-Codul Muncii, art. 272 alin. 1
In privinta sistemului de acordare a premiilor, Curtea constata ca acestea au fost acordate într-un cuantum majorat în perioada 2003 – 2005, prin majorarea fara temei legal a procentului de constituire a fondului de premiere trimestriala aplicat asupra cheltuielilor cu salariile aferente personalului prevazut în statutul de functii de la 30% la 35%, precum si a procentului de constituire a fondului de premiere anuala din venitul net suplimentar de la 20% la 30%, majorari efectuate prin deciziile nr. 27/23.09.2004 si 22/22.07.2005 emise de redactorul sef al unitatii, fara aprobarea organelor colective de conducere ale unitatii, pâna la data de 14.06.2005, fiind necesara aprobarea Comitetului de coordonare, iar ulterior a Colegiului de conducere, organe care ar fi trebuit sa aprobe premierile prin hotarâri consemnate în scris, luate în urma unor analize temeinice, bazate pe materiale de fundamentare cu respectarea prevederilor legale, în sedinte tinute în plen.
In privinta sistemului de acordare a premiilor, Curtea constata ca acestea au fost acordate într-un cuantum majorat în perioada 2003 – 2005, prin majorarea fara temei legal a procentului de constituire a fondului de premiere trimestriala aplicat asupra cheltuielilor cu salariile aferente personalului prevazut în statutul de functii de la 30% la 35%, precum si a procentului de constituire a fondului de premiere anuala din venitul net suplimentar de la 20% la 30%, majorari efectuate prin deciziile nr. 27/23.09.2004 si 22/22.07.2005 emise de redactorul sef al unitatii, fara aprobarea organelor colective de conducere ale unitatii, pâna la data de 14.06.2005, fiind necesara aprobarea Comitetului de coordonare, iar ulterior a Colegiului de conducere, organe care ar fi trebuit sa aprobe premierile prin hotarâri consemnate în scris, luate în urma unor analize temeinice, bazate pe materiale de fundamentare cu respectarea prevederilor legale, în sedinte tinute în plen.
În aceste conditii, Decizia nr. 22/22.07.2005 emisa de redactorul sef al revistei nu poate constitui temei legal pentru acordarea premiilor în functie de fondurile de premiere majorate, întrucât, în conformitate cu prevederile art. 10 lit. i din Regulamentul de organizare si functionare al reclamantei Colegiul de conducere are în atributie aprobarea acordarii primelor pentru salariati si, ca urmare, stabilirea si aprobarea acordarii primelor se putea face numai ca urmare a unei hotarâri a Colegiului de conducere al unitatii.
În aceste conditii, Decizia nr. 22/22.07.2005 emisa de redactorul sef al revistei nu poate constitui temei legal pentru acordarea premiilor în functie de fondurile de premiere majorate, întrucât, în conformitate cu prevederile art. 10 lit. i din Regulamentul de organizare si functionare al reclamantei Colegiul de conducere are în atributie aprobarea acordarii primelor pentru salariati si, ca urmare, stabilirea si aprobarea acordarii primelor se putea face numai ca urmare a unei hotarâri a Colegiului de conducere al unitatii.
Cum potrivit prevederilor art. 272 alin. 1 din Codul Muncii, salariatul care a încasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie, indiferent de inexistenta vinovatiei sale în încasarea acestor sume nedatorate, întrucât obligatia de restituire a accipiens-ului nu se întemeiaza pe ideea de vinovatie (culpa) din partea acestuia, existând indiferent de buna sau reaua-credinta a salariatului care a primit sume de bani nedatorate, iar raspunderea persoanelor carora le este imputabila plata catre salariat a sumelor nedatorate este subsidiara fata de obligatia de restituire ce incumba pârâtului.
CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE SI ASIGURARI SOCIALA, DECIZIA NR. 7892 din 30.11.2011)
Prin sentinta civila nr. 804/26.01.2011, Tribunalul Bucuresti – Sectia a-VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis actiunea formulata de reclamanta I.M. (Revista O.) in contradictoriu cu parata Z.A.; a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 14094 lei reprezentând debit cu titlu de premii trimestriale, ocazionale si anuale si 818 lei cu titlu de indemnizatie de concediu si recalculare a venitului net aferent lunii august 2005; a admis exceptia inadmisibilitatii cererilor de chemare in garantie; a respins cererile de chemare in garantie ca inadmisibile.
În considerente a retinut ca In conformitate cu dispozitiile art. 272 alin. 1 Codul muncii “Salariatul care a încasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie”.
Rezulta din formularea textului de lege mentionat ca obligatia de restituire este independenta de orice fel de culpa a angajatului, pentru antrenarea acesteia fiind suficient a se fi dovedit caracterul nedatorat al sumei încasate.
Asa fiind, tribunalul a analizat daca sumele a caror restituire se solicita prin actiunea introductiva de instanta au fost încasate nedatorat de catre parata sau nu.
De asemenea, instanta a retinut sub acest aspect, ca parata este salariata Revistei O., in functia de redactor in baza contractului individual de munca 12/2004.
În conformitate cu dispozitiile pct. 6 din contractul de munca reclamanta beneficia, pe lânga salariul de baza, de premii trimestriale – intr-un cuantum stabilit de angajator in functie de realizarea venitului net, potrivit bilantului trimestrial; ocazionale – in luna decembrie, cu ocazia sarbatorilor de iarna si anuale.
Pentru acordarea premiilor ocazionale se constituie un fond de premiere in limita a 30% din fondul de salarii lunar iar pentru acordarea premiilor anuale se constituie un fond de premiere in cuantum de pana la 20% din venitul net suplimentar realizat.
Prin decizia 27/23.09.2004, redactorul sef al Revistei O. a decis stabilirea unui fond de premiere trimestrial si ocazional in limita a 35% din fondul de salarii anual si un fond de premiere anual in limita de 30% din venitul net suplimentar realizat.
Prin decizia 22/22.07.2005 a redactorului sef a fost aprobat Regulamentul de acordare a premiilor speciale personalului Revistei O.
Prin aceste doua decizii au fost majorate procentele in limita carora se puteau acorda premiile trimestriale, anuale si ocazionale, de la 30%, respectiv 20% cat era prevazut in contractul de munca la 35%, respectiv 30%
Tribunalul a retinut ca reclamanta s-a organizat si a functionat in baza HG nr. 4/4.01.2001 cu personalitate juridica in subordinea MMSSF, pana la data de 14.06.2005 activitatea acesteia desfasurându-se in baza Ordinului Ministrului Muncii nr. 105/2002 fiind coordonata de un comitet de coordonare format din 3 persoane si condusa executiv de un colegiu de conducere format din 6 persoane numite prin Ordinul Ministrului nr. 126/5.02.2002.
Din data de 14.06.2005 activitatea reclamantei este reglementata de Regulamentul de organizare si functionare aprobat prin Ordinul nr. 431/14.06.2005. Conform art. 6 alin 1 din acest Regulament conducerea Revistei O. este asigurata de Colegiul de Conducere format din 3 membrii respectiv: redactorul sef, un reprezentant al Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, numit prin ordin al ministrului si responsabilul economic.
În conformitate cu Regulamentul de Organizare si Functionare (aprobat prin Ordinul nr. 125/5.03.2002 anterior datei de 14.06.2005 si prin Ordinul nr. 431/14.06.2005 ulterior acestei date) salarizarea personalului Revistei O. se face cu respectarea prevederilor legale privind utilizarea veniturilor realizate de institutiile publice finantate integral din venituri extrabugetare, salariatii putând beneficia de stimulente si prime potrivit contractului individual de munca.
Acordarea de prime pentru salariati, in conditiile legii, era, conform celor doua regulamente, atributia Comitetului de Coordonare anterior datei de 14.06.2005 si a Colegiului de Conducere al revistei ulterior acestei date.
Rezulta din acelasi Regulamente ca redactorul sef nu avea atributii vizând acordarea de premii si stimulente.
Asa fiind tribunalul a retinut ca redactorul sef al Revistei O. a adoptat deciziile nr. 27/23.04.2004 si nr. 22/22.07.2005 cu depasirea atributiilor ce ii erau conferite prin Regulamentele de organizare si functionare a revistei, acestea fiind asadar nelegal emise.
Drept urmare s-a retinut de catre instanta ca parata a primit in mod nejustificat in perioada cuprinsa in cererea de chemare in judecata sume reprezentând premii ocazionale, anuale si trimestriale mai mari decât cele cuvenite.
Din cuprinsul raportului de expertiza efectuat de expert Ana Carp tribunalul a retinut ca parata a încasat in plus, nedatorat, suma de 14094 lei astfel ca sub acest aspect actiunea reclamantei sa vadeste ca fiind întemeiata si a fost admisa.
În ce priveste indemnizatia de concediu de odihna aferenta lunii august 2005 tribunalul a retinut ca, la determinarea cuantumului acesteia, a fost avut in vedere venitul realizat de parata pentru ultimele trei luni anterioare, ce includea si sumele încasate in plus cu titlu de premiu trimestrial, rezultând o medie zilnica de 77,5 lei, astfel dupa cum rezulta din cuprinsul raportului de expertiza efectuat in cauza de expert Ana Carp.
Prin diminuarea cuantumului primelor pana la nivelul cuprins in contractul individual de munca si recalcularea mediei zilnice a rezultat un cuantum cuvenit al indemnizatiei de 1004 lei, respectiv 818 lei suma încasata nedatorat de parata cu acest titlu si care urmeaza a fi supusa restituirii.
Este reala apararea paratei in conformitate cu care premiile trimestriale, anuale si ocazionale încasate de ea in perioada de referinta au fost calculate cu respectarea Regulamentului de acordare a premiilor aprobat prin Decizia nr. 22/22.07.2005 a redactorului sef insa, având in vedere ca, asa cum s-a aratat, acesta nu avea competenta de a decide asupra acordarii acestor premii, caracterul necuvenit al prestatiilor subzista, antrenând in sarcina paratei obligatia de restituire.
În ce priveste exceptia de inadmisibilitate a cererilor de chemare in garantie, ridicata de chematele in garantie prin întâmpinare, tribunalul a retinut ca potrivit art. 60 Cod procedura civila, partea poate chema in garantie o alta persoana împotriva careia ar putea sa se îndrepte in cazul ca ar cadea in pretentii, cu o cerere in garantie sau in despagubire.
Scopul reglementarii este acela de a asigura posibilitatea celui cazut in pretentii de a se despagubi de la cel care, in temeiul vreunei obligatii legale sau contractuale, este tinut sa-l despagubeasca.
Instanta a retinut ca nu exista prevederi legale sau contractuale care sa permita salariatului parat. De la care se solicita restituirea unor sume încasate nedatorat sa se îndrepte împotriva unui alt salariat cu o cerere in garantie sau in despagubire, acesta din urma neputând pretinde drepturi sau fi tinut de obligatii izvorâte dintr-un contract de munca in care nu este parte.
Având in vedere caracterul personal al raspunderii patrimoniale reglementate de art. 270-271 Codul muncii si pentru motivele mai sus aratate tribunalul a admis exceptia de inadmisibilitate invocata de chematele in garantie si a respins cererile de chemare in garantie ca inadmisibile fata de obiectul cauzei.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs motivat în termen legal pârâta Z.A.
În sustinerea recursului a aratat ca sentinta este netemeinica si nelegala, pentru considerentele expuse in continuare.
Astfel, având in vedere ca expertul a retinut in cadrul raportului de expertiza ca “prin deciziile nr. 27/23.09.2004 si nr. 22/2005 emise de redactorul sef a fost aprobat Regulamentul de acordare al premiilor speciale, trimestriale si anuale ale salariatilor in care au fost stabilite cuantumurile de constituire ale celor 2 fonduri de premiere in procente de:
– 35% din fondul de salarii realizat, majorându-se procentul de la 30%;
– 30% din veniturile nete realizate suplimentar de unitate, majorându-se procentul de la 20%”.
Recurenta a apreciat ca era normal ca expertul sa calculeze:
– cat a încasat parata prin raportare la procentele cuprinse in contractul individual de munca;
– cat a încasat parata prin raportare la deciziile cuprinse in Regulamentul de acordare al premiilor urmând ca instanta de fond sa stabileasca daca sumele încasate potrivit procentelor cuprinse in Regulamentul de acordare a premiilor au fost încasate in mod nejustificat.
Preluând punctul de vedere al organelor de control, expertul, prin concluziile sale, nu a permis instantei sa analizeze daca sustinerile recurentei-parate in sensul ca sumele acordate cu titlul de premii au fost legale si s-au fundamentat pe hotarârile conducerii societarii sau nu, existând numai calculul sumelor in varianta prezentata de organele de control si in varianta sustinuta de catre intimata-reclamanta.
Prin urmare, recurenta a apreciat ca obiectiunile sale formulate la raportul de expertiza ar fi dus la elucidarea cauzei sub toate aspectele, astfel ca, in mod gresit, instant de fond, respingând solicitarea acesteia cu privire la reanalizarea concluziilor raportului de expertiza, a judecat fondul cauzei si a admis actiunea formulata de catre intimata-recurenta bazându-se in special pe concluziile incomplete ale raportului de expertiza întocmit de catre expert Ana Carp.
De asemenea, înainte de a prezenta argumentele juridice care conduc la sustinerea recurentei-pârâte ca solutia instantei de fond este in contradictie cu dispozitiile legale, solicita ca instanta de recurs sa aiba in vedere faptul ca prin acesta sentinta a Tribunalului Bucuresti se poate crea o nedreptate, un prejudiciu concret recurentei-parate, ba mai mult, o situatie de inechitate avându-se in vedere buna-credinta a recurentei-parata Z.A.
Din acesta perspectiva recurenta solicita instantei sa dispuna admiterea recursului, casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond in vederea completarii raportului de expertiza conform aspectelor anterior prezentate.
Totodata, recurenta a înteles sa critice sentinta, pentru considerentele prevazute in art. 304 lit. 8 si lit. 9 Cod procedura civila, potrivit carora: “Modificarea unor hotarâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate – când instanta, interpretând gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori întelesul lamurit si vadit neîndoielnic al acestuia si când hotarârea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii”.
Mai mult, prezentul recurs fiind declarat împotriva unei hotarâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, recurenta a solicitat instantei sa analizeze prezenta cauza sub toate aspectele, in conformitate cu dispozitiile art. 304 ind. 1 Cod procedura civila.
Astfel, la data de 23.03.2006, in baza Ordinului de serviciu nr. 50065, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei – Directia de Intern si Control s-a dispus efectuarea unei misiuni de control financiar de gestiune la Revista O. care a constatat încalcarea prevederilor regulamentului de organizare si functionare al Revistei O.
În urma controlului efectuat la data de 07.07.2006 s-a întocmit procesul-verbal de control financiar de gestiune nr. 50142, prin care organul de control a retinut în mod netemeinic si nelegal ca subsemnata as fi încasat necuvenit suma de 14.049 RON – reprezentând premii trimestriale, ocazionale si anuale în perioada 01.05.2003 – 28.02.2006 si suma de 818 RON – reprezentând indemnizatii de concediu încasate necuvenit în luna august 2005.
Acestea sunt de altfel si sumele reprezentând pretentiile ce fac obiectul prezentei cauze.
Revista O. este o institutie care se autofinanteaza iar Bugetul de venituri si cheltuieli este aprobat de catre ministru.
Aparitia Ordonantei Guvernului nr. 14/1998 privind utilizarea veniturilor realizate de institutiile publice finantate integral din venituri extrabugetare a permis Revistei O.posibilitatea negocierilor salariale, precum si a beneficierii de prime ca urmare a participarii tuturor salariatilor la realizarea veniturilor propuse în Bugetul de venituri si cheltuieli, precum si a depasirii acestora. Aceste drepturi s-au prevazut în contractele individuale de munca, contracte care s-au elaborat cu sprijinul specialistilor din cadrul directiilor de specialitate din minister.
În capitolul drepturi cu salariile din Bugetul de venituri si cheltuieli s-au prevazut sume aferente stimularii tuturor salariatilor unitatii, inclusiv pentru redactorul sef al acesteia, sume ce se regasesc în subcapitolul “fond de premii”, aspecte detaliate în darile de seama contabile, atât trimestriale, cât si anuale avizate de minister, cât si în Bugetul de venituri si cheltuieli aprobat.
În fiecare an, la fundamentarea Bugetelor de venituri si cheltuieli au fost prevazute pe lânga drepturile salariale lunare si primele respective (prime trimestriale, de sarbatorile pascale si de Craciun, precum si cele din venitul net suplimentar).
Stabilirea prevederii bugetare privind premierea anuala a întregului colectiv este realizata în urma analizei situatiei economico-financiare a unitatii privind exercitiul financiar precedent, cât si a prevederilor asupra veniturilor si cheltuielilor pe care unitatea le va realiza în perioada respectiva.
La constituirea fondurilor de premiere s-au avut în vedere prevederile bugetare aprobate ale anilor precedenti, precum si ale anului în curs, în asa fel încât sa se poata acoperi negocierile salariale anuale ale personalului unitatii, cât si ale redactorului sef.
În cursul fiecarui an Revista O. a realizat si depasit veniturile prevazute în Bugetul de venituri si cheltuieli, aprobat de conducerea ministerului, ceea ce a permis achitarea integrala si la timp a tuturor obligatiilor financiare catre terti, precum si plata tuturor obligatiilor salariale (inclusiv premieri) ale personalului unitatii.
Atât salariile, cât si primele au fost platite din veniturile proprii cu avizul scris al ministrului, nefiind depasite prevederile aprobate prin Bugetul de venituri si cheltuieli.
Toate masurile privind acordarea sistemului de premii au avut acordul majoritatii simple a Colegiului de conducere.
Sistemul de acordare al premiilor catre salariatii Revistei O. a fost elaborat ca un instrument pentru stimularea angajatilor institutiei si recompensarea acestora, având în vedere natura creativa a activitatii desfasurate pe parcursul acestor ani, precum si de faptul ca institutia se autofinanteaza. La acordarea acestor premii s-a tinut cont de efortul depus si de valoarea care este atribuita de conducerea institutiei calitatilor si realizarilor fiecarui salariat în parte.
Sistemul de premiere a fost inclus în Bugetul de venituri si cheltuieli iar acesta a fost aprobat de ministru. În conditiile aprobarii de catre ministru a Bugetului de venituri si cheltuieli, se demonstreaza faptul ca a existat aprobarea ordonatorului principal de credite, pentru fiecare capitol si subcapitol al Bugetului de venituri si cheltuieli, inclusiv pentru premieri. Nu s-au încalcat prevederile legale. în acest sens au fost întocmite statele de plata, pe baza acestora au fost platite catre bugetul local toate impozitele si contributiile aferente. Pe cale de consecinta recurenta sustine ca toate operatiunile financiare au fost corect evidentiate.
În fiecare an au fost efectuate controale din partea Directiei Audit Intern si Control si pâna în prezent nu s-au constatat nereguli, desi metodologia de constituire a fondului de premiere este neschimbata de la aparitia OG nr. 14/1998. Singura schimbare survenita a fost aceea de marire a procentelor de premiere. Astfel, prin decizia nr. 27/23.09.2004 emisa de redactorul sef al Revistei O. (anexa 8 la procesul-verbal de control financiar de gestiune nr. 50142/07.07.2006 întocmit de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei – Directia de Audit Intern si Control) l-a modificat fondul de premiere trimestrial si ocazional în limita a 35% din fondul salariat anual si fondul de premiere anual în limita a 30% din venitul net suplimentar realizat iar prin Decizia nr. 22/22.07.2005 emisa de angajator a fost aprobat Regulamentul de acordare a premiilor speciale personalului Revistei O.
Toate premierile s-au acordat legal în baza OUG nr. 14/1998 aprobata prin Legea nr. 27/1999, având drept suport legal propuneri ale colegiului de conducere, aprobate cu majoritate simpla, urmate de decizii ale conducatorului unitatii, lucru care nu a fost contestat de procesele verbale din anii anteriori ale organelor de control din partea MMSSF.
Urmare a Deciziei nr. 27/23.09.2004 emisa de redactorul sef al Revistei Obiectiv, s-a modificat fondul de premiere trimestrial si ocazional în limita a 35% din fondul salariat anual si fondul de premiere anual în limita a 30% din venitul net suplimentar realizat. Aceste drepturi au fost prevazute în contractul individual de munca, contract care s-a elaborat cu sprijinul specialistilor din cadrul directiilor de specialitate din minister.
În acest sens au fost întocmite statele de plata, iar pe baza acestora au fost platite catre bugetul local toate impozitele si contributiile aferente.
Pe cale de consecinta sustine ca toate sumele primite au o baza legala, cat si una contractuala, neputând fi imputate subsemnatului.
Nu este culpa salariatului ca un contract individual de munca semnat de salariat si care cuprinde drepturile de premiere trimestrial si ocazional în limita a 35% din fondul salariat anual si fondul de premiere anual în limita a 30% din venitul net suplimentar realizat, nu a fost înregistrat. Obligatia era a angajatorului si nu a salariatului si neînregistrarea contractului nu poate sa conduca la lipsirea de drepturi a salariatului în conditiile în care a existat o Decizie a angajatorului nr. 27/23.09.2004 prin care au fost stabilite aceste fonduri de premiere si un Regulament de acordare a premiilor speciale personalului Revistei O., aprobat prin Decizia nr. 22/22.07.2005 emisa de angajator (anexa 8 la procesul-verbal de control financiar de gestiune nr. 50142/07.07.2006 întocmitde Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei – Directia de Audit Intern si Control).
De asemenea, a apreciat ca sentinta recurata este nelegala si netemeinica si in ceea ce priveste respingerea cererii de chemare in garantie formulata de catre recurenta-parata împotriva chematelor in garantie, pentru motivele invocate in continuare.
Astfel, in conformitate cu dispozitiile art. 2 din Legea nr. 82/1991- legea i contabilitatii, republicata, contabilitatea institutiilor publice asigura informatii ordonatorilor de credite cu privire la executia bugetelor de venituri si cheltuieli, patrimoniul aflat in administrare, precum si pentru întocmirea contului general anual de executie a bugetului de stat, a contului anual de executie a bugetului asigurarilor sociale de stat, fondurilor speciale, precum si a conturilor anuale de executie ale bugetelor locale.
Art. 6 din acelasi act normativ prevede ca documentele justificative care stau la baza înregistrarilor in angajeaza raspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat si aprobat, precum si a celor care le-au înregistrat in contabilitate, dupa caz.
Art. 18 alin. 2 din prevede in mod expres ca pentru finantarea cheltuielilor in limita prevederilor din bugetele aprobate, institutiile publice au obligatia organizarii si conducerii evidentei angajamentelor bugetare si legale in conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Finantelor Publice.
Art. 36 alin. 7 din aceeasi lege prevede ca institutiile din subordinea ministerelor, ai caror conducatori au calitatea de ordonator de credite – in speta fiind redactorul sef al Revistei O., organizeaza si conduc contabilitatea drepturilor constatate si a veniturilor încasate, precum si a angajamentelor si a platii efectuate, potrivit bugetului aprobat.
Recurenta arata ca a enumerat aceste dispozitii legale in materia contabilitatii pentru a arata care este modalitatea in care legiuitorul a stabilit organizarea si functionarea contabilitatii pentru institutiile publice – raspunderea pentru organizarea acestui departament in cadrul unitatii apartinându-i doamnei D.I.A., in calitate de economist.
Pe lânga obligatiile care le reveneau in baza dispozitiilor Legii nr. 82/1991 republicata, care constituie practic dreptul comun in materie, B.N. si D.I.A. aveau obligatia de a asigura controlul financiar preventiv in cadrul institutiei, aceste atributiuni fiindu-le conferite prin Decizia nr. 32/02.12.2004.
Acestea aveau obligatia ca, începând cu data de 03.01.2005, sa exercite controlul financiar preventiv propriu in conformitate cu normele metodologice generale prevazute de Ordinul Ministerului Finantelor Publice nr. 522/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.
Astfel, prin Decizia susmentionata, doamnelor D.I.A si B.N. le-au fost atribuite de catre conducerea institutiei atributiunile de control financiar preventiv propriu, atributiuni pe care trebuia sa le exercite in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare-aspect care le-a si fost pus in vedere de catre conducerea unitatii prin aceeasi decizie.
Astfel, cele doua persoane chemate in garantie desemnate sa efectueze controlul financiar preventiv propriu aveau obligatia de a verifica legalitatea si regularitatea operatiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, înainte de aprobarea acestora – art. 2 lit. c) din OG nr. 119/1999 republicata cu modificarile si completarile ulterioare.
Este evident ca, in situatia in care se va demonstra faptul ca reglementarile legale in materia financiar-contabila nu au fost respectate in perioada de referinta luata in calcul la întocmirea procesului-verbal de control financiar de gestiune nr. 50142/07.07.2006, culpa apartine in totalitate persoanelor desemnate sa verifice tocmai respectarea legalitatii operatiunilor, acesta fiind si scopul organizarii activitatii de control intern, si anume:
– realizarea, la un nivel corespunzator de calitate, a atributiilor institutiilor publice, stabilite in concordanta cu propria lor misiune, in conditii de regularitate, eficacitate, economicitate si eficienta;
– protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau fraudei;
– respectarea legii.
Astfel, in conformitate cu dispozitiile art. 7 din OG nr. 119/1999, controlul financiar preventiv consta in verificarea sistematica a proiectelor de operatiuni care fac obiectul acestuia din punctul de vedere al legalitatii si regularitatii si din punctul de vedere al încadrarii in limitele creditelor bugetare, stabilite potrivit legii.
Or, aceste aspecte sunt exact cele care au fost retinute de organul de control ca reprezentând “grave deficiente”.
În acest sens, OG nr. 119/1999 prevede in mod expres ca persoanele in drept sa exercite controlul financiar preventiv propriu raspund, potrivit legii, in raport de culpa lor, pentru legalitatea, regularitatea si încadrarea in limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajament aprobate, dupa caz, in privinta operatiunilor pentru care au acordat viza de control financiar preventiv propriu.
Mai mult, legea prevede in mod expres ca “prin acordarea vizei se certifica implicit si îndeplinirea conditiilor mentionate in listele de verificare”.
Legea prevede de altfel si refuzul de viza, drept pentru care, va rugam sa observati ca in niciunul din documentele depuse la dosarul cauzei nu exista vreun refuz de viza al vreuneia dintre persoanele investite cu activitatea de control financiar, refuz care sa fi fost adus la cunostinta conducatorului institutiei.
În situatia in care instanta de judecata considera ca nelegalitatea operatiunilor financiar-contabile supuse controlului si pentru care a fost formulata actiunea patrimoniala ce face obiectul prezentei cauze, precizam faptul ca in lumina dispozitiilor legale in vigoare in materia controlului financiar preventiv, singurele persoane culpabile sunt cele doua persoane chemate in garantie care nu si-au îndeplinit obligatiile legale care le reveneau, prin viza pe care au dat-o pentru toate operatiunile contabile in discutie, atestând atât oportunitatea cat si legalitatea acestor.
Intimata I.M. (Revista O.) a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele si lucrarile dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât si a dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, Curtea gaseste recursul formulat ca nefiind fondat, considerentele avute în vedere fiind urmatoarele:
Situatia de fapt, referitoare la calitatea de salariat a recurentei-pârâte si a încasarii unor sume cu titlu de premii trimestriale, anuale si ocazionale de catre aceasta a fost corect retinuta de catre instanta de fond, motiv pentru care Curtea nu o va mai relua.
Sub aspectul caracterului nedatorat al sumelor încasate de pârâta de la angajator si al obligatiei de restituire, Curtea constata ca reclamanta initiala Revista O. era o institutie organizata prin HG nr. 4/04.01.2001, cu personalitate juridica în subordinea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, finantata integral din venituri proprii.
Pâna la data de 14.06.2005 activitatea Revistei O. s-a desfasurat pe baza Regulamentului de Organizare si Functionare aprobat prin Ordinul Ministrului Muncii si Solidaritatii Sociale nr. 105/2002, fiind coordonata de un Comitet de coordonare compus din 3 persoane numit prin Ordinul ministrului muncii si solidaritatii sociale nr. 125/05.03.2002 si fiind condusa executiv de un Colegiu de redactie alcatuit din 6 persoane numite prin Ordinul ministrului muncii si solidaritatii sociale nr. 126/05.03.2002.
Începând cu data de 14.06.2005 a intrat în vigoare un nou Regulament de Organizare si Functionare, aprobat prin Ordinul ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei nr. 431/14.06.2005, prin care s-a stabilit conducerea executiva a Revistei O., asigurata de colegiul de conducere, format din 3 membri: redactorul sef, un reprezentant al Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei numit prin ordin al ministrului si responsabilul economic. Reprezentantul MMSSF, T.C. a fost numit prin Ordinul ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei nr. 467/21.06.2005.
Coordonarea Revistei O. era asigurata de un secretar de stat din Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.
S-au stabilit un numar de 20 posturi, conform Statului de functii.
Din procesul-verbal de control financiar de gestiune nr. 50.142/07.07.2006, realizat la Revista O. de Directia Audit intern si control din cadrul Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, referitor la perioada 01.05.2003 – 31.05.2006 s-a constatat plata fara temei legal, în perioada 01.05.2003 – 31.05.2006, a sumei nete totale de 303.170 lei, reprezentând premii trimestriale si premii anuale din venitul net suplimentar acordate salariatilor unitatii si achitarea necuvenita, ca urmare a unor calcule eronate, a sumei nete totale de 19,269 lei, reprezentând indemnizatii de concediu de odihna.
Din analiza actelor care au stat la baza controlului de gestiune, rezulta ca salarizarea angajatilor reclamantei în perioada 01.05.2003 – 31.05.2006 s-a facut cu nerespectarea prevederilor legale aplicabile în materie.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 14/29.01.1998, privind utilizarea veniturilor realizate de institutiile publice finantate integral din venituri extrabugetare, “Revista O.” poate sa dispuna asupra destinatiei veniturilor în limita bugetului de venituri si cheltuieli aprobat de organul caruia îi este subordonata, respectiv Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, în conditiile prevazute de lege.
Fac parte din categoria actelor normative ce reglementeaza salarizarea si Ordinele Ministrului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.
Salarizarea angajatilor reclamantei s-a facut în perioada de referinta în conformitate cu prevederile art. 15 din Regulamentul aprobat prin Ordinul Ministrului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei nr. 105/2002 pâna la data de 14.06.2005 si a prevederilor art. 16 din Regulamentul de organizare si functionare al reclamantei, aprobat prin Ordinul Ministrului nr. 431/2005 începând cu data de 14.06.2005.
In temeiul acestor prevederi, salariile se negociaza direct prin contractele individuale de munca si sunt renegociate anual dupa aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli.
La data controlului nu au putut fi prezentate procesele verbale ale sedintelor Colegiului de Conducere, ordinea de zi, convocarile nominale prin care sa specifice data când se va tine sedinta si ordinea de zi, evidenta scrisa a hotarârilor colegiului, din care sa rezulte aprobarea modificarii procentelor în limita carora au fost constituite fondurile de premiere prin deciziile nr. 27/23.09.2004 si nr. 22/22.07.2005, acestea fiind emise numai de redactorul sef, în lipsa aprobarilor aratate, neexistând nici o dovada a aprobarii acestor modificari de catre Comitetul de coordonare si de catre Colegiul de conducere.
In plus, procentul de stabilire a cuantumului de constituire a fondului de premiere trimestriala pentru anii 2003, 2004 si 2005 a fost aplicat în mod nejustificat asupra unui fond de cheltuieli cu salariile aferente unor state de functii neaprobate de ministrul muncii, solidaritatii sociale si familiei, state cu un numar de 20 de posturi, fata de 15 posturi cât are ultimul stat de functii aprobat si cu luarea în calcul a unor salarii majorate de la data de 01 ianuarie a anilor 2004 si 2005, cu toate ca majorarile au fost aprobate de minister începând cu data de 01 august, atât în anul 2004 cât si anul 2005.
Or, potrivit prevederilor art. 29 al.5 din HG nr. 412/05.05.2005, privind organizarea si functionarea MMSSF, repartizarea numarului maxim de posturi, structura organizatorica si statele de functii pentru institutiile care functioneaza în subordinea ministerului se aproba prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei”.
În perioada anilor 2003 – 2005 fondul de cheltuieli cu salariile asupra caruia s-au aplicat procentele de constituire a fondurilor de premiere trimestriala a fost stabilit cu luarea în calcul a unor state de functii supradimensionate, cu posturi vacante finantate, în lipsa aprobarii acestor state de functii conform legii, respectiv de catre colegiul de redactie cu avizarea Comitetului de coordonare si cu aprobarea Ministrului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei (art. 9 lit.a si lit.g din Regulamentul de organizare si functionare aprobat prin Ordinul ministrului muncii si solidaritatii sociale nr. 105/2002, valabil pâna la data de 14.06.2005).
Curtea nu poate retine sustinerile recurentei-pârâte în sensul ca plata sumelor ce fac obiectul litigiului s-a realizat în deplina concordanta cu regulile generale de functionare ale societatii reclamante si respectând pe deplin prevederile OG nr. 14/1998 potrivit cu care “institutiile publice a caror finantare se asigura potrivit legii, integral din venituri extrabugetare au dreptul sa dispuna asupra destinatiei veniturilor, în limita bugetelor de venituri si cheltuieli [ … ] “, fata de împrejurarea ca dreptul institutiilor publice ce se autofinanteaza de a dispune asupra destinatiei veniturilor realizate este limitat, potrivit art. 1 din OG nr. 14/1998 de “aprobarea acestor cheltuieli de organele carora le sunt subordonate” si de stabilirea acestor destinatii în conditiile prevazute de lege.
Asa cum rezulta din actele dosarului, bugetul rectificat de venituri si cheltuieli care includea si procentele modificate de majorare a fondurilor de premiere nu a fost supus spre avizare si aprobare catre organul abilitat, respectiv Ministerul muncii si solidaritatii sociale caruia institutia îi era subordonata, iar procentul de stabilire a cuantumului de constituire a fondului de premiere trimestriala pentru anii 2003, 2004 si 2005 a fost aplicat în mod nejustificat asupra unui fond de cheltuieli cu salariile aferente unor state de functii neaprobate de ministrul muncii, solidaritatii sociale si familiei potrivit prevederilor art. 29 al. 5 din HG nr. 412/05.05.2005, privind organizarea si functionarea MMSSF, astfel încât, nici majorarea procentelor în limita carora au fost constituite fondurile de premiere trimestriala si nici constituirea fondului de premiere anuala din venitul net suplimentar nu îndeplinesc cerinta legii de a avea aprobarile si avizele necesare si, asa cum s-a retinut mai sus, nici pe aceea de a fi fost stabilite în conditiile prevazute de lege.
Sustinerea recurentei-pârâte în sensul ca drepturile încasate cu titlu de prime au caracter contractual, nu poate fi retinuta de instanta întrucât, prevederea din contractul individual de munca al acesteia referitoare la acordarea acestor drepturi de premiere (premii anuale, trimestriale si premii ocazionale) într-un cuantum modificat numai prin deciziile redactorului sef nu îl îndreptatesc pe salariat la încasarea acestor sume în cuantumul prevazut, întrucât prin negocieri individuale nu pot fi modificate procentele de constituire a fondurilor de premiere aprobate potrivit legii si regulamentelor aplicabile, nefiind permisa eludarea unor dispozitii legale prin clauze contractuale, (întrucât, potrivit art. 969 din codul civil numai conventiile legal facute au putere de lege între partile contractante) astfel încât, o prevedere care nu respecta cerintele legii pentru existenta sa valabila nu poate produce efecte si trebuie înlocuita de drept cu dispozitiile aplicabile încheiate în concordanta cu reglementarile legale, clauza urmând a se aplica în limita fondului de premiere si al fondului de salarii constituit în functie de posibilitatile financiare ale institutiei, în limita a 30% din fondul de salarii lunar sau în procentul de pâna la 20% din venitul net suplimentar realizat (pentru premiul anual) astfel încât, pârâtul era îndreptatit doar la drepturile de premiere acordate cu respectarea prevederilor legale.
Împrejurarea ca salariile se stabilesc prin negocieri individuale între angajator si salariati nu trebuie înteleasa ca aceste întelegeri contractuale pot fi astfel facute încât sa contravina dispozitiilor legale generale cu privire la modalitatea de stabilire a fondului de premiere si la procentele în limita carora pot fi constituie aceste fonduri, astfel încât, negocierea salariului pârâtului putea privi doar salariul de baza, indemnizatiile, sporurile si alte adaosuri la salariul de baza, premiile neintrând în salariul de baza al salariatilor sau al drepturilor ce se determina în raport de salariul de baza astfel încât, prin negociere individuala se putea prevedea doar dreptul salariatului la premiere potrivit sistemului de premiere legal aprobat, dar nu putea fi modificata limita fondului de premiere si al fondului de salarii constituit cu respectarea prevederilor legale.
Oricum suma încasata de salariat este nejustificata fata de modul eronat în care s-a constituit fondul de cheltuieli cu salariile asupra caruia s-au aplicat procentele de constituire a fondurilor de premiere trimestriala si anuala.
Fata de sustinerile recurentei-pârâte, Curtea mai retine si ca existenta unei vinovatii a altor salariati ai reclamantei în privinta aprobarii cuantumurilor fondurilor de premiere si a acordarii unor procente mai mari nu are relevanta asupra caracterului nedatorat al acestor sume si nici asupra obligatiei de restituire ce incumba salariatului care le-a încasat, întrucât, eventuala culpa ce s-ar putea retine în sarcina altor persoane în acordarea acestora nu-i poate conferi vreun just titlu salariatului care le-a încasat fara a avea acest drept, în detrimentul angajatorului.
Cum potrivit prevederilor art. 272 alin.1 din Codul Muncii, salariatul care a încasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie, indiferent de inexistenta vinovatiei sale în încasarea acestor sume nedatorate, întrucât obligatia de restituire a accipiens-ului nu se întemeiaza pe ideea de vinovatie (culpa) din partea acestuia, existând indiferent de buna sau reaua-credinta a salariatului care a primit sume de bani nedatorate, iar raspunderea persoanelor carora le este imputabila plata catre salariat a sumelor nedatorate este subsidiara fata de obligatia de restituire ce incumba pârâtului.
În aceste conditii, hotarârea instantei de fond în ceea ce priveste obligarea recurentei-pârâte la restituirea sumelor încasate necuvenit, calculate potrivit raportului de expertiza, este legala si temeinica.
În ceea ce priveste critica recurentei-pârâte referitoare la respingerea cererii de chemare în garantie, Curtea retine, pe de-o parte, ca instanta a fost sesizata cu un litigiu de munca, având ca obiect restituirea unor sume încasate necuvenit, cerere formulata în temeiul art. 272 Codul muncii.
Trebuie avute în vedere specificul raporturilor juridice de munca si calitatea partilor in aceste raporturi. In acest sens, potrivit art. 282 din Codul muncii, pot fi parti în conflictele de munca:
a) salariatii, precum si orice alta persoana titulara a unui drept sau a unei obligatii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de munca;
b) angajatorii – persoane fizice si/sau persoane juridice -, agentii de munca temporara, utilizatorii, precum si orice alta persoana care beneficiaza de o munca desfasurata în conditiile prezentului cod;
c) sindicatele si patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au aceasta vocatie în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedura civila.
Cele doua persoane chemate în garantie nu se pot încadra in niciuna din aceste categorii.
Curtea retine ca in litigiile de munca, fata de specificul acestora, cererea de chemare in garantie este inadmisibila, neexistand o obligatie de garantie a unui tert fata de partile raportului juridic de munca in legatura cu obligatiile reciproce dintre acestea. Intre persoana incadrata in munca, parte in litigiu si tertul chemat in garantie nu exista raporturi juridice de munca.
Pe de alta parte, institutia chemarii în garantie reprezinta acea forma de participare a tertilor la activitatea judiciara care confera uneia dintre parti posibilitatea de a solicita introducerea în proces a acelor persoane ce ar avea obligatia de garantie sau de despagubire, în ipoteza în care partea respectiva ar pierde procesul, deci aceasta institutie se întemeiaza pe existenta unei obligatii de garantie sau despagubire. Prin chemarea în garantie se urmareste realizarea unei asemenea obligatii in cadrul procesului în care cel garantat este amenintat în dreptul sau de catre o alta persoana. În principiu, obligatia de garantie revine tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv. Pentru promovarea chemarii în garantie, partea interesata trebuie sa afirme existenta unei obligatii legale sau conventionale de garantie ori a unei obligatii de despagubire, situatie în care cele doua chemate în garantie nu se gasesc în cauza de fata.
Cererea de chemare în garantie este o actiune incidenta pe care reclamantul sau pârâtul o poate introduce în procesul civil împotriva unei alte persoane, pentru ca aceasta sa participe la apararea sa, iar în cazul pierderii procesului, pentru a obtine, prin aceeasi hotarâre, obligarea chematului în garantie la plata sumelor retinute cu titlul de salarii.
Între pârâta si intimatele-chemate în garantie nu exista nici o obligatie de garantie pentru eventualele sume ce ar trebui sa le plateasca într-un raport de munca izvorând din contractul de munca.
În aceste conditii, nu sunt aplicabile prevederile art. 60-63 Cod procedura civila.
Pe de alta parte, asa cum am aratat, eventuala culpa ce s-ar putea retine în sarcina altor persoane în acordarea sumelor necuvenite nu-i poate conferi vreun just titlu salariatului care le-a încasat fara a avea acest drept, în detrimentul angajatorului, iar vinovatia respectivilor nu determina existenta unui raport obligational între acestia si pârât, pentru a da posibilitatea chemarii lor în garantie într-o actiune în restituirea sumelor nedatorate.
Fata de toate aceste considerente de fapt si de drept, în temeiul art. 312 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
1
