Prin sentinţa civilă nr. 554 din 14.03.2011 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosar nr. 7322/100/2010 s-a admis plângerea formulată şi precizată de către petenta P.V. prin mandatar P.G., în contradictoriu cu intimaţii: Comuna Suciu de Sus, din judeţul Maramureş, reprezentată prin Primar, Primarul comunei Suciu de Sus şi Comisia locală Suciu de Sus de aplicare a Legii 10/2001.
S-a dispus anularea dispoziţiei nr. 280/1.11.2010 emisă de Primarul comunei Suciu de Sus, din judeţul Maramureş.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut că prin dispoziţia nr. 280/1.11.2010 emisă de Primarul comunei Suciu de Sus se propune petentei P.V. acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri acordate în condiţiile Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţie, precum şi unele măsuri adiacente, pentru imobilul teren în suprafaţă de 2 ha şi 1581 mp, identificat prin CF 34, nr. top. 79 Suciu de Sus, jud. Maramureş, imposibil de restituit în natură, întrucât întregul teren notificat a fost reconstituit în temeiul Legii 18/1991, legea fondului funciar.
Se dispune înaintarea dispoziţiei, însoţită de documentele aflate în dosarul nr. 731 la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor-Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea emiterii titlului de despăgubire.
Pentru a emite această dispoziţie, se reţin următoarele: Primarul comunei Suciu de Sus, jud. Maramureş, luând act de SC nr. 1000/03.12.2003, emisă în dosar 5539/2003 de Tribunalul Maramureş, în favoarea petentei P.V., cu domiciliul în loc. Suciu de Sus, nr. 348-387, jud. Maramureş, având ca obiect plângere la Legea 10/2001, rămasă definitivă la data de 26.10.2006 prin Decizia civilă nr. 8546/26.10.2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti.
Având în vedere hotărârea dată în cauza care a făcut obiectul dosarului de mai sus, prin care se dispune acordarea de despăgubiri pentru terenul înscris în CF 34 Suciu de Sus, nr. top. 79, sau un alt teren echivalent pentru P.V..
Ţinând cont de referatul Comisiei locale de aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001, din care reiese că nu există alte bunuri sau servicii pentru a putea fi oferite în echivalent.
Având în vedere că terenul înscris în CF 34 Suciu de Sus, nr. top. 79, ce a făcut obiectul notificării numitei P.V. din loc. Suciu de Sus, nr. 348, jud. Maramureş, în dosar ex. nr. 1/N/29.01.2002, înregistrat la Prefectura Maramureş sub nr. 1458/06.02.2002, nu poate fi restituit în natură pe vechiul amplasament întrucât a fost restituit în temeiul Legii nr. 18/91, moştenitorilor legali ai autorilor din CF C.I. a lui G. a lui Ş. şi soţia sa M.M., iar o suprafaţă de 1000 mp a fost atribuită de CAP unei terţe persoane pentru construirea unei locuinţe.
Ţinând cont de prevederile art. 1, art. 2 alin (1) lit. h, art. 4 alin. (2) şi alin. (4), art. 11 alin. (4,7,8), art. 21 alin. (4) din Legea 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale se dispune în sensul arătat mai sus.
Împotriva dispoziţiei nr. 280/1.11.2010 emisă de Primarul comunei Suciu de Sus, în termenul prevăzut de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, petenta P.V. prin mandatar P.G. a formulat prezenta plângere, solicitând anularea dispoziţiei atacate.
Plângerea formulată împotriva dispoziţiei nr. 280/1.11.2010 emisă de Primarul comunei Suciu de Sus este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 1000/3.12.2003, pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. 5539/2003, s-a admis plângerea formulată de petenta P.V. prin mandatar P.G. şi a fost anulată în parte Dispoziţia nr. 348/10.07.2003 dată de Primarul comunei Suciu de Sus şi s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru terenul înscris în CF 34 Suciu de Sus nr. top. 79 cu un alt teren echivalent.
În cuprinsul deciziei civile nr. 8546/26 octombrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 10723/33/2004, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost admis recursul declarat de Primarul comunei Suciu de Sus împotriva deciziei nr. 38/A/20.01.2006 a Curţii de Apel Cluj, casându-se decizia atacată şi păstrându-se sentinţa nr. 1000/3.12.2003, se reţine că: „Prin sentinţa civilă nr. 1000/3.12.2003 pronunţată de Tribunalul Maramureş s-a admis cererea şi s-a anulat în parte dispoziţia nr. 348/2003 în sensul că s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru terenul înscris în CF 34 Suciu de Sus nr. top. 79 cu un alt teren echivalent” – fila 16 verso din dosarul nr. 10723/33/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine în considerentele deciziei nr. 8546/26.10.2006: „Pentru a hotărâ astfel, instanţa a reţinut că din înscrierile în CF rezultă că autorii reclamantei deţineau în anul 1923 o casă şi curte, fără a se specifica existenţa unei mori. Prin întâmpinarea formulată de către primar s-a precizat că tatăl petentei a înscris în CAP o moară de apă şi clădirea în care era instalată, însă că din cauză că era degradată, aceasta a fost demolată în 1988 de către fostul CAP. Întrucât în prezent terenul în litigiu este ocupat de gospodăria unei terţe persoane s-a considerat că se impune acordarea de despăgubiri cu un schimb echivalent de teren. Faţă de împrejurarea că moara a fost demolată iar fostul deţinător – CAP, nu mai există, s-a apreciat că nu se poate face aplicarea dispoziţiilor art. 9 alin. 2 din Legea nr. 10/2001”.
Prin urmare aceasta este sentinţa analizată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în acest mod a înţeles Înalta Curte să păstreze sentinţa civilă nr. 1000/3.12.2003.
De altfel, în motivele de recurs formulate de Primarul comunei Suciu de Sus se arată următoarele: Prin Dispoziţia nr. 348/10.07.2003, Primarul comunei Suciu de Sus a respins notificarea întrucât petenta nu a făcut dovada preluării abuzive şi nici a calităţii de moştenitor după proprietarul deposedat.
Împotriva acestei decizii, petenta P.V. a făcut plângere, soluţionată de către Tribunalul Maramureş în Dosarul 5539/2003, sentinţa civilă nr. 1000/3.02.2003, prin admitere şi anularea în parte a Dispoziţiei 348/10.07.2003, dispunând acordarea de despăgubiri pentru terenul înscris în CF 34 Suciu de Sus, nr. top. 79 cu un alt teren echivalent şi respingând cererea de acordare de despăgubiri pentru moară.
Soluţia a fost apelată de către reclamantă solicitând despăgubiri şi cu privire la „moara ce a existat pe teren şi utilaje aflate în aceasta”.
Prin decizia civilă nr. 38/A/20.01.2006, în dosarul 10736/2004 Curtea de Apel Cluj a admis apelul, a schimbat în parte hotărârea Tribunalului Maramureş, în sensul că a stabilit că apelanta este îndreptăţită de a primi măsuri reparatorii prin echivalent cu privire la moara ce s-a edificat pe teren, inclusiv cu privire la utilajele aflate în moară.
Prin urmare, se remarcă faptul că Primarul comunei Suciu de Sus nu a atacat cu apel sentinţa 1000/2003. Atacând cu recurs decizia curţii de apel 38/A/2006, nu invocă nici un moment presupusa greşeală, corectură cu pixul din dispozitiv sau contradicţia dintre motivare şi dispozitiv ci dimpotrivă, în motivele de recurs preia formularea „cu un alt teren echivalent”. Se deduce că, la momentul introducerii recursului, 7.04.2006, dispozitivul sentinţei civile nr. 1000/2003, reprodus de petent în motivele de recurs şi care conţinea exprimarea: „cu un alt teren echivalent” ori nu era corectat cu pixul ori fusese înţeles în sensul în care era tehnoredactat, neconsiderându-se că există o problemă de interpretare – fila 4 verso din dosarul nr. 10723/33/2004.
Din cuprinsul deciziei nr. 8546/2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. xxx/33/2004 rezultă că Înalta Curte a analizat sentinţa astfel cum aceasta a fost tehnoredactată şi a înţeles să păstreze sentinţa nr. 1000/3.12.2003 astfel cum aceasta a fost tehnoredactată, conţinând în dispozitiv propoziţia: „…dispune acordarea de despăgubiri pentru terenul înscris în CF nr. 34 Suciu de Sus nr. top. 79 cu un alt teren echivalent”.
Prin urmare, în mod eronat se reţine în considerentele dispoziţiei nr. 280/1.11.2010 că prin hotărârea judecătorească avută în vedere, respectiv sentinţa civilă nr. 1000/3.12.2003 s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru terenul înscris în CF 34 Suciu de Sus nr. top. 79 sau un alt teren echivalent pentru petentă.
Sentinţa civilă nr. 1000/2003 este definitivă şi irevocabilă, constituie titlu executoriu şi se impune a fi pusă în executare.
De altfel, prin adresa nr. 2550/27.07.2010 emisă de Primăria comunei Suciu de Sus se arată că: În vederea punerii în a sentinţei civile 1000/2003 rămasă definitivă şi irevocabilă, prin care se dispune acordarea de despăgubiri pentru terenul înscris în CF 34 Suciu de Sus nr. top. 79 cu un alt teren echivalent s-a procedat la identificarea unor bunuri sau servicii în conformitate cu prevederile Legii 10/2001 pe care să le poată oferi în echivalent.
Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001, tribunalul a admis plângerea precizată şi a dispus anularea dispoziţiei nr. 280/1.11.2010 emisă de Primarul comunei Suciu de Sus.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul PRIMARUL COMUNEI SUCIU DE SUS solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul respingerii plângerii formulate.
În motivarea recursului a arătat că hotărârea instanţei de fond este criticabila prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi 304/ 1 din C.p.c.
Dispoziţia, a fost emisă ca urmare a cererii făcute de P.V. şi înregistrata în dosarul executoriu nr. 48/27.11.2008 şi în vederea punerii în executare a Sentinţei nr. 1000/03.12.2003.
Prin Somaţia din 13.11.2008, judecătoresc i-a pus în vedere Primarului, să achite în termen de o zi – suma de 218,70 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Prin acelaşi act, i-a pus in vedere ca în termen de zece zile să îndeplinească “obligaţia stabilita”, conform Sentinţei nr. 1000/2003. Acest lucru urma să se facă, în concret, fie prin acordarea de despăgubiri, fie prin echivalent.
Instituţia Primarului a dat curs cererii de achitare a cheltuielilor de judecata, iar pentru cererea privind cealaltă obligaţie, a formulat contestaţie la executare. Executarea a fost suspendata până la soluţionarea unei cauze, având obiect nulitatea parţială a Titlului de proprietate, pe considerentul că s-a realizat o dublă reconstituire.
Instituţia Prefectului – prin reprezentantul sau, s-a deplasat la sediul Primăriei Suciu de Sus unde, s-au hotărât următoarele: convocarea consiliului local, in şedinţa extraordinara si trecerea din proprietatea publică în cea privată a comunei, a suprafeţei de teren din locul numit “Rat “, care să-i fie acordată petentei, în caz contrar, emiterea unei dispoziţii pentru măsuri reparatorii prin despăgubiri, măsură prevăzută de Sentinţa nr. 1000/2003.
Din modalitatea în care a fost redactată Sentinţa nr. 1000/2003 rezultă că, prin ea, s-au instituit două tipuri de măsuri, din care una principală, cea de acordare doar de despăgubiri, aşa cum a interpretat-o şi executorul judecătoresc când a emis Somaţia din 13.11.2008.
S-a încercat punerea în executare a hotărârii şi prin cea a doua modalitate care, este subsecventa, însă mai exista rezerva de teren. Primarul a convocat consiliul local şi a cerut scoaterea unei suprafeţe din domeniul public şi trecerea în cel privat, însă prin Hotărârea nr. 20/16.07.2010, nu s-a aprobat cererea.
Pentru a hotărî de aceasta maniera, consilierii au avut în vedere şi soluţia data la un denunţ penal făcut împotriva soţului petentei, din care rezulta ca actele folosite în dosarul în care s-a pronunţat Sentinţa nr. 1000/2003, au fost întocmite în fals.
Pentru interpretarea corecta a dispozitivului sentinţei 1000/2003, trebuiesc avute în vedere şi dispoziţiile Legii 10/2001, în vigoare la data pronunţării hotărârii. Potrivit acestora, “imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite, se restituie, de regula, în condiţiile prezentei legi” (art.1 alin.1 ).
“In cazurile in care restituirea în natura nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent, vor consta în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deţinător, cu acordul persoanei îndreptăţite, în acordare de acţiuni la tranzacţionate pe piaţa de capital, de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de despăgubiri băneşti”.(art.1.alin.2).
Neexistând teren la dispoziţia comisiei, având în vedere refuzul consilierilor locali privind trecerea din domeniul public în cel privat a unei suprafeţe de teren, dar având în vedere şi poziţia mandatarului petentei, Dispoziţia nr.280/0 1.11.2010, nu face altceva decât să aplice dispoziţiile legale în materie şi să ţină cont de poziţia reprezentantului petentei.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Prin încheierea din data de 24 iunie 2011 din prezentul recurs s-a dispus citarea reclamantei intimate P.V., la domiciliul său, cu menţiunea de a depune la dosar mandatul de reprezentare acordat de către reclamantă lui P.G., având în vedere că din procura judiciară autentificată sub nr. 3/09.10.2003 la B.N.P. L.C., a cărui copie xerox se află la dosarul instanţei de fond, rezultă că reclamanta P.V. l-a mandatat pe domnul P.G. pentru a o reprezenta în dosarul civil nr. yyy/2003 al Tribunalului Maramureş, iar nu şi în prezentul dosar cu nr. zzz/100/2010.
Nici reclamanta şi nici reprezentantul nu au depus dovada acestui mandat.
În această situaţia, în care nu va face dovada mandatului de reprezentare acordat de către reclamantă lui P.G., în prezentul dosar al Curţii de Apel Cluj, instanţa trebuie să facă aplicarea prevederilor art. 161 C.pr.civ., care prevăd la alin. 1 că atunci când reprezentantul părţii nu face dovada calităţii sale, se poate da un termen pentru împlinirea acestor lipsuri iar la alin. 2 dispune că dacă lipsurile nu se împlinesc, instanţa va anula cererea.
Faţă de cele menţionate anterior şi în temeiul prevederilor art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă cât şi al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI SUCIU DE SUS împotriva sentinţei civile nr. 554 din 14.03.2011 a Tribunalului Maramureş pronunţată în dosar nr. 7322/100/2010, pe care o casează şi rejudecând anulează cererea de chemare în judecată precizată şi formulată de numitul P.G. în numele lui P.V. împotriva pârâţilor PRIMĂRIA COMUNEI SUCIU DE SUS, COMUNA SUCIU DE SUS prin PRIMAR şi COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 10/2001 SUCIU DE SUS, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii de reprezentant al numitului P.G.. (Judecător Ioan Daniel Chiş)
