La 08.02.2008 , Sindicatul Administraţiei Publice Forţa Legii în numele salariatului său reclamantul M. M. s-a adresat Tribunalului Dolj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, cu o cerere de chemare in judecată a pârâtei Regia Autonomă de Transport Craiova solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată aceasta la plata sumei de 3916,08 lei reprezentând despăgubiri pentru nerespectarea contractului colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate in perioada 01.08.2005 – 31.12.2007 în ce priveşte acordarea tichetelor de masă.
In fapt a arătat că reclamantul, membru de sindicat, a avut in perioada 2005 – 2007 raporturi de muncă cu pârâta şi că nu a beneficiat de tichetele de masă deşi erau prevăzute in contractele colective de muncă la nivel de unitate aplicabile in anii 2005/2006 şi 2006 / 2007.
A mai arătat că pârâta este Regia Autonomă de interes local care se finanţează integral prin venituri proprii, fără să primească subvenţii de la bugetul de stat sau local şi că la finele anilor 2004 , 2005, 2006 nu a avut datorii la bugetul de stat sau local, astfel că, nu avea motiv să nu acorde tichetele de masă. În plus în anii respectivi a realizat profit îndeplinind toate condiţiile prevăzute de lege pentru a putea acorda tichetele de masă.
Dreptul la acordarea tichetelor de masă este reglementat prin Legea nr. 142/1998, care prevede că „ salariaţii din cadrul sectorului bugetar, inclusiv din cadrul regiilor autonome de interes local beneficiază de alocaţii individuale de hrană sub forma tichetelor de masă „ iar prin negocierea contractelor colective de muncă , pârâta şi-a asumat obligaţia acordării acestora.
Nerespectând această obligaţie a încălcat dreptul reclamantului , drept câştigat care nu poate fi restrâns decât in condiţii exprese potrivit art. 53 din României, condiţii ce nu se regăsesc in acest caz.
In drept a invocat prevederile contractelor colective de muncă pe anii 2005 – 2007 şi Codul muncii .
In scop probator a depus la dosar cererea reclamantului, adresată Sindicatului pentru reprezentare , modul de calcul al sumei cuvenite şi contractele colective de muncă aplicabile.
La 12 03 2008, pârâta a formulat întimpinare prin care a solicitat respingerea cererii arătând că intr-adevăr reclamantul a desfăşurat activitate în anii 2005 – 2007, fiind angajat cu contract individual de muncă, că s-a prevăzut in contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 – 2006 şi 2006 – 2007 dreptul salariaţilor cu contract individual de muncă de a beneficia de tichete de masă conform Legii 142/1998 insă, acordarea nu s-a putut face efectiv deoarece au existat datorii la bugetul de stat din anii anteriori pe care conform Codului fiscal trebuia să le plătească în următorii cinci ani şi potrivit legii bugetului de stat pe anii 1999 in această situaţie era interzisă acordarea tichetelor.
Existând datorii la bugetul de stat aşa cum rezultă din adresa 9200/20 02 2008 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj unitatea nu a putut să prevadă sumele necesare in bugetul de venituri şi cheltuieli , aceasta fiind o altă condiţie prevăzută de Legea nr. 142 / 1998 pentru acordarea tichetelor.
În concluziile scrise pârâta a arătat că in anii 2005,2006 şi 2007 unitatea a înregistrat profit, dar conform legislaţiei financiare contabile a avut obligaţia să plătească datoriile la bugetul de stat acumulate in anii 2002 – 2004 .
A mai susţinut că în cazul admiterii acţiunii unitatea s-ar afla in imposibilitatea de a plăti sumele reprezentând contravaloarea tichetelor deoarece profitul este nesemnificativ şi insuficient pentru a acoperi întreaga sumă şi s-ar ajunge in situaţia ca unitatea să nu mai aibă profit şi atunci acordarea tichetelor nu ar mai fi legală.
A depus la dosar contractele colective de muncă, Legea nr. 142/1998, Ordonanţa 79/2001, adresa nr. 9200/20 02 2008 a Administraţiei Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Dolj, copia bugetelor de venituri şi cheltuieli pe anii 2005 – 2007 , copia contractului individual de muncă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :
Reclamantul, membru al Sindicatului Administraţiei Publice Forţa Legii, a desfăşurat în perioada 2005 – 2007 activitate pentru unitatea pârâtă fiind angajat al acesteia cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
În contractele colective aplicabile la nivel de unitate în această perioadă, părţile au inserat o clauză referitoare la tichetele de masă, în art. 124.
Astfel, potrivit acestui articol din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005–2006, înregistrat sub nr. 9270/21 06 2005 la Direcţia de Muncă Solidaritate Socială şi Familie Dolj, „salariaţii cu contract individual de muncă beneficiază de tichete de masă conform prevederilor Legii nr. 142 / 1998, iar acordarea tichetelor de masă se face conform legislaţiei şi reglementărilor in vigoare începând cu data de 01 08 2005”.
Potrivit art. 124 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2006–2007, înregistrat sub nr. 13009/26 07 2006 la Direcţia de Muncă Solidaritate Socială şi Familie Dolj, „salariaţii cu contract individual de muncă beneficiază de tichete de masă conform prevederilor Legii nr. 142 / 1998 , iar acordarea tichetelor de masă se face conform legislaţiei şi reglementărilor in vigoare începând cu data de 01 02 2007”. În alin. 2 se prevede obligaţia angajatorului de includere a sumelor necesare în Bugetul de venituri şi cheltuieli.
Se constată că această clauză face trimitere la dispoziţiile Legii nr.142/1998, privind acordarea tichetelor de masă, ce reprezintă dreptul comun în materie, cadrul general pentru toate activităţile din toate ramurile de servicii la nivel naţional.
Aşa cum stabileşte art. 1 alin 1 din această lege, tichetele de masă reprezintă o alocaţie individuală de hrană acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizică ori persoana juridică, ce are calitatea de angajator. De asemenea, conform alin. 2, acordarea acestor tichete este condiţionată de ,,limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unităţile din sectorul bugetar, şi în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori”.
Legile bugetului de stat din perioada examinată au restricţionat instituţiilor publice acordarea tichetelor de masă, lăsând această posibilitate doar instituţiilor finanţate integral din venituri proprii (art. 40 din Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 şi în Legea nr. 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006, art. 24).
Pârâta este organizată şi funcţionează ca regie autonomă de interes local ce se finanţează integral din venituri proprii. Astfel, potrivit art. 3 din Legea nr. 15/1990 ,,regiile autonome sunt persoane juridice şi funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară”. Ca urmare, funcţionează pe principiul autonomiei financiare, fără să primească subvenţii de la bugetul de stat sau local, iar în anii 2005 – 2007 a realizat profit şi nu a înregistrat datorii la bugetul de stat sau local, astfel că îndeplinea condiţiile prevăzute de legea 142/1998 pentru a acorda tichete de masă. Cu toate acestea nu a prevăzut sume cu această destinaţie în bugetul de venituri şi cheltuieli anual şi nu a acordat reclamantului tichetele de masă cuvenite.
În cazul în care, la nivel de unitate, a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea şi condiţiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract, în condiţiile Legii nr. 142/1998.
Instanţa reţine că în contract nu s-a precizat numărul de tichete ce se acordă, lunar, fiecărui salariat, părţile limitându-se la a face trimitere la Legea nr. 142/1998. Cu toate acestea, Legea nr. 142/1998 nu distinge asupra acestui aspect, singura prevedere regăsindu-se în Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998, în art. 11 fiind prevăzut că ,,angajatorii nu pot acorda mai mult de un tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare din luna pentru care se efectuează distribuirea”.
Potrivit art. 236 alin 4 din Codul muncii „contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale constituie legea părţilor” şi potrivit art. 5 din Contractul colectiv de muncă „executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi, iar ,,neexecutarea obligaţiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părţilor care se fac vinovate” ( alin. 2).
Faţă de situaţia de fapt şi de drept reţinută, instanţa constată că :
Prin încheierea contractelor colective de muncă menţionate anterior, voinţa părţilor a fost aceea de a se acorda / primi tichete de masă, în acest sens pârâta având obligaţia includerii, respectiv alocării sumelor necesare în bugetul de venituri şi cheltuieli, obligaţie nerespectată de aceasta .
În acest sens, instanţa nu va reţine apărarea pârâtei în sensul că nu a acordat tichete de masă deoarece au existat datorii restante din anii 2002 – 2004 la bugetul de stat, aşa cum rezultă din adresa 9200/20.02.2008 emisă de Administraţiei Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Dolj, datorii pe care, Conform Codului fiscal, a trebuit să le plătească în următorii cinci ani consecutivi şi, în această situaţie era interzisă acordarea tichetelor .
Existenţa acestor datorii nu este imputabilă reclamantului şi nu trebuie să afecteze dreptul acestuia, ci reprezintă o altă nerespectare a obligaţiilor legale ce-i reveneau pârâtei, respectiv obligaţia de plată a contribuţiilor specifice către bugetul de stat.
Nu se va reţine nici apărarea pârâtei în sensul că existenţa datoriilor la bugetul de stat mai vechi a determinat neincluderea sumelor necesare în bugetul de venituri şi cheltuieli, buget supus aprobării Consiliului Judeţean Dolj căruia i se subordonează.
Faptul că nu a prevăzut sumele necesare in bugetul de venituri şi cheltuieli îi este de asemenea imputabil şi constituie o altă încălcare a prevederilor art. 124 alin 2 teza finală din contractul colectiv de muncă, precum şi a prevederilor art. 2 din Legea nr. 142 / 1998 .
În plus, la negocierea contractelor colective de muncă, pârâta ştia deja de existenţa datoriilor la bugetul de stat din anii anteriori şi avea posibilitatea să nu prevadă acest drept în contractele colective de muncă.
Pârâta nu poate invoca în apărare propria culpă privind încălcarea şi a altor dispoziţii legale şi contractuale.
Astfel, legile bugetului de stat nu contravin acestor reglementari, deoarece in art. 40 din Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005, respectiv în art. 24 din Legea nr. 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006 instituţiile finanţate integral din venituri proprii –cum este şi situaţia pârâtei – sunt excluse din categoria instituţiilor publice in bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masa .
Instanţa constată astfel că, prin neacordarea tichetelor de masă pârâta a încălcat prevederile contractului colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate şi ale Legii 142/1998, precum şi prevederile art. 40 alin 2 din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul are obligaţia să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege , din contractul colectiv de muncă şi din contractul individual de muncă .
În acest fel a produs reclamantului un prejudiciu material constând in contravaloarea tichetelor de masă, prejudiciu pe care in temeiul art. 269 din Codul muncii, are obligaţia să-l repare. Astfel, potrivit art.269 din codul muncii„ angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.
Ca urmare, instanţa a admis in parte cererea şi a obligat pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu contravaloarea tichetelor de masă de care ar fi beneficiat reclamantul potrivit numărului de zile lucrate de acesta în perioada 01.08.2005- 25.07.2006 şi 01.02.2007 – 31.12.2007, dar nu mai mult de un tichet pe zi lucrătoare, în condiţiile prevăzute de art. 11 din normele de aplicare ale Legii nr. 142/1998.
Pentru perioada 26.07.2006 – 31.01.2007 , instanţa reţine că reclamantului nu i se cuvin tichete de masă deoarece nu există prevedere contractuală expresă în acest sens, motiv pentru care a respins acţiunea privind această perioadă.
Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă nu instituie un drept al salariaţilor, respectiv o obligaţie corelativă a angajatorilor, ci prevăd doar caracterul opţional al acordării acestor beneficii, ce poate fi negociat şi inclus în contractele colective de muncă .
Prin negocierea Contractelor colective de muncă patronatul şi sindicatul au înţeles să stabilească condiţiile concrete ale acordării tichetelor de masă, astfel încât să se încadreze în limitele bugetului de venituri şi cheltuieli.
