– Condiţii : (art.48 din Legea nr. 164/2001).
-Existenţa unei decizii de pensionare emisă în baza Legii nr.3/1977 nu poate împiedica transferarea drepturilor de dintr-un sistem în altul, în condiţiile în care nu se tinde la valorificarea a două tipuri de pensie.
– Aplicarea art.20 din Legea nr. 164/2001.
Decizia civilă nr.49/R/10.01.2008
Prin sentinţa civilă nr.1261 pronunţată la data de 16.10.2007 în dosarul nr.26168/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale s-a admis în parte acţiunea formulată de contestatorul V. V. în contradictoriu cu intimatul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative; a fost anulată decizia nr.142291/14.09.2006 emisă de M.A.I. – Casa de Pensii şi decizia nr.242/26.01.2007 emisă de M.A.I. – Comisia de Contestaţii Pensii şi a fost obligat intimatul să emită decizie privind acordarea pensiei militare în soluţionarea cererii formulate de contestator înregistrată sub nr.591376/2006, în condiţiile art.52 alin.2 din Legea nr.164/2001.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin decizia nr.142291/14.09.2006 emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor – Casa de Pensii, a fost respinsă cererea de pensionare formulată de către contestator.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut că partea contestatoare a fost militar în cadrele permanente ale M.A.I. până la data de 31.03.1977, când a fost trecut în rezervă prin aplicarea prevederilor art.43 lit.i din statutul corpului ofiţerilor. S-a constatat că are vechime în serviciu constituită din obligaţii militare, conform art.17 din legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, astfel: 15.09.1958-23.08.1960 elev şcoala militară, 23.08.1960-31.07.1977 cadru militar în activitate, condiţii speciale de muncă 23.08.1960-01.02.1969, 01.09.1974-31.03.1977. S-a invocat pct.13.2 din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr.164/2001 aprobate prin Ordinul M.A.I. nr.266/2002 ce precizează că „drepturile cuvenite sau aflate în plată până la data de 10.04.2001 se plătesc în continuare de către sistemul de pensii unde se aflau în plată…”, iar la punctul 13.3 din norme se arată că: „principiul privind opţiunea pentru o singură pensie, respectiv obţinerea unei pensii dintr-un singur sistem, nu se mai aplică după data de 10.04.2001”. S-a menţionat, că cel în cauză are un titlu de dobândit în sistemul public fiind beneficiar de pensie conform deciziei nr.230213/21.08.2000.
Împotriva acestei decizii s-a formulat contestaţie, care a fost soluţionată prin decizia nr.242/26.01.2007 emisă de M.A.I. – Comisia de Contestaţii Pensii. În motivarea acestei decizii s-a reţinut că art.20 din Legea nr.164/2001, republicată, se referă la înscrierile noi, însă, contestatorul nu se află într-o astfel de situaţie. Drepturile sale de pensie plătite de către Casa Judeţeană de Pensii Argeş au fost recalculate potrivit OUG nr.4/2005, pe baza adeverinţei cu salariile primite între anii 1960-1977, eliberată de unitatea militară în care a activat. Ca atare, nu este îndeplinită condiţia esenţială prevăzută de lege, aceea ca vechimea în serviciu să fie nevalorificată, astfel că art.20 alin.2 din Legea nr.164/2001, nu i se aplică. S-a mai reţinut că nu îi sunt aplicabile contestatorului dispoziţiile Legii nr.179/2004, deoarece acest act a intrat în vigoare ulterior trecerii în rezervă a contestatorului.
S-a statuat că potrivit dispoziţiilor art.15 din Legea nr.164/2001 în forma în vigoare la data la care cererea a fost formulată, cadrele militare care la data trecerii în rezervă nu îndeplinesc condiţiile de acordare a unei pensii, dar au vechime în sistemul militar de cel puţin 15 ani pentru bărbaţi şi 10 ani pentru femei, beneficiază de pensie militară de stat la împlinirea vârstelor standard prevăzute în Legea nr.19/2000, proporţional cu numărul anilor de serviciu militar.
Tribunalul a considerat că partea contestatoare poate deveni beneficiarul dreptului de pensie militară ca urmare a exprimării opţiunii fără echivoc, prin cererile formulate, deoarece, pe de o parte, îndeplinea condiţiile prevăzute de art.15 din Legea nr.164/2001 anterior menţionate, fapt care rezultă din recunoaşterea vechimii prin decizia nr.142291/ 14.09.2006 şi, pe de altă parte, dispoziţiile Legii nr.164/2001coroborate cu cele ale Legii nr.19/2000 nu interzic aceasta.
Chiar dacă intimatul a precizat că partea nu mai are posibilitatea de a opta pentru pensia militară de stat, întrucât vechimea constituită din obligaţii militare a fost valorificată în sistemul public de pensii, în temeiul Legii nr.3/1977, Tribunalul a considerat că stabilirea pensiei militare este posibilă pentru că partea şi-a exprimat opţiunea pentru pensia militară doar pentru perioada lucrată în acest sistem, inclusiv reţinerea la zi a eventualelor diferenţe.
Faptul că această perioadă de timp care constituie vechimea în muncă a fost valorificată şi în sistemul public, nu poate împiedica stabilirea pensiei şi pentru sistemul militar, atât intimatul cât şi contestatorul având posibilitatea de a face cunoscut organului ce a stabilit drepturile de pensie în sistemul public despre această stare de fapt.
S-a considerat că pentru una şi aceeaşi perioadă nu pot fi calculate două tipuri de pensie diferite, una din sistemul public şi cealaltă în sistemul militar, dar îngrădirea dreptului de a beneficia de pensie din sistemul militar contravine dispoziţiilor legale, dispoziţii ce nu interzic o astfel de opţiune pentru situaţia în care iniţial vechimea în serviciu militar a intrat în modul de calcul al pensiei din sistemul public.
Aceste aspecte au fost avute în vedere la admiterea în parte a acţiunii.
Admiterea doar în parte a acţiunii s-a realizat raportat la data formulării cererii nr.591376/2006 şi la dispoziţiile art.52 alin.2 din Legea nr.164/2001, neputând fi acordate drepturile de pensie începând cu data de 10.10.2005 pretinsă a fi data formulării cererii de trecere la pensie militară.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termen legal ambele părţi, criticând-o pentru nelegalitate.
Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recurentul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative susţine în esenţă, pronunţarea sentinţei atacate cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv Legea nr.164/2001 republicată şi Legea nr.19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Se arată în dezvoltarea acestui recurs că recurentul-reclamant este pensionar al sistemului public de pensii, fiind beneficiar al pensiei pentru limită de vârstă, drept solicitat şi stabilit în condiţiile Legii nr.3/1977. Ori, în această situaţie recalcularea pensiei se realizează conform procedurii instituite de HG nr.1550/2004 şi OUG nr.4/2005, legislaţia în vigoare după data de 10.04.2001, neoferind posibilitatea de a opta la o pensie într-un sistem de pensie prin renunţarea la pensia stabilită şi plătită în alt sistem. În aceste condiţii, nelegal a statuat Tribunalul că stabilirea pensiei militare este posibilă pentru că partea şi-a exprimat opţiunea pentru pensia militară doar pentru perioada lucrată, inclusiv reţinerea la zi a eventualelor diferenţe.
Se reţine totodată, că nu există prevederi legale în baza cărora recurentul să fie obligat la stabilirea pensiei într-un sistem pentru o anumită perioadă de vechime, cu excluderea (prin diminuare) a aceleiaşi perioade din calculul realizat în celălalt sistem.
În mod eronat se pretinde că instanţa de fond ar fi realizat aplicaţiunea art.20 din Legea nr.164/2001, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul intimatului-reclamant, întrucât aceste prevederi se referă la cadrele militare în rezervă, acesta beneficiind deja de o pensie. Potrivit dispoziţiilor sus indicate, pensia militară se stabileşte doar pentru perioadele de vechime în serviciu şi se aplică conform art.15 alin.2 din României cu începere din data de 10.04.2001, nu şi anterior acestei date, în acest sens fiind şi conţinutul Deciziei nr.259/2005 a , prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a art.20, art.22 şi art.78 alin.1 din Legea nr.164/2001. Nu trebuie neglijat că potrivit acestei decizii beneficiază de pensie militară de serviciu atât persoanele care rămân în activitate militară până la pensionare, dar datorită art.15 din Legea nr.164/2001 nu sunt excluse de la acest beneficiu nici fostele cadre militare, însă cu respectarea unor anumite condiţii şi prin coroborare cu art.20 din Legea nr.164/2001 republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În cauză recurentului-reclamant nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art.20 alin.1 din Legea nr.164/2001 republicată, admiterea acţiunii şi înscrierea la pensia militară fiind lipsită de temei legal.
Încadrând criticile formulate de recurentul-reclamant Vlad Virgil în temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, se constată că acesta susţine în esenţă, pronunţarea sentinţei atacate cu interpretarea greşită a legii, respectiv art.52 alin.2 din Legea nr.164/2001, cererea de acordare a pensiei militare fiind înregistrată sub nr.591376 în anul 2006 deşi anul corect este 2005.
Intervenţia realizată la data de 13.07.2007 la domnul ministru al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative s-a realizat tocmai pentru că nu i s-a răspuns cererii sale din data de 10.10.2005 depusă la Inspectoratul de Poliţie Argeş.
În acest context, Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin adresa nr.591376 din noiembrie 2005 a arătat că a solicitat relaţii de la Casa de Pensii a Judeţului Argeş şi nu a primit nici un răspuns.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentinţa civilă recurată sub aspectul criticilor aduse, a actelor şi lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondate recursurile formulate pentru considerentele ce se vor înfăţişa în cuprinsul prezentei decizii.
Legea nr.164/2001 reprezintă o lege specială – reglementează un sistem propriu de pensionare – prin raportare la Legea nr.19/2000, domeniul acesteia de aplicare fiind stabilit în funcţie de calitatea de militar expres determinată prin art.1 şi 3 din cuprinsul acesteia, respectiv: „Dreptul la pensie pentru cadrele militare … se exercită în condiţiile prezentei legi” … „De prevederile prezentei legi beneficiază cadrele militare în activitate, în rezervă sau în retragere…”.
Se va avea în vedere că potrivit dispoziţiilor art.10 lit.a, art.11 lit.a din Legea nr.164/2001 recurentul-reclamant are dreptul la pensia de serviciu pentru limită de vârstă în sistemul de pensii militare fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art.12 din acelaşi act normativ.
Totodată, conform art.194 din legea nr.19/2000, între sistemul public şi celelalte sisteme proprii inclusiv sistemul pensiilor militare se recunosc reciproc stagiile de cotizare în vederea stabilirii drepturilor de pensie, inclusiv pentru limită de vârstă, astfel încât transferarea recurentului-reclamant de la sistemul public la cel militar nu afectează în nici un mod drepturile recunoscute şi acordate acestuia până la această dată, dar garantează o evoluţie corectă şi coerentă a drepturilor reclamantului în calitate de pensionar militar aflat în sistemul pensiilor militare de stat, conform legii nr.164/2001.
Astfel, conform art.48 din Legea nr.164/2001, actualizarea pensiilor militare se face ori de câte ori se majorează solda de grad, iar în cursul execuţiei bugetare prin indexarea cu un procent care să acopere cu până la 100% rata inflaţiei prin Hotărâre de Guvern. În sistemul public de pensii, reactualizarea pensiilor se face diferit, având în vedere art.81 din Legea nr.19/2000, în funcţie de valoarea stabilită a punctului de pensie.
Nu trebuie neglijat că singurul act normativ în vigoare ce reglementează sistemul de pensii militare de stat este Legea nr.164/2001, act normativ ce nu exclude transferul din sistemul public cum legal a statuat tribunalul, nici Legea nr.19/2000 nu exclude această posibilitate şi drept legal.
Existenţa unei decizii de pensionare emisă în baza Legii nr.3/1977 nu poate împiedica transferarea drepturilor de pensie dintr-un sistem în altul, în condiţiile în care nu se tinde la valorificarea a două tipuri de pensie, ci a uneia anume şi legea nu interzice o astfel de operaţiune. Recurentului-reclamant îi sunt aplicabile dispoziţiile art.20 din Legea nr.164/2001 republicată, putând beneficia de pensie militară în calitatea sa de fost cadru militar, valorificându-se doar perioada lucrată în acest sistem. Aceste dispoziţii nu se referă doar la cadrele militare în rezervă, cum susţine recurentul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, ci şi la fostele cadre militare, aşa cum se arată şi în conţinutul Deciziei nr.259/2005 a Curţii Constituţionale invocate în susţinerea recursului prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a art.20, art.22 şi art.78 alin.1 din Legea nr.164/2001.
Nu pot fi primite nici criticile recurentului Vlad Virgil, în sensul că hotărârea atacată s-ar fi pronunţat cu nesocotirea dispoziţiilor art.52 alin.2 din Legea nr.164/2001, raportat la data depunerii cererii sale de acordare a pensiei militare în anul 2005.
Se va avea în vedere că potrivit acestor dispoziţii, cum legal a statuat tribunalul, pensia se stabileşte şi se plăteşte cu începere din prima zi a lunii următoare celei în care s-a depus cererea, împreună cu actele necesare la organul de pensie.
Deşi sarcina probei îi revenea, conform art.1116 Cod civil, recurentul-reclamant nu a fost în măsură să probeze depunerea unei cereri de acordare a pensiei militare la data de 10.10.2005. cererea la care face referire acesta şi menţionată în cuprinsul memoriului adresat domnul Ministru al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, este o cerere adresată la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş şi nu la organul abilitat să primească şi să înregistreze o astfel de cerere pentru ca drepturile sale de pensie să fie stabilite începând cu data de 10.10.2005.
Nici conţinutul adresei nr.782902/27.07.2006 al Casei de Pensii – Ministerul Internelor şi Reformei Administrative (fila 10 dosar fond) nu confirmă depunerea unei cereri de stabilire a drepturilor la pensie la data sus menţionată.
Faţă de aspectele de fapt şi de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, a respins recursurile formulate ca nefondate, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa atacată, fiind pronunţată cu aplicarea şi interpretarea corectă a legii.
