–Art.161 Cod procedură civilă.
–Art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003
Renunţarea de către titularului unui drept la judecarea acţiunii promovate de un reprezentant al său presupune şi retragerea mandatului de reprezentare acordat acestui reprezentant.
(Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale
– decizia civilă nr.508/17.03.2010)
Prin cererea înregistrată sub nr.2995/120/2009 pe rolul Tribunalului D., contestatorul Sindicatul Liber Independent O. T. a chemat în judecată intimata SC O. SA pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se anuleze decizia de sancţionare nr.285/03.06.2009 şi să fie obligată pârâta la plata a sumelor reţinute cu titlu de sancţiune disciplinară salariatului NM.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că, prin decizia nr.285/03.06.2009, salariatul NM a fost sancţionat cu diminuarea salariului cu 5% pentru o perioadă de 2 luni, întrucât s-a constatat lipsa din societate a unor bunuri. Decizia a fost emisă cu nerespectarea dispoziţiilor legale, întrucât motivul pentru care salariatul a fost sancţionat îl reprezintă faptul că acesta nu şi-ar fi respectat îndatoririle de serviciu cu privire la organizarea activităţii, astfel încât din societate să nu se mai sustragă bunuri. Conducerea societăţii a emis 2 decizii, care prevăd printre altele faptul că dacă nu se va identifica autorul sustragerilor de bunuri din societate, sancţiunile vor fi aplicate tuturor salariaţilor şi maiştrilor din schimbul în care s-a constatat furtul.
Această menţiune este în contradicţie cu art.271 Codul Muncii, care prevăd în mod expres faptul că, în situaţia în care paguba a fost produsă de mai mulţi salariaţi, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabileşte în raport de măsura în care a contribuit la producerea ei. În situaţia de faţă nu se poate vorbi de răspunderea patrimonială a acestui salariat, întrucât nu s-a dovedit că aceasta are vreo vină faţă de lipsa patrimonială. Din fişa postului nu rezultă că salariatul are atribuţii de coordonare a activităţii pe linia prevenirii sustragerii de bunuri din societate.
De asemenea, la emiterea deciziei nu a fost respectată procedura cercetării disciplinare prealabile aşa cum prevede art.267 Codul Muncii.
Prin sentinţa civilă nr.2307 din 17 decembrie 2009, Tribunalul D. a anulat cererea formulată de contestator pentru angajatul NM, în contradictoriu cu pârâta, pentru lipsa calităţii de reprezentant.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că acţiunea de faţă a fost introdusă de Sindicatul Liber Independent O. în numele salariatului NM. Conform declaraţiei formulată de salariat la data de 15.12.2009, aceasta s-a opus judecării cauzei.
Art.67 Codul de Procedură Civilă, prevede posibilitatea părţii de a-şi exercita drepturile procedurale personal sau prin mandatar.
Potrivit art.28 din Legea nr.54/2003 organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor de sindicat ce decurg din legislaţia muncii, statutele şi contractele individuale şi colective de muncă. Alin.2 al aceluiaşi articol prevede că, în exercitarea acestor atribuţii, organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Cu toate acestea acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a formulat recurs contestatorul Sindicatul Liber O.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, şi arătând în esenţă că decizia de sancţionare contestată în faţa instanţei de fond a fost emisă cu încălcarea prevederilor Codului muncii art.268, care menţionează expres că nicio sancţiune nu poate fi primită sub sancţiunea nulităţii absolute, fără ca în prealabil să fie efectuată o sancţiune disciplinară.
Pentru efectuarea cercetării disciplinare era necesar ca salariatul să fie convocat în scris, indicându-i-se data, ora, şi motivul pentru care este cercetat disciplinar, la acea cercetare putând participa un reprezentant al sindicatului din care salariatul cercetat face parte. Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că aceste cerinţe legale au fost respectate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum şi sub toate aspectele, potrivit art.3041 C.pr.civ., Curtea a constatat că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea a reţinut că acţiunea din prezenta cauză a fost formulată la data de 03.07.2009 de Sindicatul Liber Independent O.T., în numele salariatului NM. La data de 15.12.2009 NM a formulat o cerere scrisă, în care a arătat că renunţă la acţiunea ce face obiectul prezentei cauze şi nu mai are nicio pretenţie de la pârâta SC O. SA.
Prin urmare, având în vedere cererea formulată de salariatul NM, prima instanţă a dispus anularea cererii formulată de contestatorul Sindicatul Liber Independent O.T. pentru lipsa calităţii de reprezentant.
A mai reţinut Curtea că, potrivit disp. art.28 alin.1 şi 2 din Legea nr.54/2003 a sindicatelor,organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi. În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin.1 organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată.
De asemenea, potrivit disp. art.161 Cod procedură civilă, când instanţa constată lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale a părţii sau când reprezentantul părţii nu face dovada calităţii sale, se poate da un termen pentru împlinirea acestor lipsuri. Dacă lipsurile nu se împlinesc, instanţa va anula cererea.
Având în vedere aceste dispoziţii legale, Curtea a reţinut că renunţarea de către titularului unui drept la judecarea acţiunii promovate de un reprezentant al său presupune şi retragerea mandatului de reprezentare acordat acestui reprezentant, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.
Faţă de aceste considerente, Curtea a reţinut că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, astfel încât recursul declarat este nefondat, motiv pentru care, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, l-a respins ca atare.
