Prin sentinţa civilă nr. 12690/06.10.2010, a Judecătoriei Cluj-Napoca, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei V.I.E., excepţie invocată din oficiu de instanţă, şi în consecinţă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta V.I.E., în contradictoriu cu pârâtul , ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin Decizia civilă nr. 573/2003 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată la data de 3 aprilie 2003 a fost admis recursul declarat de B.I., B.I. şi B.L., modificându-se cotele de proprietate ale acestora, şi au fost respinse recursurile formulate de către pârâţii Consiuliul local al Municipiului Cluj-Napoca, V.I., R.C.I., S.V. şi M.M., menţinându-se dispoziţia privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 34210/08.04.1997.
Acţiunea formulată de către reclamantă este guvernată de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, lege care nu prevede o dispoziţie specială privind prescripţia dreptului la acţiune, astfel că în lipsa unei asemenea prevederi se aplică dispoziţiile generale în materie de prescripţie a dreptului de creanţă, dispoziţii cuprinse în Decretul nr. 167/1958, republicat.
Potrivit art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001, aşa cum a fost introdus prin Legea nr. 1/2009, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare.
Astfel, Legea nr. 1/2009 şi implicit Legea nr. 10/2001, nu prevăd norme speciale de prescripţie a dreptului la acţiune al persoanelor cărora li s-au desfiinţat prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile contractele de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, şi nu cuprind nici prevederi cu privire la o eventuală repunere în termenul de prescripţie.
Potrivit art. 3 din Decretul 167/1958, termenul de prescripţie este de 3 ani, termenul începând să curgă de la data la care s-a născut dreptul la acţiune, drept care în prezenta cauză s-a născut de la data rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare nr. 34210/08.04.1997, respectiv la data pronunţării Deciziei 573/2003 a Curţii de Apel Cluj, decizie opozabilă reclamantei care a fost parte în acea cauză, respectiv de la data de 3 aprilie 2003.
Faptul că ulterior dispoziţiile Legii nr.10/2001 au fost modificate în sensul că în situaţia în care un contract de vânzare-cumpărare a fost desfiinţat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, contract încheiat cu respectarea Legii nr.112/1995, are dreptul la restituirea valorii de circulaţie a imobilului, nu constituie momentul naşterii dreptului la acţiune al reclamantei, drept la acţiune care s-a născut la data la care hotărârea judecătorească prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare a rămas irevocabilă. De asemenea modificarea acestei legi nu implică şi o repunere automată a reclamantei înăuntrul termenului de prescripţie.
Având în vedere termenul general de prescripţie, raportat la data începerii acestuia, instanţa a reţinut că termenul de prescripţie s-a împlinit la data de 3 aprilie 2006, iar acţiunea a fost înregistrată de către reclamantă doar la data de 24 februarie 2010.
Faţă de cele reţinute, instanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei V.I.E., excepţie invocată din oficiu de instanţă, şi în consecinţă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta V.I.E. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice ca fiind prescrisă.
Prin decizia civilă nr. 218/8 mai 2011 a Tribunalului Cluj a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi în consecinţă, a fost admis apelul declarat de reclamanta V.I.E. împotriva Sentinţei civile nr. 12690/06.10.2010, a Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost anulată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, Judecătoria Cluj-Napoca.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut că instanţa de fond a apreciat corect că Legea 10/2001 nu cuprinde norme speciale in ceea ce priveşte dreptul chiriaşilor a căror contracte au fost desfiinţate la restituirea preţului actualizat sau a preţului de piaţă al apartamentelor, astfel încât se aplică prevederile de drept comun in materie de prescripţie, care sunt cuprinse in Decretul 1667/1958, iar potrivit dispoziţiilor art. 7 alin 1 din Decretul 167/1958, prescripţia începe să curgă de la data la care se naşte dreptul la acţiune.
Potrivit art. 50^1 din Legea 10/2001, introdus prin Legea 1/2009, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare.
Până la momentul modificării Legii 10/2001 prin Legea 1/2009, nu era reglementat legal dreptul foştilor chiriaşi la restituirea preţului de piaţă al apartamentelor, chiriaşii fiind îndreptăţiţi doar la restituirea preţului actualizat al locuinţelor. Aceasta înseamnă că dreptul foştilor chiriaşi la restituirea preţului de piaţă al apartamentelor s-a născut la data intrării in vigoarea Legii 1/2009.
Având in vedere dispoziţiile art. 7 alin 1 din Decretul 158/1967, instanţa de fond a apreciat greşit momentul de la care începe să curgă prescripţia.
Raportat la data intrării in vigoarea a Legii 1/2009, dreptul la acţiune al reclamantei nu era prescris, astfel încât soluţionarea acţiunii pe excepţia prescripţiei este greşită.
În consecinţă, in temeiul art. art. 137 alin 1 Cod pr.civ, instanţa a respins excepţia prescripţiei şi in temeiul art. 297 alin 1 teza a II-a Cod pr.civ. a admis apelul, anulând în întregime sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe in vederea soluţionării pe fond a litigiului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal Ministerul Finanţelor Publice, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului formulat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 12690/6.10.2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca.
În motivarea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 Cod proc.civ., recurentul a arătat că dreptul la acţiune al reclamantei având ca obiect restituirea preţului de piaţă al imobilului în litigiu s-a născut la data rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare, respectiv la data pronunţării deciziei civile nr. 573/3.04.2003 a Curţii de Apel Cluj.
Dreptul la acţiune întemeiat pe prev. art. 50 şi 501 din Legea nr.10/2001, este consecinţa anulării contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu eludarea prev. Legii nr. 112/1995. Faptul că ulterior dispoziţiile Legii nr.10/2001 au fost modificate prin Legea nr. 1/2009, nu constituie momentul naşterii dreptului la acţiune al reclamantei.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte, şi în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 573/3.04.2003 a Curţii de Apel Cluj a fost admis recursul declarat de B.I., B.I., B.L. şi respinse recursul declarat de pârâţii Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, V.I.E., R.C.I., S.V. şi M.M., şi în consecinţă, a fost menţinută dispoziţia privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 34210/8.04.1997, încheiat de S.A., antecesoarea reclamantei, cu privire la apartamentul nr. 1, situat în Cluj-Napoca, str. R. nr. 30.
Dispoziţiile art. 50 alin. 2 şi 3 din Legea nr.10/2001 reglementează în favoarea chiriaşilor ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea Legii nr. 112/1995, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, dreptul de a formula o cerere în pretenţii împotriva Ministerului Finanţelor Publice, pentru restituirea preţului plătit, actualizat.
Reclamanta, în calitate de moştenitoare a fostei proprietare a apartamentului în litigiu a promovat o astfel de acţiune întemeiată pe dispoziţiile legale invocate, acţiune soluţionată irevocabil prin sentinţa civilă nr. 8210/2006, prin care acţiunea a fost admisă în parte, iar pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a fost obligat să plătească reclamantei suma de 2.038.324 Rol reactualizată cu rata inflaţiei, până la data introducerii acţiunii, 7 iunie 2006 şi a fost respinsă cererea pentru obligarea pârâtului pentru restul pretenţiilor până la concurenţa sumei de 26.15.621 Rol, reprezentând preţul de cumpărare şi dobânda aferentă imobilului obiect al contractului de vânzare-cumpărare nr. 34210/1997, ca urmare a prescripţiei dreptului la acţiune.
Având în vedere sentinţa civilă nr. 8210/7.11.2006 ale cărei dispoziţii au fost reţinute în alineatul precedent, în baza art. 137 alin. 1 Cod proc.civ. curtea va admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii cu privire la suma reprezentând preţul actualizat achitat pentru imobilul în litigiu şi în consecinţă, va respinge acţiunea ca inadmisibilă în limita sumei reprezentând preţul actualizat achitat în temeiul contractului de vânzare-cumpărare.
Potrivit art. 501 din Legea nr.10/2001, introdus prin Legea nr. 1/2009, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare.
Rezultă aşadar că, până la modificarea Legii nr.10/2001, prin Legea nr. 1/2009 nu era reglementat legal dreptul foştilor chiriaşi la restituirea preţului de piaţă al apartamentelor, chiriaşii fiind îndreptăţiţi doar la restituirea preţului actualizat al apartamentului, ceea ce înseamnă că, dreptul foştilor chiriaşi la restituirea preţului de piaţă al apartamentelor s-a născut la data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2009.
Art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 prevede că prescripţia începe să curgă de la data la care se naşte dreptul la acţiune, acest drept la restituirea preţului de piaţă fiind născut la data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2009, astfel că legal a reţinut instanţa de apel cu privire la cererea de restituire a preţului reprezentând valoarea de piaţă a imobilului în litigiu că acţiunea nu este prescrisă.
În consecinţă, în baza art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., curtea va admite în parte recursul declarat de pârât şi în consecinţă, va modifica decizia atacată în sensul că, în baza art. 297 alin. 1 Teza II Cod proc.civ., va admite în parte apelul declarat de reclamantă, va anula sentinţa atacată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe pentru pretenţiile reprezentând valoarea de piaţă a imobilului în litigiu, din care va fi exclusă suma reprezentând preţul actualizat achitat în temeiul contractului de vânzare-cumpărare. (Judecător Ana Ionescu)
