Actiune având ca obiect plata unor daune morale pentru eliberarea cu intârziere a unui înscris necesar pentru dovedirea vechimii in munca. Natura litigiului. Competenta materiala a judecatoriei. Prejudicii, dauneVechime în muncăCompetenţă materială


D.V. a declarat recurs la 7 noiembrie 2006 împotriva sentintei civile nr. 1580 pronuntata de Tribunalul Constanta la data de 9 august 2006, pe care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

În fapt, prin cererea înregistrata la Tribunalul Constanta sub nr.2571/2006, reclamantul D.b., în contradictoriu cu pârâta F. Constanta, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000 RON reprezentând daune morale si materiale cauzate de pârâta prin faptul ca nu a eliberat o adeverinta care sa ateste vechimea si grupa de munca avuta de reclamant în perioada cât a fost salariatul pârâtei.

În motivare, reclamantul a sustinut ca prin sentinta civila nr.6745/2005 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosar nr.3704/2005, pârâta a fost obligata la completarea carnetului de munca al reclamantului cu mentiunea grupei a II-a de munca pentru perioada 09.06.1969 – 01.08.1972.

Reclamantul a afirmat ca pârâta nu a adus la îndeplinire sentinta civila, fapt care a cauzat cheltuieli ocazionate prin deplasari la sediul pârâtei unde, a afirmat reclamantul, i-a fost refuzata sistematic punerea în a sentintei.

Prin încheierea pronuntata la 14.06.2006 instanta a constatat natura cauzei ca fiind de dreptul muncii si a trimis cauza spre solutionare completului specializat în cauze privind litigii de munca din cadrul sectiei civile a Tribunalului Constanta.

La data de 9 august 2006 pârâta a depus la dosarul cauzei copia adeverintei nr.685/05.06.2006 si dovada comunicarii acesteia catre reclamant cât si copia sentintei civile nr.6745/2005 a Judecatoriei Constanta care a generat emiterea adeverintei privind grupa a II-a de munca.

Prin sentinta civila nr.1580 din 9 august 2006 Tribunalul Constanta a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamant.

Pentru a dispune astfel prima instanta a retinut ca pârâta a emis adeverinta nr.685/05.06.2006 prin care s-a consemnat perioada de timp lucrata de reclamant în grupa a II-a de munca, cum a fost obligata prin sentinta civila nr.6745 din 11.07.2005, pârâta comunicând reclamantului aceasta adeverinta asa cum reiese din copia recipisei aflata la dosar. Totodata a constatat ca reclamantul nu a dovedit prin nici un înscris sau alt mijloc de proba prejudiciul cauzat de pârâta.

Întrucât pârâta nu a avut obiectiuni privind acordarea grupei a II-a de munca iar întârzierea în eliberarea adeverintei s-a datorat unei comunicari defectuoase între parti, instanta a respins actiunea reclamatului.

Critica sentintei prin motivele de recurs a vizat în esenta urmatoarele:

În mod gresit a apreciat Tribunalul Constanta ca nu a facut dovada cheltuirii sumei de bani pretinsa cu titlu de despagubire în conditiile în care s-a deplasat de nenumarate ori la „F.” Constanta pentru a obtine adeverinta care sa-i ateste grupa a II-a de munca.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat învederând, în esenta, împrejurarea ca nu se afla în culpa pentru ca reclamantul este cel care nu s-a prezentat pentru ridicarea adeverintei.

Instanta din oficiu, în raport de obiectul cererii de chemare în judecata, a pus în discutia contradictorie a partilor competenta de solutionare a cauzei în prima instanta.

Astfel, prin cererea de chemare în judecata adresata Tribunalului Constanta reclamantul a solicitat obligarea „F.” Constanta la plata unei sume de 50 milioane lei cu titlu de daune morale cauzate de eliberarea cu întârziere a unei adeverinte ce îi era necesara pentru dovedirea vechimii de munca la grupa a II-a.

O asemenea pretentie nu îmbraca caracterul unui conflict de munca în sensul dispozitiilor Legii nr.168/1999 si, prin urmare, nu atrage competenta materiala de solutionare în prima instanta în favoarea Tribunalului Constanta – Sectia conflicte de munca.

Potrivit art.1 Cod procedura civila, „Judecatoriile judeca: a) în prima instanta, toate procesele si cererile în afara de cele date de lege în competenta altor instante”.

Rezulta ca judecatoria este instanta de drept comun în ceea ce priveste judecata în prima instanta, deci ori de câte ori nu se prevede competenta unei alte instante judecatoresti de a rezolva în prima instanta o anumita cerere, aceasta va fi judecata de judecatorie.

Prin urmare, în baza art.312 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul formulat de reclamantul D.V. împotriva sentintei civile nr. 1580 din 9.08.2006 pronuntata de Tribunalul Constanta, va casa sentinta si, calificând corect competenta materiala, va trimite cauza spre competenta solutionare în favoarea Judecatoriei Constanta.