-art.27 alin.21 din O.U.G.nr.27/2006;
-art. 85 alin. 2 din Legea nr. 303/2004,
Curtea de Apel Ploieşti – Secţia de conflicte
de muncă şi asigurări sociale – decizia nr.
885 din 29 aprilie 2010.
Prin cererea înregistrată pe rolul tribunalului, contestatorul N. D. a chemat în judecată pe intimata Casa Judeţeană de Pensii, solicitând instanţei actualizarea pensiei de serviciu de invaliditate de magistrat.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că şi-a desfăşurat activitatea ca procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu grad profesional din anul 2000, de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti până la data de 01.02.2008, când s-a emis decizia nr.289966 a intimatei Casa Judeţeană de Pensii Prahova prin care a fost pensionat medical în temeiul art. 27 alin.21 din OUG nr.27/2006.
A susţinut contestatorul că, în decizia de pensionare la rubrica B, se specifică expres că este vorba de o de serviciu, astfel că intimata trebuia să procedeze la actualizarea şi la plata unei sume globale, reprezentând diferenţa rezultată din pensia neactualizată, la care urma să se aplice indicele anual de inflaţie, întrucât şi pensia de invaliditate de magistrat constituie tot o formă de de serviciu.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând că pensia de invaliditate nu reprezintă pensie de serviciu, iar contestatorul beneficiază doar de pensie de invaliditate pe perioada invalidităţii şi până la data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei de serviciu.
După administrarea probatoriilor, prin sentinţa civilă nr. 1829 din data de 29 octombrie 2009 pronunţată de tribunalul, s-a respins ca neîntemeiată contestaţia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul N.D.în baza art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, criticând-o ca nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente:
Recurentul a arătat că, în sistemul instituit de OUG 27/2006 şi OUG 100/2007, noţiunea de pensie de serviciu pentru magistraţi nu este unică, ea îmbrăcând mai multe forme, printre care şi pensia de invaliditate. Acest ltim tip de pensie nu are la bază principiul contributivităţii, stabilindu-se prin aplicarea procentului de 80% la indemnizaţia brută lunară, asemănător oricărei pensii de serviciu cu regim special, urmând să fie reactualizată în aceeaşi formă.
Prin decizia civilă 885 din 29 aprilie 2010, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat recursul formulat reţinând că contestatorul a fost înscris la pensie de invaliditate, gradul III, începând cu data de 01.02.2008, în conformitate cu disp.art.27 alin.2 ind.1 din O.U.G.nr.27/2006, fiind emisă Decizia nr.289966/11.09.2006.
Contestatorul a solicitat să se dispună actualizarea pensiei potrivit dispoziţiilor art. 85 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, însă aceste dispoziţii legale nu-i sunt aplicabile, deoarece se referă strict la actualizarea pensiilor de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor, nu şi la actualizarea pensiei de invaliditate.
Sunt neîntemeiate susţinerile contestatorului în sensul că această pensie de invaliditate ar fi tot o formă de pensie de serviciu, deoarece dispoziţiile legale incidente sunt cele ale art.27 alin.21 din O.U.G.nr.27/2006 potrivit cărora judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi vor beneficia pe perioada invalidităţii, la cerere, în condiţiile prevăzute de Legea nr.19/2000, de o pensie egală cu 80% din indemnizaţia de încadrare brută lunară avută la data survenirii invalidităţii, iar la data îndeplinirii condiţiilor prevăzute de Legea nr.303/2004, beneficiarii pensiei de invaliditate pot solicita pensie de serviciu. Având în vedere că, din dispoziţiile legale menţionate, rezultă că până la data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei de serviciu, aceste categorii socio-profesionale, cum este şi cazul contestatorului, beneficiază de pensie de invaliditate, cele două categorii de pensie nu se pot confunda.
