nu se acordă, fiind inclus în sporul de 15% pentru condiţii vătămătoare
Art. 30 din O.U.G. nr.177/2002
Art.7 alin.(1)şi (2) din O.U.G. nr.27/2006
Reclamanţii fac parte din categoria personalului auxiliar de
specialitate care îşi desfăşoară activitatea la Tribunalul Vâlcea, iar prin
acţiunea formulată au solicitat obligarea pârâţilor la plata sporului de 15%,
justificat de aceea că lucrează la calculator în toate cele 8 ore ale
programului de lucru.
O.U.G. nr.177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale
O.U.G. nr.177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale
magistraţilor a prevăzut la art.30 dreptul acestora la un spor de 15% din
magistraţilor a prevăzut la art.30 dreptul acestora la un spor de 15% din
indemnizaţia de încadrare brută lunară, pentru condiţii deosebite de muncă,
grele, vătămătoare sau periculoase, la instanţele judecătoreşti şi parchete,
spor ce se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiţii.
Consecutiv acestui act normativ, s-a stabilit prin art.7 alin.(1) din
Consecutiv acestui act normativ, s-a stabilit prin art.7 alin.(1) din
O.U.G. nr.27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor,
procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei că pentru
condiţii deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase,
judecătorilor, procurorilor, magistraţilor-asistenţi şi personalului asimilat
acestora li se acordă un spor de 15% din indemnizaţia de încadrare brută
lunară, proporţional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiţii.
La stabilirea condiţiilor de acordare a sporului noua
reglementare – alin.2 al art.7 din O.U.G. nr.27/2006 – nu a mai preluat
prevederea privind desfăşurarea activităţii în condiţiile menţionate pe o
durată de cel puţin 70%.
Din interpretarea gramaticală a textelor de lege menţionate,
rezultă că, în situaţia în care activitatea reclamanţilor se desfăşoară în mai
multe tipuri de condiţii vătămătoare, sporul de 15% din indemnizaţia de
încadrare brută lunară nu poate fi acordat decât o singură dată.
Cum reclamanţii primesc deja acest spor pentru alte condiţii
Cum reclamanţii primesc deja acest spor pentru alte condiţii
vătămătoare de muncă, noua pretenţie nu are bază legală.
vătămătoare de muncă, noua pretenţie nu are bază legală.
(Decizia civilă nr.1317/R-CM din 05 octombrie 2009)
Prin acţiunea înregistrată la data de 6.02.2008, reclamanţii M.C. ş.a. au
chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Piteşti şi Consiliul
Naţional pentru Combaterea Discriminării pentru ca, prin hotărârea care se va
pronunţa să fie obligaţi să le plătească sporul de lucru la calculator în procent de
15% din salariul de bază brut, pe perioada februarie 2005 – februarie 2008 şi în
continuare, sume actualizate în raport cu rata inflaţiei până la data plăţii efective a
acestora, obligarea pârâtei de a efectua menţiunile corespunzătoare în carnetele de
muncă ale reclamanţilor, precum şi obligarea pârâţilor la acordarea a 3 zile în plus la
concediul de odihnă începând cu data introducerii acţiunii, precum şi cu 3 ani
anterior acestei date.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că, începând cu anul
2003 lucrează numai la calculator, în toate cele 8 ore de program zilnic şi cu toate
acestea, nu au primit drepturile aferente acestei munci, drepturi de care alţi salariaţi
din alte domenii sau din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie beneficiază.
S-a susţinut că în domenii precum sănătatea, petrochimia şi altele se
plăteşte acest spor, invocându-se în acest sens Ordinul Ministrului Sănătăţii nr.
414/2006 şi prevederile Contractului Colectiv de Muncă la nivelul grupului de
unităţi din industria chimică şi petrochimică.
Folosirea zilnică a ecranului de vizualizare trebuie să fie întreruptă
periodic prin pauză care să reducă suprasolicitarea în faţa ecranului de vizualizare.
Reclamanţii au invocat şi împrejurarea că, deşi lucrează în condiţii
grele şi beneficiază de sporul corespunzător acestora, totuşi nu beneficiază de cele
cel puţin 3 zile în plus la concediul de odihnă, aşa cum este prevăzut în art.142
Codul muncii.
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a formulat,
întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, în
susţinerea căreia a adus următoarele argumente:
C.N.C.D. nu poate fi chemat în instanţă în calitate de pârât deoarece,
potrivit dispoziţiilor art.16-20 din O.G. nr.137/2000 republicată este instituţia
abilitată şi investită prin lege să aplice dispoziţiile legislaţiei în materie de
ne pe teritoriul României, să constate şi să sancţioneze contravenţiile
prevăzute în acelaşi act normativ, Consiliul având competenţa materială de a se
pronunţa cu privire la săvârşirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă
şi în orice domeniu de activitate.
S-au invocat şi prevederile art.27 din O.G. nr.137/2000, potrivit
cărora, posibila victimă a discriminării poate introduce acţiune direct în instanţă,
prin care să solicite despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare, fiind obligat să
probeze existenţa discriminării.
În acest context, C.N.C.D. a solicitat să se admită excepţia lipsei
calităţii sale procesuale pasive.
Pârâta Curtea de Apel Piteşti a formulat întâmpinare, prin care a
solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, invocând următoarele apărări:
În absenţa unui text de lege prin care să fie recunoscut distinct sporul
de calculator solicitat prin acţiune, reclamanţii nu pot beneficia de un astfel de
drept.
Prin reglementarea de la art.22 alin.1 din O.U.G. nr.8/2007 s-a
prevăzut că pentru condiţii deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase,
personalul salarizat potrivit acestei ordonanţe beneficiază de un spor de 15% din
salariul de bază, proporţional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiţii, astfel că
sporul cerut de reclamanţi li se acordă deja efectiv acestora.
Pe de altă parte, H.G. nr.1136/2006 reglementează măsurile
preventive sau de reparaţie care vizează durata expunerii la radiaţii şi echipamentul
de protecţie, fără a reglementa un spor special.
În ceea ce priveşte discriminarea invocată de reclamanţi în sensul că
salariaţii din alte domenii primesc sporul solicitat prin acţiune, pârâta a învederat că
nici această susţinere nu poate fi primită deoarece, astfel cum a motivat anterior,
reclamanţii beneficiază deja de sporul cerut în baza legii speciale de salarizare.
Prin sentinţa civilă nr.398/6 mai 2008, Tribunalul Vâlcea a admis
excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Naţional pentru
Combaterea Discriminării şi a respins acţiunea formulată împotriva pârâtului
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării ca fiind introdusă împotriva
unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A fost admisă în parte acţiunea formulată de şi obligaţi pârâţii
Tribunalul Vâlcea şi Curtea de Apel Piteşti să plătească reclamanţilor despăgubiri
Tribunalul Vâlcea şi Curtea de Apel Piteşti să plătească reclamanţilor despăgubiri
constând în sporul de lucru la calculator, de 15% din salariul de bază brut, pe
constând în sporul de lucru la calculator, de 15% din salariul de bază brut, pe
perioada februarie 2005 şi până la data pronunţării sentinţei, sumă actualizată cu
rata inflaţiei până la data plăţii efective.
rata inflaţiei până la data plăţii efective.
Au fost respinse capetele de cerere privind obligarea la efectuarea
menţiunilor în carnetele de muncă ale reclamanţilor şi privind acordarea a 3 zile
în plus la concediul de odihnă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, potrivit dispoziţiilor
art.16-20 din O.G. nr.137/2000 republicată, Consiliul Naţional pentru Combaterea
Discriminării este o instituţie abilitată şi învestită prin lege să aplice dispoziţiile
legislaţiei în materie de nediscriminare, el neputând fi ţinut obligat la repararea
vreunui prejudiciu prin obligarea lui la acordarea de despăgubiri sau la restabilirea
situaţiei anterioare.
Din interpretarea dispoziţiilor legale menţionate, precum şi a
prevederilor art.27 din O.G. nr.137/2000, rezultă că C.N.C.D., cu toate că nu poate
fi ţinut obligat în raportul juridic dedus prezentei judecăţi, el trebuie să fie doar citat
în cauză în calitate de monitor al pricinilor având drept obiect discriminarea şi nu în
calitate de parte pârâtă, situaţie faţă de care urmează să se admită excepţia lipsei
calităţii procesuale pasive a acestui pârât, consecinţa admiterii acestei excepţii de
fond fiind respingerea acţiunii formulată de reclamanţi împotriva pârâtului
C.N.C.D. ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală
pasivă.
Sub aspectul fondului cauzei, tribunalul a reţinut că, reclamanţii au
calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Vâlcea.
Salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor
judecătoreşti este reglementată prin O.G. nr.8/2007.
Potrivit prevederilor art.6 alin.1 Codul muncii, tuturor salariaţilor care
prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plata egală, dreptul la negocieri
colective, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, precum şi dreptul la
protecţia împotriva concedierilor ilegale.
De asemenea, legea reglementează protecţia sănătăţii şi a securităţii în
muncă, sub aspectul acestora sporurile la salariu putând fi stabilite până la limita
maximă permisă de lege pentru locurile de muncă cu condiţii grele sau vătămătoare,
sporurile putând fi cumulate deoarece ele se datorează unor cauze diferite care
generează drepturi distincte.
În aceste condiţii, tribunalul a reţinut că sporul de calculator de 15%
solicitat de reclamanţi este întemeiat deoarece, aceştia desfăşoară zilnic activitate
permanentă în faţa calculatorului, pe parcursul celor 8 ore de program.
În condiţiile în care un astfel de spor a fost recunoscut şi acordat prin
dispoziţii legale speciale unor categorii de salariaţi care lucrează în domenii precum,
sănătatea ori petrochimia, avându-se în vedere considerentul desfăşurării efective a
activităţii zilnice la calculator, din aplicarea dispoziţiilor art.27 din O.G.
nr.137/2000 a rezultat că reclamanţii au suferit o discriminare în ceea ce priveşte
neacordarea aceluiaşi spor pentru desfăşurarea muncii în condiţii identice cu cei
care beneficiază deja de plata sporului de calculator.
Astfel fiind, s-a admis în parte acţiunea şi să fie obligaţi pârâţii
perioada februarie 2005 şi până la data pronunţării hotărârii, sumă actualizată cu
Actualizarea s-a acordat având în vedere faptul că de la data la care
sumele erau datorate şi până la data plăţii efective a acestora, puterea economică de
cumpărare a monedei naţionale a scăzut, iar repararea integrală a prejudiciului
suferit de reclamanţi impune şi actualizarea sumelor datorate.
Cât priveşte capătul de cerere referitor la obligarea pârâţilor la
efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanţilor,
sub aspectul sporului de 15%, tribunalul a constatat că prin dispoziţiile Decretului
nr.92/1976 privind carnetul de muncă s-au reglementat situaţiile speciale în care se
pot face înscrieri în carnetul de muncă.
Având în vedere caracterul de despăgubiri al drepturilor care se vor
acorda prin prezenta hotărâre reclamanţilor, tribunalul a reţinut că în carnetele de
muncă nu se înscriu decât sumele cu titlu de drepturi salariale şi nu de despăgubiri
rezultate ca urmare a constatării discriminării.
Astfel fiind, s-a respins capătul de cerere privind obligarea la
efectuarea menţiunilor în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
Sub aspectul capătului de cerere referitor la acordarea a 3 zile de
concediu în plus la concediul de odihnă, tribunalul a constatat că reclamanţii
beneficiază anual, potrivit dispoziţiilor Legii nr.567/2004 de un concediu de odihnă
plătit de 30 de zile lucrătoare, iar faţă de situaţia că nici H.G. nr.1028/2006 şi nici
Legea nr.319/2006 nu prevăd obligaţia angajatorului de a acorda un astfel de
concediu suplimentar, a fost respins şi acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termen legal
reclamanţii şi pârâta Curtea de Apel Piteşti, criticând-o pentru nelegalitate şi
netemeinicie.
În dezvoltarea recursului formulat, reclamanţii au susţinut că plata
actualizată a sporului de calculator în procent de 15% din salariul de bază se
cuvenea a fi acordată şi în continuare pentru aceleaşi raţionamente exprimate şi în
cererea de chemare în judecată şi efectuate menţiunile în carnetele de muncă ale
acestora, aşa cum s-a conturat în practica altor instanţe din ţară.
Pârâta Curtea de Apel Piteşti a criticat hotărârea ca fiind lipsită de
temei legal, dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, întrucât actul normativ care
prevede salarizarea reclamanţilor, personal auxiliar de specialitate, respectiv O.G.
nr.8/2007, aprobată prin Legea nr.247/2007, nu recunoaşte distinct sporul de
calculator solicitat de reclamanţi prin acţiunea introductivă.
Dimpotrivă, art.22 alin.1 din O.G. nr.8/2007 prevede deja pentru
aceştia un spor de 15% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, proporţional cu
timpul efectiv lucrat în condiţii grele, vătămătoare sau periculoase, plătibil o singură
dată în cazul constatării întrunirii cumulative a condiţiilor prevăzute de lege pentru
acordarea sa.
Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea a
admis recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Piteşti şi a modificat sentinţa, iar
pe fond a respins acţiunea. Totodată a respins ca nefondat recursul formulat de
reclamanţi.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut
următoarele:
Reclamanţii fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate
care îşi desfăşoară activitatea la Tribunalul Vâlcea, iar prin acţiunea formulată au
solicitat obligarea pârâţilor la plata sporului de 15%, justificat de aceea că lucrează la
calculator în toate cele 8 ore ale programului de lucru.
Utilizarea în mod obişnuit a calculatorului – echipament cu ecran de
vizualizare – pe o durată semnificativă a timpului normal de lucru – necesită
evaluarea riscului pentru vedere, probleme fizice şi solicitare mentală, potrivit
prevederilor H.G. nr.1028/2006, constituind, în caz afirmativ, o activitate care se
desfăşoară în condiţii vătămătoare pentru suprasolicitarea diferitelor organe sau
sisteme ale organismului.
indemnizaţia de încadrare brută lunară, pentru condiţii deosebite de muncă, grele,
vătămătoare sau periculoase, la instanţele judecătoreşti şi parchete, spor ce se
acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiţii.
Textul de lege a prevăzut la alin.2 condiţia ca cel puţin 70% din
activitate să se desfăşoare în asemenea condiţii pentru ca apoi, să se stabilească de
către Ministrul Justiţiei sau, după caz, de către Procurorul General al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, alte condiţii de acordare a sporului.
O.U.G. nr.27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor
şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei că pentru condiţii deosebite de
muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor, procurorilor, magistraţilor-
asistenţi şi personalului asimilat acestora li se acordă un spor de 15% din
indemnizaţia de încadrare brută lunară, proporţional cu timpul efectiv lucrat în
aceste condiţii.
La stabilirea condiţiilor de acordare a sporului noua reglementare –
alin.2 al art.7 din O.U.G. nr.27/2006 – nu a mai preluat prevederea privind
desfăşurarea activităţii în condiţiile menţionate pe o durată de cel puţin 70%.
Din interpretarea gramaticală a textelor de lege menţionate, rezultă că,
în situaţia în care activitatea reclamanţilor se desfăşoară în mai multe tipuri de
condiţii vătămătoare, sporul de 15% din indemnizaţia de încadrare brută lunară nu
poate fi acordat decât o singură dată.
Măsurile speciale de prevenire sau remediere a eventualului risc
profesional constatat în urma evaluării activităţii la calculator, măsuri reglementate
de H.G. nr.1028/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă
referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare şi de legea – cadru
nr.319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, sunt de aplicare imediată întrucât
vizează asigurarea protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi evitarea riscurilor profesionale.
Nu au drept scop compensarea muncii depuse în condiţii vătămătoare, de aceea nu
au caracter de spor salarial.
Pentru aceste considerente nu a foat reţinut tratamentul diferenţiat,
pentru a se putea vorbi de discriminare în sensul art.14 din Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, sporul fiind deja plătit.
De altfel, nu s-a probat situaţia de comparabilitate dintre judecători şi
salariaţii care lucrează în domeniile şi informatică sub aspectul duratei
de utilizare a calculatorului în programul de lucru.
Faţă de cele expuse mai sus, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, raportat la
art.291 Codul muncii, Curtea a admis recursul declarat de pârâtă, aşa cum s-a
arătat şi pe cale de consecinţă a respins recursul formulat de reclamanţi.
