Acţiune având ca obiect obligarea angajatorului la eliberarea adeverinţei prevăzute, de O.U.G. nr. 4/2005. Calitate procesuală pasivă


O.U.G. nr. 4/2005, art. 4 alin. (3)

Potrivit O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat „Sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare prevăzute la alin. (2) se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de sau prin adeverinţe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poarta întreaga răspundere cu privire la valabilitatea şi corectitudinea acestora.” [art. 4 alin. (3)].

C.A Alba-lulia, Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. nr. 877 din 22 iunie 2007.

Prin sentinţa civilă nr. 513/23.03.2007 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 238/85/2007 s-a respins, ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată în cauză de reclamantul L.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. I. Sibiu; având ca obiect obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverinţe conform statelor de plată din care să rezulte în mod explicit salariul de încadrare pentru perioada 01.06.1958-01.03.1994, salariul efectiv realizat pentru perioada 01.06.1958-01.03.1994, sporul de responsabil şi sporul de vechime în muncă pentru perioada 1971-1985 în vederea recalculării pensiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut cu referire la probele dosarului şi dispoziţiile legale incidente că faţă de obiectul cauzei pârâta justifică calitatea procesuală pasivă, dar pe fondul cauzei acţiunea este nefondată deoarece pe perioada angajării reclamantul a primit salariu ca şi cotă procentuală, ori acest salariu nu se ia în calcul la stabilirea punctajului anual.

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul solicitând admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei civile şi rejudecând cauza în fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

în dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul, susţine în esenţă, că hotărârea instanţei este nelegală şi netemeinică întrucât pârâta refuză să-i elibereze o adeverinţă pentru întreaga perioadă a muncii sale, necesară recalculării dreptului său la pensie.

Curtea, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art. 304 pct. 1 C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Potrivit O.U.G. nr. 4 din 3 februarie 2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat” Sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare prevăzute la alin. (2) se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverinţe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea şi corectitudinea acestora.» [art. 4 alin. (3)].

Din conţinutul acestui text de lege rezultă, calitatea procesuală pasivă a angajatorului în cadrul litigiului de faţă, având ca obiect eliberarea adeverinţei la care face referire O.U.G. nr. 4/2005, ca şi subiect al raportului juridic îndatorat să elibereze titularului dreptului corelativ o atare adeverinţă.

în speţă, din copia carnetului de muncă depusă la dosar reiese că, întreaga perioadă 01.06.1958-01.03.1994 recurentul intimat a fost angajatul intimatei S.C. IGENA Sibiu, pe postul de frizer.

Prin, adeverinţa nr. 118/02.08.2005 eliberată de intimată deşi se confirmă acesta împrejurare, se comunică recurentului salariul de încadrare, salariul realizat şi sporul de responsabil vizând doar perioada 1981-1994.

Or, refuzul intimatei de a elibera adeverinţa, la notificarea reclamantului şi pentru perioada anterioară, respectiv 01.06.1957-01.01.1981, conform evidenţelor pe care le deţine este nejustificat.

Astfel, nu are relevanţă juridică apărarea sa, împărtăşită în mod eronat de prima instanţă, în sensul că reclamantul a beneficiat de un salariu în cote procentuale care, potrivit legii nu se ia în calculul pensiei, întrucât obligaţia angajatorului este doar de a elibera adeverinţe doveditoare prevăzute de art. VI din O.U.G. nr. 4/2005, conform evidenţelor pe care le deţine, privind salariul, sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţie de care a beneficiat salariatul său, urmând ca determinarea punctajului, a cuantumului pensiei să se efectueze, conform prevederilor legale de către casa de pensie.

Totodată este de menţionat, că deşi, în adeverinţa nr. 118/02.08.2005 intimata precizează, că în perioada 1971-1980 nu se păstrează arhiva la dosarul cauzei a depus state de plată din această perioadă (noiembrie 1971, februarie 1973, august 1972).

Raportând aceste probe la dispoziţiile legale incidente, curtea reţine că soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii reclamantului de obligarea angajatorului la eliberarea adeverinţei cerută de legiuitor în materia asigurărilor sociale pe perioada 01.06.1957-01.01.1981 reflectă o aplicare şi interpretare greşită a legii în cauză, ceea ce impune potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ. modificarea hotărârii, în limitele reţinute mai sus.

Faţă de cele ce preced, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ. a fost admis ca fondat recursul promovat de recurentul reclamant în cauză, a fost modificată sentinţa atacată în, limitele reţinute mai sus.