Nr.doc: 91
Data: 1.02.2007
Titlu: Act adiţional la contractul individual de muncă semnat de medicul rezident. Valabilitate.
Dom.asoc.: Contracte de muncă (27)
Rezumat
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr.1380/113/2006, reclamantul V.M.S. a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul O.F. pentru a se constata nulitatea absolută a actului adiţional la contractul de muncă nr.4, încheiat la data de 17.02.2000.
Reclamantul a susţinut că actul este lovit de nulitate absolută deoarece a fost încheiat cu nesocotirea limitelor libertăţii unui act juridic, a normelor imperative, a ordinii publice şi bunelor moravuri prin fraudarea legii, norma legală aplicată la data încheierii neimpunând obligativitatea funcţionării a minim 5 ani ca medic specialist pe postul ales şi nici suportarea cheltuielilor ocazionate de pregătirea profesională proporţional cu perioada nelucrată.
Ca temei de drept al acţiunii au fost invocate dispoziţiile art.1 şi 5 Cod civil, H.G.R. nr.325/1997 şi art.111 şi 274 Cod procedură civilă.
Prin sentinţa civilă nr.91/1.02.2007, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, Tribunalul Brăila a respins ca nefondată cererea pentru următoarele considerente:
Reclamantul V.M.S. a fost confirmat în rezidenţiat în specialitatea ORL şi a ales Centrul Universitar Bucureşti, urmând să încheie contract de muncă pe perioadă nedeterminată cu pârâtul.
Ca urmare reclamantul a încheiat cu pârâtul contractul de muncă înregistrat sub nr.4, conform căruia urma să îndeplinească funcţia de medic rezident anul I începând cu data de 1.03.2000.
La aceeaşi dată părţile au încheiat şi un act adiţional la acest contract, act prin care reclamantul s-a obligat ca după terminarea rezidenţiatului să funcţioneze minim 5 ani ca medic specialist pe postul ales, în caz de nerespectare a actului adiţional obligându-se să suporte toate cheltuielile legale efectuate pentru pregătirea sa ca medic specialist.
În susţinerea acţiunii reclamantul a invocat dispoziţiile art.3 alin.3 din H.G.R. nr.325/1997, conform cărora medicii care au reuşit la concursul de rezidenţiat vor fi preluaţi de unităţile sanitare la care îşi vor desfăşura activitatea ca rezidenţi, prin transfer în interesul serviciului, neavând obligaţia de a continua activitatea potrivit prevederilor alin.2.
Aliniatul la care se face trimitere prevede că la primirea repartiţiilor medicii au obligaţia de a-şi lua un angajament ca după terminarea stagiului să continue activitatea ca medic cel puţin 2 ani la o unitate sanitară stabilită de Ministerul Sănătăţii.
Din coroborarea acestor dispoziţii reiese că medicii rezidenţi nu au obligaţia de a continua activitatea ca medic cel puţin 2 ani la o unitate sanitară stabilită de Ministerul Sănătăţii.
Potrivit art.966-968 şi art.15 din Codul muncii, validitatea contractului de muncă, deci şi a actelor adiţionale, este condiţionată de caracterul licit şi moral al cauzei sau scopului său. Cauza este ilicită când este prohibită de lege, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice.
Atât timp cât textul de lege invocat nu interzice încheierea unui angajament pentru continuarea activităţii ca medic la o anumită unitate sanitară, ci precizează doar că un astfel de angajament nu este obligatoriu, nu se poate reţine că actul adiţional încheiat de reclamant ar avea o cauză ilicită.
Faptul că prin acest act reclamantul s-a obligat ca în cazul în care nu va funcţiona 5 ani pe post să suporte toate cheltuielile legale efectuate pentru pregătirea sa ca medic specialist nu este nici el contrar legii, întrucât art.195 alin.3 Codul muncii prevede că salariatul care a beneficiat de un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile poate fi obligat la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la contractul individual de muncă.
Reclamantul nu a dovedit nici că actul adiţional ar avea o cauză contrară bunelor moravuri şi ordinii publice.
În consecinţă, chiar dacă actul s-a încheiat la solicitarea Direcţiei de Sănătate Publică Brăila, aşa cum reiese din răspunsul dat de pârât la interogatoriu, nu se poate reţine că acesta este nul absolut cât timp părţile au consimţit la încheierea lui, iar cauza acestuia nu este ilicită sau imorală.
