg din lege, se apreciază că în mod corect instanţa de fond a recunoscut, în favoarea intimaţilor-reclamanţi, dreptul în discuţie.
în ceea ce priveşte susţinerea recurentului-pârât I.Ş.J. Ialomiţa că la data de 03.07.2010 a fost abrogată Legea nr. 315/2006, conform dispoziţiilor art. 15 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 118/2010, se reţine că, deşi acest lucru este real, abrogarea actului normativ menţionat nu prezintă relevanţă sub aspectul acordării ajutorului financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006 pentru anul 2010.
Aceasta întrucât, în raport de prevederile conţinute în Legea nr. 315/2006, precum şi de dispoziţiile H.G. nr. 453/2007, cu referire la art. 3, care stipulează în sensul că ajutorul se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar şi înregistrată până la data de 1 ianuarie pentru anul următor la unitatea de învăţământ la care beneficiarul exercită funcţia de bază, iar plăţile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor, rezultă, în mod evident, că naşterea dreptului la acordarea ajutorului financiar, la care ne referim, a avut loc la momentul la care acesta a fost solicitat, prin cerere formulată de beneficiar şi înregistrată până la 01.11. pentru anul următor, obligaţia de plată în sarcina angajatorului urmând a fi îndeplinită, începând cu luna ianuarie a anului următor.
Prin urmare, la data abrogării Legii nr. 315/2006 prin art. 15 lit. k) din Legea nr. 118/2010 (03.07.2010), dreptul intimaţilor-reclamanţi
la acordarea ajutorului financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006, pentru anul 2010, era născut, fiind solicitat de către aceştia, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul de fond, până la data de
01.11.2009, pentru anul 2010.
In atare condiţii, abrogarea Legii nr. 315/2006 nu poate produce efecte în ceea ce priveşte dreptul intimaţilor-reclamanţi la plata ajutorului financiar, drept născut anterior abrogării şi care, în consecinţă, se impune a fi acordat.
Drept consecinţă, Curtea, în baza art. 312 C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât I.Ş.J. Ialomiţa.
în ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta-reclamantă U.S.L.I. Ialomiţa în numele şi pentru membrii săi de sindicat, acesta este întemeiat, întrucât, astfel cum deja s-a arătat în analiza recursului declarat de recurentul-pârât I.Ş.J.I., considerentele acolo expuse fiind pe deplin aplicabile şi în analiza acestui recurs, abrogarea prin Legea nr. 118/2010, la data de 03.07.2010, a Legii nr. 315/2006, nu are relevanţă în ceea ce priveşte dreptul intimaţilor-reclamanţi la acordarea ajutorului financiar, pentru anul 2010, cuvenit potrivit prevederilor Legii nr. 315/2006, drept născut anterior abrogării acestei legi.
Abrogarea ulterioară a Legii nr. 315/2006 nu este de natură a stinge dreptul intimaţilor-reclamanţi la acordarea ajutorului financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006 pentru anul 2010, neputând nici justifica acordarea parţială a acestuia, respectiv a sumei de 50 euro, astfel cum instanţa de fond a apreciat, iar nu a sumei de 100 euro prevăzută de lege cu acest titlu, câtă vreme, potrivit art. 3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006, naşterea dreptului la acordarea ajutorului financiar a avut loc la momentul la care acesta a fost solicitat, prin cerere formulată de beneficiar, înregistrată până la 1 ianuarie pentru anul următor, iar în speţă, la data abrogării Legii nr. 315/2006, dreptul intimaţilor-reclamanţi la acordarea ajutorului financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006 pentru anul 2010 era născut, fiind solicitat de aceştia până la data de 01.11.2009 pentru anul 2010, doar obligaţia de plată în sarcina angajatorului urmând a fi îndeplinită, începând cu luna ianuarie a anului următor.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 312 C. proc. civ., Curtea a admis recursul şi a modificat în parte sentinţa recurată, în sensul admiterii acţiunii şi al obligării pârâtului Grup Şcolar „A.T.” Griviţa la plata pentru anul 2010 către reclamanţi şi a sumei de 50
euro, reprezentând ajutor financiar pentru achiziţionarea de cărţi şi programe educaţionale pe suport electronic prevăzut de Legea nr. 315/2006 (total 100 euro). Au fost menţinute celelalte dispoziţii.
