Activitatea în cadrul societăţii pârâte s-a desfăşurat în condiţii normale de lucru şi nu în condiţii grele, vătămătoare, toxice, de suprasolicitare neuropsihică care să justifice acordarea sporurilor aferente prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură în lipsa unei prevederi privitoare la acordarea de sporuri în contractul individual de muncă.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, s. civ., sent. nr. 177/F/26 februarie 2010)
Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă sub nr. de mai sus reclamantul CIV a chemat în judecată pe pârâta S.C. MR SRL Bistriţa, solicitând instanţei obligarea pârâtei la acordarea contravalorii alimentaţiei de protecţie, a sporurilor pentru zgomot, toxicitate, condiţii grele, vătămătoare, efort fizic, solicitare nervoasă.
Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul reţine faptul că reclamantul a fost angajatul societăţii pârâte în perioada 25 mai 2009 – 2 octombrie 2009, dată la care raporturile de muncă au încetat prin demisia angajatului, aşa cum rezultă din cuprinsul demisiei înregistrată sub nr. 54/2.10.2009 şi din decizia nr. 55/2.10.2009.
Obiectul de activitate al societăţii pârâte îl constituie fabricarea ambalajelor din lemn (tamburi din lemn pentru cabluri), conform certificatului de înregistrare din 9.01.2009 depus în copie la dosar.
Postul ocupat de reclamant a fost acela de tehnician maşini şi utilaje, conform menţiunilor din contractul individual de muncă de la rubrica „felul muncii”.
În cuprinsul contractului de muncă s-a prevăzut durata contractului, locul muncii (sediul societăţii), cuantumul salariului lunar, acordarea unor drepturi suplimentare constând în tichete de masă, durata muncii de 8 ore/zi şi 40 de ore/săptămână, respectiv drepturile şi obligaţiile cu caracter general ale părţilor.
La data de 1 august 2009, prin act adiţional semnat de ambele părţi, s-a modificat salariul lunar, acesta crescând la suma de 1.600 lei lunar.
Pe tot parcursul derulării raporturilor de muncă reclamantul a primit drepturile salariale, împrejurare recunoscută de reclamant (încheierea din 9 decembrie 2009).
Totodată, orele suplimentare efectuate de reclamant conform pontajelor în cursul săptămânii de lucru au fost plătite cu 80%, iar cele din zilele de sâmbătă, duminică sau sărbătorile legale cu 100%, aşa cum rezultă din copia fişelor lunare de salariu depuse la dosar, din adresa nr. 7467/3.11.2009 a Inspectoratului Teritorial de Muncă Bistriţa-Năsăud, aspect necontestat de reclamant şi recunoscut prin scriptul de calcul depus la dosar.
La momentul angajării, reclamantului i s-a înmânat un exemplar al regulamentului de ordine interioară al societăţii pârâte, despre ale cărui prevederi a luat cunoştinţă, conform angajamentului semnat la 25.05.2009.
În lunile iunie şi septembrie 2009, reclamantul a semnat fişa de instruire individuală privind securitatea şi sănătatea în muncă, astfel că aşa cum rezultă din conţinutul acestei fişe, reclamantul a fost instruit în privinţa legislaţiei privind securitatea şi sănătatea în muncă, a consecinţelor nerespectării acestora, a riscului de accidente, a acordării primului ajutor, respectiv i s-au adus la cunoştinţă instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă în atelierele de prelucrare a lemnului – utilaje specifice.
În cursul lunii iulie 2009 reclamantul a primit echipament de protecţie, respectiv încălţăminte de protecţie, bluză de protecţie, salopetă, mănuşi, antifoane, aşa cum rezultă din fişa de control a echipamentelor de protecţie a muncii coroborată cu recunoaşterea reclamantului în cuprinsul răspunsului la întâmpinare depus la dosar.
Aşa cum rezultă din cuprinsul contractului individual de muncă, părţile nu au negociat şi plata unor sporuri pentru suprasolicitare neuropsihică, condiţii grele, vătămătoare, toxice, cu zgomot.
Art. 41 alin. 3 din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010 nr. 2895/21 din 29.12.2006, respectiv art. 42 alin. 1 din contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii industriei lemnului – CCMUR (exploatarea forestieră, prelucrarea primară a lemnului, fabricarea produselor stratificate din lemn, a altor produse din lemn şi alte activităţi industriale) pe anii 2008 – 2012, aplicabile în lipsa unui contract colectiv la nivel de unitate, prevăd dreptul la sporuri în cazul în care activitatea se desfăşoară în condiţii grele, periculoase, nocive, fără însă a se putea beneficia de mai mult de 2 sporuri, conform art. 42 alin. 2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură.
Din probatoriul testimonial administrat în cauză, atât din cel propus de reclamant, cât şi din cel propus de pârâtă, rezultă că reclamantul a efectuat activităţi de sudură, de vopsire în mod cu totul sporadic.
Astfel, conform martorilor, reclamantul a vopsit o dată alături de alţii containerul în care se depozitau bucşele (depoziţia martorului ŞMV, a martorului BG), a vopsit alături de alte persoane cu pistolul cu vopsea tamburii produse finite pentru unicul beneficiar E, dat fiind faptul că inscripţionarea se făcea numai la cererea beneficiarului, această activitate nedepăşind 8 ore pe întreaga perioadă în care reclamantul a prestat activitate (conform depoziţiei martorului BG), respectiv a trasat împreună cu martorul BG linii de delimitare a spaţiului de producţie de spaţiul de depozitare şi culoarele de circulaţie a personalului în incinta halei.
De asemenea, reclamantul a prestat activitate de sudură rar, o dată când a sudat o scară (depoziţia martorilor ŞM, BG) şi atunci când erau necesare ajustări la linia de producţie, ajustări care în total au fost în număr de 4-5, conform depoziţiei martorului BG, persoană care a lucrat alături de reclamant.
Totodată, din depoziţia martorului BG rezultă că în mod cu totul ocazional, respectiv o singură dată, reclamantul a lucrat pe motostivuitor pentru transportul materialelor şi a realizat o instalaţie electrică la o freză.
Este real că vopseaua, diluantul, motorina se depozitează în incinta halei în care se desfăşoară activitatea de producţie, însă aceasta nu face ca şi condiţiile de muncă să fie calificate ca şi toxice, deoarece aşa cum au relevat martorii, incinta halei are o suprafaţă de cca. 1.000 – 1.300 m.p., există un spaţiu special amenajat, delimitat, pentru depozitarea materialelor, iar cantitatea de materiale este mică (5-6 kg. de diluant conform depoziţiei martorului BG).
În ceea ce priveşte condiţiile de muncă, martorii audiaţi au confirmat dotarea fiecărui angajat cu îmbrăcăminte şi încălţăminte de protecţie, cu mască de protecţie în caz de sudură, cu ochelari, cu antifoane împotriva zgomotului.
Totodată, aspirarea rumeguşului se realizează mecanic, cu ajutorul gurii de absorbţie flexibilă, eventuala intervenţie a omului în caz de nevoie, efectuându-se de la o înălţime de 1,80-1,90 m, fără risc de inhalare a particulelor de rumeguş.
Protecţia împotriva zgomotului produs de utilajele în funcţiune a fost asigurată prin acordarea de antifoane, care au forma unor căşti, confecţionate din material moale cu aspect de silicon, prezentate spre vedere instanţei la termenul de judecată din 10 februarie 2010, aşa cum rezultă din cuprinsul încheierii de şedinţă de la acea dată.
Stivuirea tamburilor se realizează la o înălţime de maxim 2 m, într-un loc special delimitat de alte zone, între această zonă şi cea de circulaţie fiind suficient spaţiu, astfel că nu există pericol de accident (depoziţia martorilor GZ, BG).
Ca atare, raportat la întreg materialul probator administrat în cauză, tribunalul constată că activitatea în cadrul societăţii pârâte s-a desfăşurat în condiţii normale de lucru şi nu în condiţii grele, vătămătoare, toxice, de suprasolicitare neuropsihică care să justifice acordarea sporurilor aferente prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură în lipsa unei prevederi privitoare la acordarea de sporuri în contractul individual de muncă.
În ceea ce priveşte alimentaţia de protecţie solicitată, tribunalul reţine că potrivit art. 14 din Legea nr. 319/2006, aceasta se acordă persoanelor care lucrează în condiţii de lucru ce impun acest lucru şi se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă.
Potrivit art. 24 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010 nr. 2895/21 din 29.12.2006, în lipsa unei prevederi în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sau în contractul individual de muncă, respectiv în lipsa unui contract colectiv la nivel de unitate, salariaţii au dreptul la alimentaţie de întărire a rezistenţei organismului (alimentaţie de protecţie) pentru prestarea activităţii în locurile de muncă cu condiţii grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea.
Întrucât activitatea desfăşurată de reclamant s-a realizat în condiţii normale şi nu în condiţii grele, periculoase, nocive, penibile, etc., pretenţia reclamantului de obligare a angajatorului la plata sumei de 442 lei reprezentând alimentaţie de protecţie nu este întemeiată.
Chiar dacă în contractul individual de muncă nu sunt trecute atribuţiile postului, din probatoriul testimonial administrat nu rezultă că reclamantului i s-ar fi cerut să îndeplinească activităţi care nu corespund postului ocupat, o activitate ca cea desfăşurată de reclamant, de întreţinere de maşini şi utilaje, presupunând conform martorului BG „să faci de toate ca să meargă treaba”.
Dat fiind faptul că angajatorul şi-a îndeplinit toate obligaţiile contractuale faţă de angajat, că activitatea s-a desfăşurat în condiţii normale, că reclamantul a beneficiat de echipament de protecţie, nu se justifică obligarea angajatorului la plata sumei de 17.000 lei cu titlu de daune morale, nefiind dovedită în cauză producerea în dauna reclamantului a unui prejudiciu din culpa angajatorului în timpul muncii sau în legătură cu condiţiile de muncă.
În baza considerentelor exprimate şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 11, 37, art. 40 alin. 2 lit. c, art. 269 din Codul muncii, art. 24 alin. 1, art. 41 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010 nr. 2895/21 din 29.12.2006, art. 42 alin. 1 din contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii industriei lemnului – CCMUR (exploatarea forestieră, prelucrarea primară a lemnului, fabricarea produselor stratificate din lemn, a altor produse din lemn şi alte activităţi industriale) pe anii 2008 – 2012, tribunalul va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., reţinând culpa procesuală a reclamantului, tribunalul îl va obliga să plătească pârâtei suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, justificat cu chitanţa, ordinul de plată şi factura depuse în copie la dosar.
