Acţiune în răspundere patrimonială – spor încasat necuvenit
Prin acţiune înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Vâlcea, sub nr. 3471/90/2011, reclamanta ANIF RA SUCURSALA DUNĂRE – OLT a solicitat în contradictoriu cu pârâta Ş.G. obligarea acesteia la plata sumei de 1437 lei, contravaloarea sporului pentru complexitatea muncii acordat nelegal în perioada 2008 – 2010.
În motivare a arătat în esenţă că recuperarea acestor sume a fost impusă de nota de control nr. 206.202 încheiată în data de 29 04 2011 de către Corpul de control al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Prin sentinţa nr. 1331/24.11.2011 Tribunalul Vâlcea a declinat competenţa teritorială de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Dolj.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe, păstrându-şi numărul unic de înregistrare.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii.
În dovedire au fost depuse înscrisuri de către ambele părţi.
Prin sentinţa nr.926/02.03.2012, instanţa a respins acţiunea reţinând următoarele:
Prin nota de control nr. 206.202 încheiată în data de 29 04 2011 de către Corpul de control al Ministerului Agriculturii a fost pusă în sarcina reclamantei recuperarea sumei de 1437 lei, reprezentând contravaloarea sporului pentru complexitatea muncii încasat de către pârât în perioada 2008 – 2010.
Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile al. 1 art. 256 C. muncii, care prevăd că “Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.”
Caracterul nedatorat al primirii sumelor solicitate a fost justificat prin faptul că desemnarea reclamantei pentru activitatea de control financiar preventiv – activitate care presupune plata sporului în discuţie – a fost efectuată fără acordul entităţii ierarhice superioare, respectiv al ministerului de resort, iar reclamanta nu a fost încadrată în compartimentul CFP.
Cu alte cuvinte, caracterul nedatorat se raportează în viziunea reclamantului nu la faptul că pârâtul nu ar fi prestat în mod efectiv activitatea pentru care trebuia remunerat printre altele şi cu sporul de 25%, ci fie la ocuparea în mod legal a postului care impune plata sporului, fie la neocuparea unui astfel de post.
Instanţa constată însă că sporul pentru complexitatea muncii a fost încasat de către pârâtă în condiţiile Contractului colectiv de muncă, care face referire la aprobarea conducerii ANIF RA, iar nu la acordul ministerului de resort.
Pe de altă parte, reclamanta emis deciziile cu nr. 1/2002 şi 1/2010, în care se prevede că pârâta va beneficia de sporul pentru complexitatea muncii în perioada în care va acorda în mod efectiv viza de CFP, în substituirea titularului postului, Amza Rodica, deciziile fiind întemeiate pe prevederile CCM la nivel de unitate pe anii 2007-2008 şi 2009-2010.
Cele două decizii pot fi calificate ca fiind acte adiţionale la contractul individual de muncă, întrucât modifică parţial elementele acestuia.
Ori, ca instanţa să constate caracterul nedatorat al încasării sporului respectiv trebuie ca reclamantul să fi solicitat în prealabil constatarea nulităţii actului adiţional la contractul individual de muncă, respectiv a deciziilor cu nr. 1/2002 şi 1/2010, în condiţiile art. 57 din C. muncii, care prevede că:
“(1) Nerespectarea oricăreia dintre condiţiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.
(2) Constatarea nulităţii contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor.
(3) Nulitatea contractului individual de muncă poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condiţiilor impuse de lege.
(4) În situaţia în care o clauză este afectată de nulitate, întrucât stabileşte drepturi sau obligaţii pentru salariaţi, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de muncă aplicabile, aceasta este înlocuită de drept cu dispoziţiile legale sau convenţionale aplicabile, salariatul având dreptul la despăgubiri.
(5) Persoana care a prestat în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu.”
Prin urmare, chiar şi în cazul în care s-ar constata o eventuală nulitate a actului adiţional la contractul individual de muncă, această constatare ar produce efecte numai pentru viitor , iar persoana care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu, fără a avea relevanţă modul de ocupare a postului în discuţie.
Având deci în vedere că pârâta a primit sporul de 25% la salariul de bază pentru complexitatea muncii, care era prevăzut de pct. 1 .j. din Anexa nr. 5 la CCM la nivel de ANIF RA pentru anul 2007-2008, de CCM la nivel de unitate pe anii 2009-2010, art.13 din OG. 119/1999 şi de deciziile cu nr. 1/2002 şi 1/2010 emise de către angajator, instanţa reţine că reclamanta nu a făcut dovada că pârâta ar fi încasat în mod necuvenit suma solicitată.
Pârâta a beneficiat de plata unui spor care era reglementat de CCM, pentru munca efectiv prestată, muncă ce o îndreptăţea la acordarea sporului respectiv, nefiind aşadar îndeplinite condiţiile reglementate de art. 256 din codul muncii, invocat de reclamantă, motiv pentru care acţiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.
1
