C.A. Ploieşti, nr. 28 din 16.01.2007
Salariaţii răspund patrimonial în conformitate cu prevederile art. 270 C. muncii, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produce angajatorului din vina şi în legătură cu lor. Despăgubirea are caracterul unei daune compensatorii acordată pentru un prejudiciu material (nu şi din sau moral) cert şi real nu şi pentru paguba eventuală a cărei existenţă este condiţionată de un fapt viitor şi nesigur. De asemenea, este suspus reparaţiei numai prejudiciul direct care se găseşte în legătură cauzală cu fapta generatoare de pagube. Prin cererea înregistrată sub nr. 4481 din 2005, reclamanta SC M.M.G. SRL C. a chemat în judecată pe pârâtul CC, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa acesta să fie obligat la acoperirea prejudiciului în sumă de 3.108.929 Euro cauzat societăţii prin încălcarea obligaţiilor prevăzute în contractul individual de muncă.În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la 26 septembrie 2004, pretinzând că are mandat din partea S.I. FS A, în cadrul emisiunii „în atenţia PNA” difuzată pe postul OTV, pârâtul a prezentat şi contestat legalitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 636 din 26 februarie 2004 încheiat între SC A. SA şi societatea reclamantă, ce are ca obiect cumpărarea unor active aparţinând fabricii de matriţe, încheiat în formă autentică şi transcris la Judecătoria Câmpulung.Ulterior s-a constatat că pârâtul nu avea calitatea de lider sindical şi nici nu avea mandat de reprezentare din partea sindicatului, încălcând obligaţiile prevăzute în contractul de muncă şi în regulamentul intern, respectiv obligaţia de confidenţialitate şi cea referitoare la păstrarea secretului de serviciu, motiv pentru care a fost şi concediat prin decizia 1391 din 1 octombrie 2004.Reclamanta a mai precizat că datorită faptei săvârşite de pârât a pierdut contracte şi oferte în valoare de 3.108.929 Euro, partenerii renunţând definitiv la negocieri după difuzarea emisiunii în cauză.După administrarea probatoriilor Tribunalul Dâmboviţa prin sentinţa civilă nr. 843 din 14 iunie 2006 a respins cererea formulată de reclamantă, reţinând următoarele:Pârâtul a fost angajatul societăţii reclamante în funcţia de lăcătuş mecanic, iar prin decizia nr. 1391 din 1 octombrie 2004 emisă de pârâtă i-a încetat acestuia contractul individual de muncă. Prin sentinţa nr. 117 din CM din 29 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 2180 din 2004, s-a dispus înlocuirea sancţiunii aplicate cu sancţiunea prevăzută de art. 264 alin. (l) C. muncii, respectiv avertismentul scris, reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior şi obligarea intimatei să-i plătească drepturile salariale de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi emis decizia de concediere datorită participării acestuia la o emisiune televizată unde a susţinut nelegalitatea unui contract de vânzare-cumpărare încheiat de SC M.M.G.Sentinţa a rămas irevocabilă prin decizia nr. 332 din R-CM din 27 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. R din 1312 din 2005 în sensul că s-a luat act de renunţarea contestatorului la reintegrare, în prezent acesta nemaifiind salariatul societăţii reclamante.Totuşi, tribunalul a reţinut că prejudiciul nu este real, deoarece salariatul răspunde pentru valorile efectiv pierdute din patrimoniul angajatorului, nu şi pentru cele considerate ca pierdere doar sub aspect nominal şi nu este cert, neputându-se determina cu certitudine că simpla negociere dintre reclamantă şi societăţile prevăzute în anexa nr. 6 ar fi condus şi la încheierea unor contracte între acestea. Totodată, nu s-a putut determina cu certitudine nici faptul că aceste contracte nu s-au încheiat ca efect al faptei ilicite săvârşite de salariat.Împotriva hotărârii primei instanţe, reclamanta SC M.M.G. SRL a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât prejudiciul produs societăţii este real şi cert, la dosarul cauzei fiind depuse dovezi care atestă o diminuare reală a patrimoniului angajatorului datorată faptei angajatului.Recurenta a arătat că a făcut cheltuieli efective în sumă de 103.745 Euro pentru încheierea contractelor cu SC S.I. SRL şi SC A. SRL, astfel încât solicită returnarea acestor cheltuieli, precum şi beneficiul nerealizat. Recurenta a arătat că a fost obligată să achite intimatului o sumă cu titlu de cheltuieli de judecată pe care o consideră exagerată în condiţiile în care acţiunile din această materie sunt scutite de plata taxei de timbru.La termenul de judecată din 16 ianuarie 2007, recurenta a depus o completare a motivelor de recurs, vizând nulităţi de ordine publică, respectiv excepţia lipsei competenţei materiale a instanţei de fond de a judeca întrucât litigiul are caracter civil.Prin decizia civilă 28 din 16 ianuarie 2007, Curtea a respins ca nefondat recursul formulat, reţinând că, la momentul săvârşirii faptului considerat ilicit de recurentă, intimatul avea calitatea de salariat al acesteia, astfel încât în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 270 alin. (l) C. muncii privind răspunderea patrimonială a salariaţilor, motiv pentru care s-a respins excepţia necompetenţei materiale a instanţei de litigii de muncă.În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a pârâtului constând în participarea la o emisiune televizată unde a subliniat nelegalitatea unui contract de vânzare încheiat de recurentă şi cuantumul prejudiciului, Curtea a reţinut că, în mod corect, instanţa de fond a apreciat că nu s-a făcut dovada raportului de cauzalitate dintre cele două fapte. Astfel, societăţile cu care recurenta a încheiat contracte nu au menţionat că relaţiile lor contractuale au fost afectate datorită apariţiei la televiziune a intimatului.Cu privire la prejudiciu, nu s-a demonstrat că acesta cuprinde valori efectiv pierdute şi că, în lipsa emisiunii la televiziune, contractele cu firmele menţionate ar fi fost încheiate.
