Actor. Evaluare pe parcursul executării contractului individual de muncă. Criterii. Diminuarea salariului


C. muncii, art. 39, art. 40

H.G. nr. 125/1999, art. 13-15, art. 25-28

Diminuarea salariului nu are caracterul unei sancţiuni sau al

unei retrogradări, ci este rezultatul reevaluării anuale realizate în conformitate cu dispoziţiile H.G. nr. 125/1999. Decizia de evaluare este nelegală dacă se întemeiază pe calificativul acordat în urma unei evaluări desfăşurate cu nerespectarea condiţiilor prevăzute de lege.

C.A. Bucureşti, Secţia civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia civilă nr. 1929/R din 28 mai 2008, nepublicată

Prin sentinţa civilă nr. 358/LM/AS din 19 noiembrie 2007, Tribunalul Giurgiu, Secţia civilă, a admis contestaţia formulată de reclamantul A.F. împotriva deciziei nr. 48 din 11 iunie 2007, emisă de pârâtul Teatrul V., şi a anulat decizia prin care s-a modificat unilateral salariul reclamantului, stabilindu-se la limită minimă gradul profesional II 504, cu toate efectcle produse ulterior emiterii.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept: prin decizia din 11 iunie 2007, pârâtul

Teatru V. a stabilit ca, începând cu data de 1 iulie 2007, reclamantul A.F. – actor – să primească salariul la limită minimă a gradului profesional II 504. Această decizie a fost luată având în vedere faptul că, în anul 2006, reclamantul a avut 3 apariţii scenice şi a participat la 21 de repetiţii. A mai reţinut tribunalul că, din materialul probator administrat în cauză, nu rezultă împrejurarea că reclamantul a refuzat vreun rol, regizarea vreunui spectacol sau că ar fi avut vreo abatere disciplinară ori absenţe nemotivate.

Prima instanţă a înlăturat susţinerea pârâtului potrivit căreia reclamantul a avut o proastă reputaţie ca actor, constatând că nu a fost dovedită în niciun mod şi a apreciat că nu prezintă relevanţă nici concedierea anterioară a reclamantului de la un alt teatru.

A mai stabilit instanţa de fond că reclamantul a fost recomandat cu prilejul alcătuirii fiecărei distribuţii pentru noile premiere teatrale, însă a fost refuzat de către regizori. Acest aspect nu putea lăsa indiferentă conducerea teatrului, care avea obligaţia să se implice în repartizarea echitabilă a sarcinilor de serviciu, a rolurilor în spectacole, reţinându-se o culpă a conducerii constând în aceea că nu a preîntâmpinat crearea unei situaţii discriminatorii faţă de reclamant.

împotriva acestei sentinţe a declarat recurs motivat, în termenul legal, recurentul-pârât Teatrul V., criticând-o pentru nelegalitate şi nctemeinicie.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, curtea a constatat că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: prin decizia din 11 iunie 2007, directorul general al Teatrului V., având în vedere adresa nr. 899 din 7 iunie 2007 şi ţinând seama de calificativul realizat în anul 2006, potrivit normelor de evaluare a performanţelor profesionale individuale, a hotărârii Consiliului de Administraţie din data de 7 iunie 2007, a decis ca, începând cu data de 1 iulie 2007, intimatul-reclamant să primească salariul la limita minimă a gradului profesional II 504.

Curtea a constatat că este întemeiată susţinerea recurentului în sensul că diminuarea salariului nu are caracterul unei sancţiuni sau al unei retrogradări, ci este rezultatul reevaluării anuale a salariatului, realizată în conformitate cu dispoziţiile H.G. nr. 125/1999.

De asemenea, este întemeiată critica adusă sentinţei atacate, potrivit căreia în mod greşit tribunalul a reţinut existenţa unei obligaţii a conducerii teatrului în stabilirea distribuţiei, câtă vreme prin nicio dispoziţie legală nu este prevăzută îndatorirea conducerii instituţiei de cultură de a se implica în modul de repartizare a rolurilor în spectacole

de către regizor. Cu toate acestea, conducerea instituţiei are obligaţia de a veghea ca selecţia actorilor să se facă transparent şi după critcrii obiectivc.

Celelalte susţineri ale recurentului nu au putut fi primite. Astfel, curtea a constatat că la baza deciziei contestate au stat, pe de o parte, adresa nr. 899 din 7 iunie 2007, iar, pe de altă parte, calificativul confirmat prin hotărârea Consiliului de Administraţie din aceeaşi dată.

In referatul avut în vedere la emiterea deciziei contestate -înregistrat cu nr. 898 din 7 iunie 2007, iar nu nr. 899 din 7 iunie 2007, cum greşit se menţionează în cuprinsul deciziei – se face referire numai la aspectele cantitative ale activităţii reclamantului, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, arătându-se că această activitate s-a desfăşurat doar pe parcursul primului trimestru al anului 2006.

Tot aspecte cantitative au fost examinate şi în cadrul şedinţei Consiliului de Administraţie din 7 iunie 2007, când, rediscutându-se activitatea intimatului-reclamant pe anul 2006, s-a constatat că este justificat calificativul obţinut, aşa încât a fost respinsă contestaţia cu nr. 864 din 31 mai 2007 şi a fost menţinută încadrarea la gradul II profesional, dar la grila de salariu minim, cu motivarea că prestaţiile artistice s-au desfăşurat doar pe trimestrul I şi au constat în 3 apariţii scenice şi 21 de repetiţii.

In referatul nr. 898/2007 s-a mai arătat că reclamantul nu şi-a manifestat dorinţa de a se implica în activitatea artistică a teatrului şi că a fost refuzat de regizori, deşi a fost recomandat cu prilejul alcătuirii fiecărei distribuţii pentru noile premiere teatrale.

Curtea a constatat că aceste aprecieri pur subiective cu privire la activitatea intimatului-reclamant nu sunt susţinute de materialul probator administrat în cauză şi nici nu ar putea fi dovedite cu probe extrinseci deciziei contestate, respectiv cu martori.

In finalul referatului, se face precizarea că toate aceste considerente au determinat comisia artistică să recomande directorului general al teatrului calificativele care se află în fişa de evaluare.

Or, fişa de evaluare conţine criterii ce privesc exclusiv aspecte calitative ale activităţii intimatului-reclamant (gradul de îndeplinire a standardelor de performanţă, asumarea responsabilităţii, adaptarea la complexitatea muncii, iniţiativă şi creativitate), care trebuie apreciate obiectiv, prin raportare la indicatorii enunţaţi la art. 13-15 din H.G.

nr. 125/1999. In urma evaluării astfel realizate, se acordă un punctaj carc reflectă performanţele profesionale individuale ale angajaţilor (art. 25 din H.G. nr. 125/1999), în funcţie de care se stabilesc ori, după

caz, se reevaluează salariile de bază individuale (art. 26-28 din acelaşi act normativ).

Curtea a constatat că din probele administrate nu rezultă preocuparea comisiei de evaluare pentru aprecierea activităţii intimatului în raport de indicatorii menţionaţi la art. 13-15 din H.G. nr. 125/1999, prin care sunt descrise criteriile de evaluare a performanţelor profesionale individuale cuprinse în fişa de evaluare.

Mai mult, în conformitate cu dispoziţiile art. 26 alin. (2) din H.G. nr. 125/1999, stabilirea salariilor de bază individuale între limite se face pe baza rezultatelor evaluării performanţelor profesionale ale angajatului, în raport cu cerinţele postului, iar potrivit art. 4 alin. (1) din acelaşi act normativ, criteriile de evaluare a postului se înscriu în fişa postului. Numai astfel salariatul poate cunoaşte ce i se cere şi la ce nivel de performanţă, astfel încât să îşi desfăşoare activitatea rapor-tându-se la aceleaşi standarde avute în vedere şi pentru aprecierea sa de către comisia de evaluare.

Conducerea instituţiei poate să completeze această fişă cu elemente specifice activităţii, să diversifice şi să detaileze criteriile de evaluare prevăzute în anexa 1 a Metodologiei aprobate prin H.G. nr. 125/1999.

Corespunzător fiecărui post, şeful ierarhic al ocupantului postului, cu aprobarea conducerii instituţiei, stabileşte standardele de performanţă ale postului, exprimate în indicatori cuantificaţi – cantitativ şi calitativ – în conformitate cu specificul activităţii şi al operaţiunilor care sunt proprii fiecărui post.

In speţă, din fişa postului nu rezultă nici criteriile de evaluare a postului – astfel cum sunt prezentate, cu titlul de exemplu, în anexa 1 a metodologiei: experienţa necesară, dificultatea operaţiunilor specifice, responsabilitatea implicată de post – şi nici standardele de performanţă ale postului la care trebuie raportate performanţele concrete ale angajatului evaluat.

Nu a putut fi primită susţinerea recurentului potrivit căreia diminuarea salariului intimatului-reclamant s-a făcut pentru evaluarea calitativă a prestaţiilor sale artistice, câtă vreme din probele administrate nu rezultă că, în cauză, comisia de evaluare s-a raportat la indicatorii înscrişi la lit. b) „calitate” din anexa 2 a Metodologiei aprobate prin H.G. nr. 125/1999, respectiv: numărul de premii sau de distincţii obţinute ori de participări la manifestări naţionale sau internaţionale; aprecieri elogioase ale criticii de specialitate; solicitări de turnee, imprimări discografice, colaborări cu instituţii din ţară şi din străinătate. Dimpotrivă, astfel cum rezultă din referatul care a stat la

baza emiterii decizici contestate, în principal, pentru acordarea calificativului, au fost avuţi în vedere indicatorii înscrişi la lit. a) a anexei 2 cantitate”, respectiv numărul de apariţii în spectacole, numărul de premiere.