– Legea nr. 3/1977
– Legea nr. 19/2000
Este greşită aprecierea că persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 şi care şi-au desfăşurat activitatea în condiţii speciale beneficiază la determinarea punctajului mediu de un stagiu de cotizare de 20 de ani (respectiv 25 de ani pentru femei), conform art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Singuml beneficiu acordat ca urmare a faptului că reclamanta a lucrat o anumită perioadă de timp în grupele a I-a şi a ll-a de muncă, îl reprezintă reducerea vârstei standard de pensionare. în niciun caz aceste împrejurări nu au relevanţă sub aspectul calculului punctajului mediu anual şi al pensiei reclamantei şi nici sub aspectul stagiului de cotizare utilizat în calculul punctajului mediu anual.
(Decizia nr. 2816/R din 7 decembrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 1018 din 2 iunie 2008 a Tribunalului Cluj, s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi s-a respins acţiunea înaintată de reclamanta S.S. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj, având ca obiect asigurări sociale
Prin decizia civilă nr. 2089 din 29 octombrie 2008 s-a admis recursul declarat de reclamanta S.S. împotriva sentinţei civile nr. 1018/2008,care a fost casată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
în rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 1533 din 28.05.2009 a Tribunalului Cluj, s-a respins acţiunea înaintată de reclamanta S.S. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj, având ca obiect asigurări sociale.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.S., solicitând admiterea căii de atac promovate şi modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii contestaţiei, cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Curtea de Apel apreciază că recursul este nefondat.
Deşi nu a menţionat expres, se reţine că reclamanta a formulat critici împotriva hotărârii primei instanţe care pot fi încadrate conform art. 306 alin. 3 C. pr. civ. în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Aspectele invocate de reclamantă cu privire la efectele pe care le are activitatea desfăşurată în grupa I şi a ll-a de muncă, respectiv stagiul complet de cotizare au mai fost soluţionate prin sentinţa civilă nr. 1955 din 08.10.2007 a Tribunalului Cluj, irevocabilă prin decizia civilă nr. 354/07.02.2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj. în considerentele acestei decizii s-a reţinut că „în mod corect prima instanţă a reţinut că singurul beneficiu acordat ca urmare a faptului că reclamanta a lucrat o anumită perioadă de timp în grupele I şi a ll-a de muncă îl reprezintă reducerea vârstei standard de pensionare. în nici un caz aceste împrejurări nu au relevanţă sub aspectul calculului punctajului mediu anual şi al pensiei reclamantei şi nici sub aspectul stagiului de cotizare utilizat în calculul punctajului mediu anual, care, în cazul reclamantei, este de 25 de ani”.
S-a mai reţinut că „în ce priveşte majorarea punctajului, în conformitate cu dispoziţiile art. 78 alin. 8 din Legea nr. 19/2000, aceasta este recunoscută în favoarea angajaţilor care, după îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, contribuie o anumită perioadă la sistemul public, regăsindu-se în una din situaţiile prevăzute la art. 5.
Or, potrivit art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare.
Prin urmare, pentru a beneficia de dispoziţiile art. 78 alin. 8, nu este suficient ca asiguraţii să realizeze stagiul minim de cotizare, fiind imperios necesar să atingă vârsta standard de pensionare şi să lucreze după pensionare, fără a avea relevanţă pensionarea asiguratului anterior acestei vârste ca efect al desfăşurării activităţii în grupa a l-a sau a ll-a de muncă sau în condiţii speciale”.
De asemenea. în sentinţa civilă nr. 1813 din 2 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Cluj, irevocabilă prin decizia civilă nr. 232/06.02.2007 s-au analizat aceleaşi aspecte referitoare la stagiul complet de cotizare al pensiei reclamantei, respectiv la aplicarea art. 78 alin. 8 din Legea nr. 19/2000.
Deşi nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1201 pentru a exista autoritate de lucru judecat, obiectul celor trei cauze nefiind similar deoarece deciziile de pensionare contestate sunt diferite, Curtea reţine că, în lipsa unor elemente noi, aspectele legate de stagiul complet de cotizare şi acordarea punctajului suplimentar prevăzut de art. 78 alin. 8 din Legea nr. 19/2000 nu mai pot fi reiterate într-o nouă acţiune ca efect al puterii de lucru judecat, ele fiind soluţionate definitiv prin hotărârile menţionate.
Mai mult, contrar celor invocate de recurentă, prin Decizia nr. 40/2008 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii (publicată în M.Of. nr. 334/20.05.2009) s-a statuat că dispoziţiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi la s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 şi care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Apreciind că instanţele care au considerat că persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 şi care şi-au desfăşurat activitatea în condiţii speciale beneficiază la determinarea punctajului mediu de un stagiu de cotizare de 20 de ani (respectiv 25 de ani pentru femei) conform art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 au procedat greşit, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut în considerentele deciziei că „aceste persoane au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât şi de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuţie, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare.
Cele stabilite de unele instanţe, în sensul că acestei categorii de asiguraţi îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 19/2000 şi ale anexei nr. 4 la această lege ca «act normativ special» la care fac trimitere prevederile art. 2 alin. 4 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, sunt consecinţa unei interpretări greşite a prevederilor legale, întrucât Legea nr. 19/2000 reprezintă o lege generală, actul normativ-cadru în domeniul pensiilor şi al drepturilor de asigurări sociale.
în ceea ce priveşte principiul înscris în expunerea de motive a Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit căruia «la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie», acesta nu poate fi aplicat în cauză atât timp cât în lege nu există o prevedere expresă potrivit căreia şi persoanelor care au lucrat în grupele speciale de muncă şi s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 li se aplică acest act normativ pentru determinarea stagiului de cotizare şi, în raport de acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare.
Această interpretare decurge şi din dispoziţiile art. 4 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor şi informaţiilor din documentaţiile de pensii aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Ca atare, aplicabilitatea prevederilor normelor metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 este întărită şi confirmată de norma de trimitere din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005.
Totodată, potrivit art. 1 din Codul civil şi art. 15 alin. 2 din României, republicată, legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă.
în aceste condiţii, este evident că legea nouă, respectiv Legea nr. 19/2000 nu se poate aplica decât situaţiilor ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi la s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu şi persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977”.
Reţinând că în conformitate cu dispoziţiile art. 329 alin. 3 C. pr. civ. decizia în interesul legii este obligatorie pentru instanţe, Curtea constată că stagiul complet de cotizare al pensiei reclamantei a fost corect stabilit şi prin raportare la Decizia nr. 40/2008 pronunţată de instanţa supremă.
De asemenea, contrar celor invocate de recurentă, Legea nr. 226/2006 nu este incidenţă în cauză întrucât pensia acesteia a fost stabilită anterior datei de 01.04.2001. Astfel, art. 2 alin. 2 din actul normativ menţionat prevede că „sunt asimilate stagiului de cotizare în condiţii speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, în care asiguraţii şi-au desfăşurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I de muncă şi care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiţii speciale”. Acest articol (ca şi legea în ansamblu, de altfel) face referire la stagiile de cotizare realizate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, nu şi la pensiile stabilite anterior acestei legi.
De asemenea, prin Legea nr. 226/2006 nu s-a dispus o recalculare a pensiilor stabilite anterior datei de 01.04.2001, ceea ce ar fi fost necesar dacă ea ar fi fost aplicabilă şi acestor categorii de pensii care au fost recalculate în temeiul unui act normativ anterior, respectiv O.U.G. nr. 4/2005.
Nici instanţa supremă nu a apreciat prin Decizia nr. 40/2008 că există identitate între grupa I şi a ll-a de muncă (denumite grupe speciale) şi activitatea desfăşurată în condiţii speciale conform Legii nr. 19/2000, în condiţiile în care în considerentele deciziei s-a reţinut că art. 43 aiin. 1 şi anexa 4 din Legea nr. 19/2000, care se referă la stagiul realizat în condiţii speciale, nu sunt aplicabile persoanelor care au desfăşurat activitate în grupa I şi a ll-a de muncă.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că instanţa de fond a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile legale incidente în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ. nefiind întemeiat.
în consecinţă, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate anterior şi a art. 312 alin. 1 C. pr. civ. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză. (Judecător Laura Dima)
