Este irelevantă pretinsa lipsă a atribuţiilor legale ale pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, deoarece obligaţia sa de eliberare a datelor solicitate de reclamantă rezidă în prevederile Legii nr. 16/1996, coroborate cu împrejurarea deţinerii faptice a arhivei fostului angajator, astfel încât excepţia lipsei calităţii procesuale nu este întemeiată.
Deşi prin lege s-a instituit obligaţia de păstrare a documentelor cu valoare practică în sarcina Casei Judeţene de Pensii, iar ulterior a Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale, se constată că nici în prezent nu a operat în concret transmisiunea acestei obligaţii; or, consecinţele disputei între instituţiile locale judeţene cu privire la păstrarea documentelor nu pot să se repercuteze asupra foştilor salariaţi, îndreptăţiţi să obţină actele necesare stabilirii drepturilor de pensie.
Prin urmare, Agenţia Judeţeană de Prestaţii Sociale are obligaţia eliberării actelor solicitate în calitate de succesor legal al fostului angajator în obligaţia de păstrare a documentelor cu valoare practică, precum şi de deţinător faptic al acestei arhive.
Secţia I civilă, Decizia nr. 3457 din 3 septembrie 2012
Prin sentința civilă nr. 1757 din 12.03.2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj, au fost respinse excepțiile necompetenței completului de litigii de muncă în soluționarea cauzei, a inadmisibilității cererii și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Sălaj.
A fost admisă acțiunea reclamantei P.M. și a fost obligată pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Sălaj să îi elibereze acesteia o adeverință din care să rezulte sporurile de care reclamanta a beneficiat în cadrul SC F.B. SA Zalău.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta solicită pârâtei eliberarea de copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare în sistemul public de pensii, pentru perioada în care a lucrat la F.B. Zalău.
Pârâta refuză acest lucru cu motivarea că solicitarea nu face obiectul activității și atribuțiilor sale, depozitarul documentelor, din perspectiva art. 18 din Legea nr. 16/1996, trebuind să fie Arhivele Naționale.
Poziția astfel exprimată arată fără putință de tăgadă că pârâta nu dorește să onoreze solicitarea reclamantei.
Prin urmare, față de acest refuz explicit și, în egală măsură, actual, acțiunea reclamanților nu poate fi paralizată prin faptul că aceștia nu ar fi urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 ori pentru că acțiunea a fost introdusă după trecerea termenului de 6 luni sau 1 an, statornicit în Legea nr. 554/2004.
Conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, persoană vătămată este „orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri”.
Astfel, refuzul de a emite o adeverință cu mențiunile solicitate nu poate fi asimilat cu un act administrativ vătămător, conform articolului mai sus menționat.
Prin urmare, excepția necompetenței materiale a instanței a fost respinsă.
Pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Sălaj este depozitara documentelor solicitate de către reclamanți, prin urmare nu poate susține că nu ar avea calitate procesuală pasivă, deoarece reclamanții nu ar putea solicita documente de la o instituție a statului care nu le deține.
în aceeași ordine de idei, pârâta Direcția Județeană Sălaj a Arhivelor Naționale, care nu deține aceste documente, nu poate fi obligată a le elibera chiar dacă, potrivit art. 18 din Legea nr. 16/1996, în cazul desființării unei persoane juridice, documentele cum sunt cele solicitate de reclamanți trebuie preluate de Arhivele Naționale.
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut următoarele:
La data de 8.01.2004 D.D.F.S.S. Sălaj (a cărei succesoare este D.M.P.S. Sălaj) a procedat la recepția actelor care generează relații de pensii din cadrul SC F.B. SA Zalău, sens în care s-a încheiat un proces-verbal de recepție.
După această preluare, pârâta D.M.P.S. Sălaj a inițiat o corespondență oficială cu diverse instituții ale statului, cu scopul declarat ca acestea să preia arhiva SC F.B. SA.
Astfel, pârâta D.M.P.S. Sălaj s-a adresat cu memorii Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, Direcției Județene Sălaj a Arhivelor Naționale, Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, precum și Casei Județene de Pensii Sălaj.
Aceste demersuri au rămas însă fără rezultat, astfel că și în prezent documentele care atestă stagiile de cotizare ale angajaților fostei SC F.B. SA Zalău (pentru care s-a dispus lichidarea judiciară) se află în păstrarea pârâtei D.M.P.S. Sălaj ale cărei atribuții au fost preluate de pârâta de rândul 1.
Prin urmare, refuzul pârâtei de a elibera copii ale actelor necesare reclamanților pentru reglementarea raporturilor lor cu Casa Județeană Sălaj este nejustificat.
Abilitarea legală a pârâtei Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Sălaj ori a unei alte instituții a statului de a depozita documentele relative la stagiile de cotizare ale reclamanților se constituie într-o dispută care nu are legătură cu solicitarea reclamanților și care nu poate să lezeze interesele legitime ale acestora.
Pentru cele ce preced, în baza art. 21 din Legea nr. 39/2006, instanța a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtei Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Sălaj, pe care a obligat-o să elibereze la cererea reclamantei o adeverință care să cuprindă sporurile de care reclamanta a beneficiat în perioada în care a prestat activitate în cadrul SC F.B. SA Zalău.
împotriva acestei hotărâri, pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Sălaj a declarat recurs.
în motivarea recursului s-au formulat următoarele critici:
1. Greșita calificare a litigiului dedus judecății ca un conflict de muncă, în realitate aparținând sferei contenciosului administrativ conform Legii nr. 554/2004, deoarece Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Sălaj nu este succesoarea în drepturi a SC F.B. SA (fostul angajator al reclamantei)
2. Neurmarea procedurii prealabile instituite de art. 11 din Legea nr. 554/2004, cu consecința inadmisibilității cererii
3. Lipsa calității procesuale pasive a pârâtei în raport de prevederile H.G. nr. 1285/2008, care enumeră atribuțiile agențiilor teritoriale în domeniul organizatoric, financiar, în domeniul evidenței și raportării, în domeniul comunicării și informării, în domeniul reprezentării și în domeniul sistemului de informații.
Se recunoaște preluarea arhivei de către recurentă în anul 2001, însă se invocă dispozițiile Legii nr. 16/1996 cu modificările ulterioare, prezentându-se evoluția legislativă în domeniu sub aspectul instituției căreia îi revine obligația de eliberare a adeverinței, respectiv direcția generală de muncă și prestații sociale până în anul 2001, casele județene de pensii până în anul 2006 și direcțiile județene ale arhivelor naționale în prezent.
Se invocă imposibilitatea legală și materială (lipsa personalului, a unei structuri specializate în eliberarea documentelor, a unui spațiu adecvat) a executării acestei obligații.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
1) Prin cererea introductivă, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Județeană de Prestații Sociale Sălaj, obligarea acesteia la eliberarea unor documente care atestă vechimea sa în muncă, inclusiv sporurile aferente.
Competența instanței de administrativ este atrasă în condițiile Legii nr. 554/2004, relevante în soluționarea speței fiind dispozițiile art. 8 alin. (1) din acest act normativ, potrivit cărora instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar ca urmare a refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri de către o autoritate publică.
Dispozițiile legale menționate anterior trebuie coroborate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, care definesc autoritatea publică ca fiind orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.
Rezultă din dispozițiile legale citate anterior că, pentru a fi în prezența unui litigiu de contencios administrativ de natură să atragă competența instanței de contencios administrativ, refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri trebuie să vină din partea unei autorități publice, în sensul prevăzut de dispozițiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, care acționează în regim de putere publică.
Raportând cele reținute anterior la prezenta speță, Curtea constată că recurenta-pârâtă nu s-a comportat ca o autoritate publică, în sensul celor reținute anterior, respectiv nu a acționat în regim de putere publică. Reclamanta s-a adresat recurentei-pârâte cu solicitarea de a elibera copii de pe statele de plată în calitatea acesteia de depozitară temporară a arhivei SC F.B. SA Zalău, societate desființată, temeiul cererii reclamantei fiind tocmai dispozițiile art. 40 alin. (2) C.muncii , care obligă angajatorii să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
Prin urmare, recurenta neacționând în regim de putere publică, ci având doar calitatea de depozitară temporară a arhivei fostului angajator al reclamantei, refuzul acesteia de a elibera documentele solicitate nu poate fi considerat un refuz nejustificat de a soluționa o cerere, refuz care să vină din partea unei autorități publice, în sensul dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 554/2004, astfel încât nu poate atrage, în speță, competența instanței de contencios administrativ.
2) Nefiind incidente prevederile Legii nr. 554/2004, conform considerentelor expuse în cadrul analizei primului motiv de recurs, demersul judiciar al reclamantei nu este supus procedurii prealabile reglementate de actul normativ invocat.
3) Reclamantul este îndreptățit, conform art. 40 alin. (2) lit. h) C.muncii, să obțină de la fostul angajator „toate documentele care atestă calitatea de salariat” a sa.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 12 din Legea nr. 16/1996 a Arhivelor Naționale, persoanei juridice angajatoare îi revine obligația de a păstra documentele create sau deținute, în categoria cărora intră statele de plată la care se referă acțiunea reclamantului.
Această obligație îi revenea fostului angajator al reclamantului, respectiv SC F.B. SA, însă ca urmare a încetării existenței sale ca persoană juridică în anul 2001, obligația păstrării documentelor create cu valoare practică s-a transmis în temeiul art. 18 din Legea nr. 16/1996 Ministerului Muncii și Protecției Sociale sau direcțiilor județene ale acestuia.
Deși norma juridică menționată anterior a fost modificată prin instituirea obligației de păstrare a documentelor cu valoare practică în sarcina Casei Județene de Pensii Sălaj, iar ulterior Direcției Județene Sălaj a Arhivelor Naționale, Curtea constată că nici în prezent nu a operat în concret transmisiunea acestei obligații; or, consecințele disputei între instituțiile locale din jud. Sălaj cu privire la păstrarea documentelor nu pot să se repercuteze asupra foștilor salariați, îndreptățiți să obțină actele necesare stabilirii drepturilor de pensie.
Prin urmare, în prezent Agenția Județeană de Prestații Sociale Sălaj are obligația eliberării actelor solicitate în calitate de succesor legal al fostului angajator în obligația de păstrare a documentelor cu valoare practică, precum și de deținător faptic ala acestei arhive.
în raport de aceste considerente, este irelevantă pretinsa lipsă a atribuțiilor legale ale pârâtei în raport de prevederile H.G. nr. 1285/2008, deoarece obligația sa de eliberare a datelor solicitate de reclamantă nu rezidă în dispozițiile pe care le invocă, ci în prevederile Legii nr. 16/1996, coroborate cu împrejurarea deținerii faptice a arhivei fostului angajator.
De asemenea, recunoașterea dreptului reclamantului nu este condiționată de existența mijloacelor materiale ale pârâtei pentru eliberarea actului, astfel încât excepția lipsei calității procesuale nu este întemeiată.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea de Apel a respins ca nefondat recursul declarat în cauză.
(Judecător Sergiu Diaconescu)
